Unii dintre credincioși vor spune: “Copilul meu va crește și va decide singur în ce să creadă.” Însă unii preoți consideră că este o opinie foarte periculoasă.
De ce?
Ei bine, părinții conduc pe calea cea dreaptă copiii lor până la o anumită vârstă. În ce sens? Aceștia le spun ce să bea, în ce să se îmbrace.
Imaginați-vă dacă, să zicem, unui copil de trei ani îi permitem să mănânce doar ce îi place. Peste șase luni, aproximativ, nu va mai avea dinți. Nici măcar pe cei care apar treptat. Pentru că va alege să mănânce doar dulciuri și doar mâncare gustoasă, dar nu sănătoasă.
La fel și cu îmbrăcămintea, la fel și cu restul lucrurilor.
Dacă îi permitem unui elev să nu meargă la școală și lăsăm și asta la bunul său plac, este clar că va crește fără educație și va deveni o persoană complet analfabetă.
Noi înțelegem și identificăm astfel de procese în viața de zi cu zi, dar în sfera spirituală, se pare că este invers.
Ce se întâmplă când lăsăm botezul la alegerea copiilor noștri?
Îi privăm de educarea lor spirituală și religioasă. Dacă un om nu are experiența religioasă încrustată în copilărie, când crește, va căuta acea experiență.
Unii vor crede că există Dumnezeu, alții crede că nu există Dumnezeu. Dar nevoia de credință, de căutarea a Lui Dumnezeu, de spiritualitate, rămâne.
Însă este o diferență atunci când o persoană este educată în Biserică și apoi, din diverse motive, părăsește biserica, își schimbă apartenența religioasă sau devine chiar ateu. Aceasta este o problemă a educației noastre. Dar, din păcate, se întâmplă. În acest caz, el are posibilitatea să-și amintească ceea ce a fost învățat în școala duminicală la Biserică sau în familia de credincioși și să se întoarcă.
Dacă o persoană nu are experiența vieții religioase, dar simte nevoia, foarte des el va alege să meargă pe calea cea mai ușoară.
Ce înseamnă calea cea mai ușoară în acest caz?
Sunt acele secte religioase care spun că nu trebuie să postești, nu trebuie să te chinui, nu trebuie să muncești prea mult. Primind pe Hristos ca Mântuitor personal, ești deja salvat, deja sfânt și așa mai departe. Ei bine, despre consecințele prezenței unei persoane într-o sectă, este într-adevăr o altă discuție.
Dacă copiii sunt destul de mari, de exemplu, școlari, care pot lua singuri decizia, desigur, trebuie să-i întrebi dacă doresc să fie botezați.
Dar dacă sunt copii mici, îi botezăm în credința părinților lor.
De aceea, dacă aveți credință, dacă doriți să împărtășiți credința ortodoxă cu, copiii voștri, nu trebuie să așteptați până când vor crește.
