Ce facem atunci cand iubirea inseamna suferinta si nu fericire si bucurie

"Fericirea a trecut repede prin viața mea. Am urmat-o. Și-am adormit în brațele ei. Când m-am trezit eram singur." - Victor Hugo Iubirea și încrederea sunt componentele primordiale ale unei relații maritale solide. Luate separat nu sunt suficiente, căci nu există iubire fără prietenie sau invers! Specialiştii în terapia de cuplu afirmă că există șase obiceiuri comune, care „ucid”, în cele din urmă, un mariaj. Iată care sunt acestea! 1. NU EXISTĂ COMUNICARE ÎN RELAȚIE Comunicarea este partea cea mai importantă dintr-o relație. Nu este de ajuns să vă întrebați cum v-a fost ziua sau ce planuri aveți pentru weekend. Este vital să vorbiți despre planuri comune, despre voi ca un întreg și să va întrebați în fiecare zi ce ați făcut în ziua respectivă pentru a vă consolida relația și să vă ajutați unul pe altul. 2. NU MAI AVEȚI PRIETENI Este important să petreceți timp împreună, asemeni unui cuplu adevărat, însă asta nu înseamnă să uitați de prietenii de-o viață. Relația cu persoana iubita nu va fi niciodată suficientă pentru ca un om să-și satisfacă toate nevoile de socializare pe care le are. A-i oferi libertate partenerului de cuplu, pentru o ieșire cu prietenii poate face atât de mult bine relației. Este important că ambii parteneri să își păstreze prietenii și să aibă confidenți și în afara cuplului. 3. AVEȚI VALORI DIFERITE Este important să respecți opinia partenerului. Spre exemplu unul dintre voi vrea să aibă o familie mărită, cât de repede posibil, în vreme ce celălalt nu este încă pregătit să-și asume genul acesta de responsabilitate. Cel mai bine este să ajungeți la un consens și să aveți o familie grozavă și fericită, însă dacă valorile voastre nu se aseamănă, cu siguranță căsnicia se va duce pe apa sâmbetei. 4. AVEȚI SECRETE UNUL FAȚĂ DE CELĂLALT Minciuna pune capăt opricărei relații și, fie că vrei sau nu să accepți, chiar dacă vei ține secrete, pe care tu le consideri nevinovate, față de partener, tot minciună se numește. Onestitatea este cheia succesului în orice relație, fie că este vorba de cea de iubire, prietenie sau socială. 5. UITAȚI CÂT DE IMPORTANTE SUNT LUCRUILE MICI Atunci când v-ați căsătorit, ați început cu lucruri mici, este adevărat? Sau să ne amintim de perioada în care erați doar iubiți. Cât de mult contau plimbările în parc sau o floare primită, doar pentru că vă vedeați… de ce ați uitat de ele? Nu erau oare cele care au pus baza relației voastre? Micile semne de afecțiune țin relația. O cină romantică, un buchet de flori, un cadou mărunt, un sărut, o îmbrățișare, o atingere, toate acestea țin vie relația. Nu ai nevoie de cadouri scumpe pentru a-ți arăta dragostea. Lucrurile mici contează și contează mai mult decât ai fi crezut vreodată! 6. NU FACEȚI COMPROMISURI Compromisurile reprezintă cheia oricărei relații. Situaţiile din trecut rămase nerezolvate vă pot otrăvi relaţia. Ceea ce nu ai spus la timpul potrivit şi nu ai înfruntat în momentul în care s-a întâmplat se poate întoarce constant în mintea ta ca un bumerang. Unul dintre parteneri sau chiar ambii pot avea gânduri de tipul “Ai făcut lucrul ăsta, iar eu nu pot trece peste”. Discuțiile sincere, pe un ton calm, despre tot ceea ce v-a provocat suferință, chiar dacă s-a întâmplat cu mult timp în urmă, vă ajută să depășiți momentele dificile și să scăpați de fantomele trecutului. De asemenea, încercați să treceți amândoi peste lucrurile care creează un dezechilibru în cuplu!
“Nu este vorba despre lipsa iubirii, ci despre lipsa prieteniei, aceasta pune capăt căsniciei!” – Friedrich Nietzsche
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Dragostea este primul lucru capabil să schimbe total viața unei persoane de la o clipă a alta.” – Paulo Coelho

Când a iubi înseamnă a suferi, înseamnă că iubim prea mult. Când trecem peste graniţa eu-lui nostru şi deja ne vindem sufletul în vălvătaia a ceea ce noi credem că este iubire, înseamnă că suferim. Suferim de iubire excesivă, iraţională.

Când aproape toate conversaţiile noastre cu prietenii se învârt în jurul lui – problemele lui, sentimentele lui, gândurile lui, acţiunile lui – şi aproape toate propoziţiile noastre cumva ajung, mai mult sau mai puţin subtil, tot la „el”, înseamnă că iubim excesiv. Înseamnă că noi nu mai suntem noi, ci suntem el, ca şi cum am fi fost absorbite de un vacuum şi nu ne mai putem desprinde fiinţa de a lui.

Când îi găsim scuze pentru indispoziţiile, iritările, indiferenţa sau tăcerile prelungite, pentru ignorarea şi egoismul lui, punându-le pe toate pe seama unei copilării nefericite, a unui trecut dificil sau a unui efort susţinut ce l-a depus pentru a-şi depăşi condiţia şi începem să acţionăm ca nişte terapeuţi în loc de iubite, înseamnă că iubim excesiv. Înseamnă că suferim.

Când nu ne plac comportamentul şi caracterul lui, valorile lui, dar le suportăm, gândindu-ne că dacă suntem suficient: de atrăgătoare, de bune, de înţelegătoare, de tandre, de săritoare, de generoase, de corecte, de sincere, de harnice, de deştepte, de cochete, de sofisticate (să mai continui?), el va dori să se schimbe de dragul nostru şi va face o excepţie cu noi, înseamnă că iubim excesiv. Înseamnă că suferim.

Când relaţia cu el ne pune în pericol fiinţa emoţională, integritatea psihică şi poate chiar şi cea fizică, dar noi continuăm să ne străduim mai mult, înseamnă că iubim excesiv. Înseamnă că suferim.

Contrar durerii şi insatisfacţiei la care dă naştere, o iubire excesivă este atât de comună la din ce în ce mai multe femei. Ea, durerea, a devenit o obişnuinţă încât cele mai multe femei ajung să creadă că aşa trebuie să decurgă o relaţie intimă. Caută febrile răspunsuri şi soluţii panaceu pentru te miri ce situaţii de la cele mai nesemnificative, până la adevărate comportamente problemă.

Se implică pe forum-uri, blog-uri şi citesc articole superficiale din reviste pentru a înţelege „cum să îl facă să răspundă la telefon”, „cum să îl facă să vorbească mai mult”, „ ce să facă dacă a minţit-o”, „ cum să îşi suporte mai bine suferinţa pentru că el a înşelat-o şi şi-a pierdut încrederea”, „cum să-l facă să mişte lucrurile mai repede…să ţină cont de ea… să îi pese de ce simte ea…să îi acorde timp…”.

Pentru multe femei aceste comportamente se perpetuează în aceeaşi relaţie, însă pentru şi mai multe acestea se transferă dintr-o relaţie în alta, iar ele ajung epuizate, dezamăgite şi fără speranţa că mai pot fi iubite, sau că mai există şi altfel de bărbaţi. Ce omit aceste femei să vadă este numitorul comun al acestor situaţii.

Publicitate

Dependenţa este un cuvânt care sperie, produce repulsie şi respingere. Nu ne place cuvântul şi refuzăm să aplicăm acest concept relaţiei cu bărbaţii. Dar asemenea altei dependenţe, atâtea femei aflate în căutarea unui bărbat care să le iubească par să găsească, inevitabil, parteneri labili, lipsiţi de sentimente. Chiar şi atunci când înţelegem că relaţia pe care o avem nu este ceea ce doream, ne vine totuşi atât de greu să-i punem capăt. Asemenea oricărei alte dependenţe. Creăm obsesii.

Iubind persoane nepotrivite ne creăm viduri interioare şi, dintr-o iubire normală cu nevoie de dragoste, de a iubi şi a fi iubit, totul se transformă în iubire excesivă şi dureroasă pentru că niciodată parcă nu ajungem să ne îndeplinim nevoia iniţială alături de el. Şi atunci iubim şi mai mult. Atunci se naşte şi dependenţa. Dependenţa de iubire este ca o foame, o foame ce nu se stinge niciodată, atât timp cât ea, credem noi, nu poate fi hrănită decât din exterior.

Dar orice femeie care a ajuns să iubească excesiv, dacă reuşeşte să-şi depăşească negarea, va observa că la originea obsesiei ei pentru un bărbat, nu este dragostea, ci teama. Femeile care iubesc obsesiv sunt împovărate de teamă – teamă de singurătate, teamă de a nu fi demne de iubire, teamă de a nu fi ignorate, abandonate şi distruse. Iubim excesiv un bărbat, nu din dragoste, ci din dorinţa ascunsă – inconştientă – că el ne va alunga temerile.

Răspunsurile la aceste tipare nu pot fi găsite în reviste, articole şi cărţi. Acestea te pot ajuta să te informezi, însă pentru a-ţi înţelege tiparul este nevoie de mai mult. Trebuie să înţelegi că temerile tale preced orice iubire de moment ai trăi tu acum. Şi că tocmai de aceea ai creat o astfel de iubire nepotrivită, pentru a-ţi vindeca temerile. În realitate, atragi şi alegi inconştient acelaşi tipar de persoane care îţi vor perpetua toate aceste temeri, asemenea persoanelor alături de care le-ai creat iniţial.

Este ca şi cum ai încerca mereu şi mereu să repari, sau să închei, ceva ce nu a fost terminat, sau a fost nedrept, sau nu ai înţeles. Ceva ce te-a făcut să suferi şi ai ascuns în inconştientul tău. Ceva la care poate ai asistat şi iubeai acele persoane, ceva pe care tu singură nu-l puteai finaliza, pentru că erai prea mică sau prea vulnerabilă.

Sunt şi bărbaţi care suferă de iubire excesivă şi dezvoltă obsesia faţă de o femeie, dar sunt mult mai rari. Pur şi simplu, datorită unor factori biologici, dar şi culturali, femeile sunt cele predispuse la acest tip de suferinţă.

Nu este o ironie ca noi femeile, care suntem atât de capabile de compasiune şi înţelegere la suferinţa celor din jur, să rămânem legate la ochi în faţa propriei suferinţe? Nu vă lăsaţi orbite de suferinţă şi nu o confundaţi cu iubirea, cu viaţa sau cu norocul. Dacă suferi emoţional, înseamnă că ai temeri şi convingeri nedescoperite (sau pe care le negi) şi care îţi sabotează accesul la adevăratele sentimente de iubire.

Dacă ai temeri nerezolvate şi convingeri iraţionale despre tine, despre bărbaţi, despre iubire şi relaţii, atunci probabil că ai acumulat şi multă furie, frustrare, ruşine şi chiar apatie.

A iubi şi a fi victimă nu este acelaşi lucru. Nu confunda mila cu iubirea. Şi nu, nu mă refer la ceilalţi, ci la tine. Când vei putea separa cele două concepte în tine, vei reuşi să proiectezi acest lucru şi în exterior.

de Oana Popescu-Argetoia

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Intr-o zi un barbat a vazut o femeie batrana care statea pe marginea drumului, dar chiar si in putina lumina a zilei, ce mai ramasese, putea sa-si dea seama ca avea nevoie de ajutor. Astfel, a parcat vechea lui masina in fata Mercedesului ei si a iesit din masina. Trecusera cateva ore de cand nimeni nu oprea ca sa o ajute. Dar se gandea ca poate ea nu va voi sa o ajute, caci el arata ca un cersetor. El si-a dat seama ca era infricosata, de vreme ce statea acolo afara in frig. A inteles perfect cum se simtea femeia. „Sunt aici ca sa te ajut, i-a spus el. De ce nu stai in masina sa astepti, caci afara este frig? Ma numesc Kostas al lui Ioan”. Singura problema pe care o avea femeia, era o pana de cauciuc, dar fiindca ea era in varsta, aceasta era o mare problema pentru ea. Kostas s-a bagat sub masina si a pus crickul, ranindu-si coatele. Roata a schimbat-o repede, dar se murdarise si se ranise. In timp ce el strangea prezoanele, femeia a deschis fereastra si a inceput sa-i vorbeasca. I-a spus ca era din satul Sfantul stefan si ca trecea prin zona. Acum insa nu stia cum sa-i multumeasca pentru ajutorul ce ii daduse. Kostas doar i-a zambit, in timp ce inchidea portbagajul. „Dati-mi ce vreti dumneavoastra”. Femeia se gandea la ce i s-ar fi putut intampla, daca nu ar fi ajutat-o el. Kostas s-a gandit din nou daca trebuia sa-i ceara sa-l plateasca. Era un ajutor dat cuiva aflat in nevoie. si-a amintit cat de mult il ajutasera altii in trecut. De aceea acum i se parea ciudat sa faca altfel. De aceea i-a spus ca, daca voia sa-l rasplateasca, data viitoare cand si ea avea sa vada pe cineva aflat in nevoie, sa-i ofere ajutorul de care acela avea nevoie. „Sa va amintiti de mine!” i-a spus el. A asteptat pana a pornit motorul si a plecat. Era o zi innorata si friguroasa, dar el se simtea foarte bine, in timp ce conducea spre casa. Cativa kilometri mai departe, femeia a vazut un mic restaurant. A oprit ca sa ia o gustare, dar si ca sa-si dezmorteasca picioarele. Era un popas foarte primitor. Afara erau doua pompe de benzina. Toata privelistea era diferita. Chelnerita s-a apropiat de ea cu un prosop curat, ca sa-i stearga parul ud. Avea un zambet foarte dulce, in ciuda oboselii de peste zi. Femeia a depistat ca acea chelnerita era insarcinata in luna a opta, dar nu trebuia sa se vada greutatile prin care trecea. Batrana se intreba cum de un om care are atat de putine, da atat de mult la un necunoscut. Atunci si-a adus aminte de Kostas. De indata ce si-a terminat masa, a platit cu 100 de euro. Chelnerita a mers sa aduca restul, dar batrana deja iesise pe usa. Se departase destul de mult. Atunci a vazut scris pe un servetel: „Nu-mi datorezi nimic. M-am aflat si eu in aceasta situatie. Cineva, candva, m-a ajutat in felul in care te ajut eu acum. Daca intr-adevar vrei sa-mi inapoiezi restul, iata ce trebuie sa faci: sa nu ingadui acestui lant al dragostei sa se intrerupa”. Sub acel servetel a gasit inca 500 de euro… Lacrimile curgeau linistit pe obrajii ei. Mai erau si alte mese, ce trebuiau curatate, clienti ce trebuiau serviti, dar pana la sfarsitul zilei le-a facut pe toate satisfacator. Seara, cand a mers sa se odiheasca, se gandea la banii ce ii primise de la acea batrana, dar si la cuvintele ce i le scrisese. Cum de stia batrana ca ea si sotul ei aveau atat de mare nevoie de bani? Cu pruncul care avea sa vina pe lume luna urmatoare, lucrurile nu erau atat de usoare… stia cat de incarcat era sotul ei. Atunci s-a plecat la urechea sotului care dormea si i-a soptit: „Toate vor merge bine…Kostas…al lui Ioan…”, arata efemeride. O veche zicala spune: „Tot ce faci, primesti inapoi”. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!