Unde ajunge sufletul după moarte? Aceasta este o întrebare pe care, mai devreme sau mai târziu, și-o pune fiecare. Cu toate acestea, paradigmele științifice existente oferă puține răspunsuri utile în acest sens. Misterul propune celor în căutare o perspectivă ezoterică, țesută din principalele concepții spirituale. Așadar, ce așteaptă omul după încheierea vieții pământești și unde ajunge sufletul după moarte? Iată răspunsurile misticilor.
1. Prima etapă — porțile către astral
Cât timp omul trăiește, conștiința sa se află în corp, identificându-se în mare măsură cu acesta. Corpul fizic este cel mai dens dintre cele 7 corpuri ale omului, de aceea senzațiile fizice sunt cele mai evidente pentru psihic. După moarte, sufletul își pierde legătura cu trupul și se mută din spațiul material al senzațiilor fizice în lumea astrală. În această lume, conștiința nu este limitată de realitatea densă; aici totul se întâmplă simultan. Orice gând se realizează imediat, orice emoție capătă cea mai intensă nuanță.
Ce se va întâmpla cu sufletul după moarte depinde în mare măsură de felul în care omul a gândit în timpul vieții.
Starea sufletului după moarte depinde mult de modul în care a gândit omul în viață și de cât de armonioasă a fost relația sa interioară cu lumea exterioară. Cel a cărui minte a fost obișnuită să rătăcească în viață va fi neliniștit și după moarte. De aceea, multe învățături orientale practică meditația și îndrumă spre liniștea interioară.
Chinurile post-mortem și iadul creștin sunt o alegorie a durerii provocate de expunerea conflictelor interioare nerezolvate în timpul vieții. De aceea se spune: lăsați resentimentele și nu țineți răul. Sufletul va fi mai ușor.
Prezența conflictelor interioare ține sufletul la nivelul astral până când aceste conflicte sunt rezolvate. Tot ceea ce omul nu a reușit să reconsidere în timpul vieții, el va reconsidera după aceasta.
2. Sufletul după moarte în tradițiile spirituale
Conform tradiției slave, sufletul după moarte ajunge în Nav – lumea strămoșilor decedați. Nav este o analogie a astralului. Așa cum în lumea astrală există partea superioară și inferioară, în slavi există Nav-ul luminos și întunecat. Nav-ul luminos este pentru sufletele luminoase, iar Nav-ul întunecat este asemănător unui purgatoriu pentru păcătoși.
Conform mitologiei grecești, sufletul după moarte ajunge în tărâmul subteran al lui Hades – zeul morților. Așa cum am menționat, slavii numesc această dimensiune Nav – lumea subtilă a celor decedați. În creștinism, această lume este numită purgatoriu, unde sufletul este purificat înainte de a-și continua drumul.
Poarta către Nav în timpul vieții este accesul la profunzimile subconștientului. Acolo se îndreaptă misticii în experiențele lor meditative pentru a rezolva conflictele interioare și pentru auto-perfecționare spirituală.
Nivelul astral, unde ajunge sufletul după moarte, este un plan emoțional-mental al realității. Demonii și umbrele din miturile vechi, descrise ca regatul de apoi, sunt de fapt umbrele și demonii personali ai individului, care în viața pământească au fost ascunși în adâncurile subconștientului său.
3. Ce se întâmplă cu sufletul după moartea trupului
În lumea subtilă, mecanismele de apărare ale psihicului încetează să funcționeze, iar sufletul se confruntă cu propriul „Eu” în toate manifestările sale. După moartea trupului, toate acțiunile, gândurile și cuvintele care contraveneau conștiinței sunt revizuite de suflet, iar acest proces continuă până când nodul karmic este desfăcut. Obiceiurile, dorințele, resentimentele și fricile vor urmări sufletul ca o umbră și îl vor chinui până când el le va elibera. Cu alte cuvinte, moartea este un examen al purității sufletului. Și sufletul nu poate continua drumul până când acest examen nu este trecut.
Nu există moarte. Calea Monadei spirituale este veșnică.
4. A doua etapă — trecerea în sfera spirituală
După eliberarea completă de problemele nerezolvate ale vieții pământești, sufletul își continuă drumul. Corpurile mentale și emoționale ale sufletului se dispersează, iar partea nemuritoare se îndreaptă către lumea spirituală superioară. În această sferă nu există gânduri și emoții. Este asemănătoare unei lumini pure a iubirii necondiționate, fără diviziuni în polarități, fără judecăți personale ale realității. Budiștii caută să atingă această stare încă din timpul vieții și o numesc nirvana sau starea de samadhi – o stare de pace a conștiinței, a cărei esență este libertatea de suferință.
Calea eternă a sufletului este evoluția sa eternă: de la subtil – la manifestat, și apoi – de la material – la ceresc.
5. A treia etapă — din nou pe pământ
Existența sufletului după moartea trupului nu se termină, la fel cum nu se încheie nici evoluția sa – asigură ezotericii. Următorul pas nu este uitarea, ci organizarea experienței pământești, urmată de o nouă încarnare. Dar cum va fi această nouă întrupare depinde de viața pe care a dus-o omul pe pământ și de nivelul său de dezvoltare spirituală.
Sufletul care necesită o experiență pământească suplimentară va primi o nouă naștere în natura terestră.
Sufletul care a asimilat toate lecțiile necesare existenței pământești se mută în lumile sferelor cerești.
Astfel de suflete înalt dezvoltate, care încetează după moartea fizică ciclul reîncarnărilor pământești, pot fi sufletele marilor învățători și sfinți, sufletele copiilor mici, dar și sufletele multora dintre cei care își urmează calea spirituală fără a fi observați de alții, fără glorie și onoruri.
Dar nici aici, spun vizionarii, nu se termină totul. Nu există limită pentru dezvoltare, ceea ce înseamnă că nici calea sufletului nu se poate sfârși. Sufletul este etern și nemuritor. Și doar Creatorul cunoaște Adevărul întreg despre Calea sa.
