“Logica obișnuită susține că, dacă ești nefericit, atunci nu ai fericire. Și dacă nu o ai, atunci du-te și caut-o. Însă logica paradoxală spune: dacă te duci să cauți fericirea, o vei pierde! Pur și simplu așază-te și înțelege că o ai.”
Socrate s-a născut în Atena în anul 469 î.Hr. Tatăl său, Sofronisc, era cioplitor în piatră, iar mama sa, Fenareta, era moașă. Cu toate originile sale modeste, viața lui Socrate a fost o adevărată comoară de lecții valoroase care își păstrează relevanța și în zilele noastre.
În esență, acest mare filosof a trăit ca oricare alt locuitor al Atenei. O vreme, el a mers pe urmele tatălui său, apoi s-a alăturat rândurilor soldaților greci. Oamenii îl cunoșteau ca pe un om harnic, dotat cu o răbdare imensă.
Devenind un gânditor cunoscut, Socrate a început să-și facă dușmani, asta pentru că el propovăduia valori morale destul de rigide. Concepția sa despre etică nu tolera nesinceritatea, lipsa de onestitate și dublele standarde.
Pentru aceste idei, Socrate a fost ironizat și persecutat. În cele din urmă, el a fost condamnat la moarte. Această ultimă etapă a vieții sale s-a dovedit a fi cea mai importantă și cu cele mai multe lecții.
“Toate sufletele umane sunt nemuritoare, dar sufletele drepților sunt nemuritoare și divine.” – Socrate
1. Smerenia ca una dintre cele mai importante lecții de viață ale lui Socrate
Socrate era greu de numit frumos. Era de statură mică, avea trăsături faciale aspre, ochi mari și bulbucați și un nas proeminent. Din cauza aspectului său, alți filosofi îl batjocoreau mereu.
Aceste lucruri nu au avut niciun impact asupra “părintelui filosofiei”. Dimpotrivă, el nu prea acorda atenție criticilor. Socrate purta mereu aceeași plapumă și ducea o viață destul de liniștită și retrasă.
Mânca puțin și bea puțin. Un filosof chiar a spus că niciun sclav de pe pământ nu ar dori un tratament mai rău decât cel pe care Socrate și-l oferea singur.
2. Respect pentru ceilalți oameni
Unul dintre aspectele cele mai interesante ale vieții acestui filosof era că el nu a scris niciodată nimic. Toți îl considerau un om cu o minte uimitoare, dar totuși Socrate a predat doar verbal.
El credea că fiecare om trebuie să-și dezvolte propriile idei. Dacă ar fi scris ideile sale pentru ceilalți, asta ar fi influențat dezvoltarea inteligenței lor.
Socrate avea o metodă originală de predare. El discuta mult timp cu oamenii, arătându-și abilitatea de a ironiza și capacitatea sa neobișnuită de a vedea lucrurile dintr-un alt unghi.
3. Abilitatea de a asculta
Socrate își răspândea învățăturile în mod înțelept și delicat. Unii oameni încă mai folosesc metoda sa de învățare, deși nu la fel de activ ca în trecut. Metodele lui Socrate au inspirat cei mai mari pedagogi din istorie, inclusiv Jean Piaget.
Filosoful începea o conversație cu întrebări. El punea interlocutorului întrebări care ajutau la determinarea dacă cineva era consecvent în răspunsurile sale sau dacă afirmațiile sale erau nefondate. Astfel, fiecare persoană putea să descopere adevărul singură. Socrate doar asculta și punea întrebări.
4. Deschidere totală față de adevăr
Socrate a spus: “Știu că nu știu nimic.” Acesta nu a fost deloc un slogan sau o modalitate de a atrage atenția. Filosoful avea cu adevărat o minte deschisă. El pur și simplu recunoștea că nu cunoaște adevărul.
Înainte de a căuta răspunsuri, el punea întrebări, iar înainte de a trage concluzii despre ceva, Socrate încerca mai întâi să-și lărgească orizonturile viziunii sale.
Înțeleptul spunea: “Cunoaște-te pe tine însuți.” Adică, el nu încerca să descrie oamenii. În schimb, ne îndemna pe toți să ne cunoaștem pe noi înșine, intrând în una dintre cele mai uimitoare călătorii din viață.
5. Simțul umorului
Socrate avea un simț al umorului uimitor. Acest lucru se vedea în anecdotele despre soția sa, Xantippe. Ea era cu 30 de ani mai tânără decât Socrate și era cunoscută pentru caracterul său dificil.
Odată, cineva l-a întrebat pe înțelept de ce s-a căsătorit cu ea, la care el a răspuns: “Este minunat să te căsătorești cu o femeie cu un asemenea caracter aspru. Este cel mai bun exercițiu pentru a învăța cum să te înțelegi cu alți oameni.”
Când Socrate a fost condamnat la moarte, soția sa a venit să-l viziteze și a plâns. Înțeleptul i-a spus: “Nu plânge, toți suntem condamnați la moarte de natură.” Xantippe a răspuns: “Dar te-au condamnat pe nedrept.” Socrate a replicat: “Ar fi fost această situație mai puțin tristă dacă, condamnarea mea ar fi fost corectă?”.”
