Fetelor li se insuflă încă de mici: ,,Pentru a fi fericită, trebuie să te sacrifici – pentru copii, soț, întreaga familie și așa mai departe.” Grija de sine și satisfacerea propriilor nevoi sunt descurajate, în timp ce servitutea este apreciată la înalt nivel.
Cu toate acestea, de-a lungul anilor, fericirea nu crește, ci pare să fie tocmai invers. Prin urmare, a insufla fetelor ideea că trebuie să se sacrifice este cea mai rea decizie pe care o pot lua părinții.
Gândiți-vă că până și poveștile pe care le citiți fetelor în copilărie, le vor face supuse și ascultătoare. De exemplu, Cenușăreasa harnică, care era tratată urât și totuși nu se plângea. Albă ca zăpada, care le făcea curat și le spăla tuturor piticilor. La sfârșitul poveștilor, toate sunt răsplătite în mod generos, primesc zestre bogate, se căsătoresc cu prinți și trăiesc fericite pentru totdeauna.
Fetele, uitându-se la ele, și uneori la exemplul mamei lor istovite de grijile cotidiene, încep să creadă că drumul femeilor este întotdeauna unul de sacrificiu și suferință. Că datoria sfântă a femeilor este să se trezească înaintea tuturor din casă, astfel încât atunci când soțul și copiii se trezesc, să găsească micul dejun pe masă și cămășile alb-imaculate călcate.
Nu contează că nu ai dormit suficient, familia trebuie să aibă mâncarea pe masă, altfel, ce fel de soție și mamă ești? Poți câștiga bani la fel de mult ca soțul, dar trebuie să pregătești cina cu trei feluri de mâncare, să menții casa impecabil de curată și, în același timp, să arăți bine întotdeauna.
Nu, nu poți hrăni familia cu piept de pui fiert. Bărbatul trebuie să mănânce copios. Dacă îți este teamă că te vei îngrășa, ei bine, ce te împiedică să îți faci o salată după ce ai gătit cina pentru familie?
Dacă te simți cu adevărat obosită, poți să mănânci ceva rapid, dar nu-ți poți permite să iei prea multe kilograme – bărbații nu apreciază asta. Dar nici să mergi la fitness nu poți, pentru că nu ai timp – totuși ești soție și mamă. Este suficient să îți menții forma pe care o aveai la absolvirea liceului.
Acum lăsând ironia deoparte..
În zilele noastre nu poți să fii casnică pentru că vei fi considerată o parazită care vrea să stea pe spinarea soțului. El îți reproșează fiecare bănuț cheltuit (inclusiv cei pe care îi câștigi tu), și în timpul unui conflict încearcă să te rănească cât mai tare, sau chiar ridică mâna asupra ta.
,,Rabdă și fii înțeleaptă și înțelegătoare, trebuie să menții familia pentru binele copilului”, spune lumea.
Singurul lucru mai rău poate fi doar convingerea oarbă că tot ce e mai bun trebuie să fie pentru copii. Pentru multe familii, este normal ca mama să poarte haine uzate și să mănânce resturi de la copii, în timp ce adolescentul merge la școală cu un iPhone nou și își actualizează garderoba o dată pe an – asta e normal.
Dă întotdeauna ce e mai bun “celui mic”, chiar și dacă a trecut de treizeci de ani, asta e normal. Rabdă orice impolitețe și necazuri din partea “copiilor mari”, asta e normal. Ce rezultă în cele din urmă?
În viața reală, din păcate, Cenușăresele și femeile dispuse să facă orice nu primesc niciun prinț. Nu sunt suficienți prinți pentru a le recompensa pe fiecare dintre ele. Din păcate, ele primesc în schimb lipsă de respect, tratament urât, vorbe jignitoare.
Prin urmare, dacă o femeie începe brusc să înțeleagă că viața ei seamănă cu viața unui măgar care trage o căruță, sub strigătele nemulțumite ale rudelor, atunci poate că este un semnal să înceteze să-și răsfețe familia cu atât de multe lucruri și să înceapă să își amintească, măcar din când în când, și de propriile interese.
Nu ar trebui doar din când în când, ci suficient de des pentru a fi cu adevărat fericită. Pentru că viața reală nu este o poveste cu Cenușăreasa și prințul din castelul fermecat.
