Casa Maicii Domnului din Efes – Un izvor vindecator

"Fii tu motivul pentru care cineva zâmbește. Fii tu motivul pentru care cineva se simte iubit și crede în bunătatea oamenilor." – C. JoyBell C. Se spune ca ne indragostim cu adevarat doar de trei ori in timpul vietii noastre. Mai mult decat atat, de fiecare data ne indragostim din motive diferite. Deseori, prima iubire apare cand suntem adolescenti, in timpul liceului. Este o iubire idealista, precum cele despre care citeam in cartile de povesti cand eram copii. Suntem convinsi ca aceasta va fi singura iubire si nu conteaza daca este aprobata de societate sau de parinti. Credem ca asa arata iubirea, si nu conteaza cum ne vad altii, ci cum ne simtim noi. Este iubirea care pare cea mai curata. A doua iubire este cea despre care credem ca este cea mai dura. Este iubirea care ne invata cine suntem si cat de mult ne dorim sa fim iubiti. Este genul de iubire care raneste, indiferent daca este vorba de minciuni, durere sau manipulare. A doua iubire poate deveni ciclica, deseori insistam asupra ei in speranta ca finalul va deveni altul. Dar de fiecare data cand incercam, finalul este mai rau decat cel dinainte. Aceasta legatura are un puternic impact emotional, mental, si poate aduce dupa ea abuzuri fizice sau manipulari. Ea se deruleaza la cote inalte, dramatice. Tocmai de aceea devenim dependenti de aceasta relatie, este ca un carusel in care suntem inaltati si trantiti la pamant, incercand mereu sa ajungem iar in varf, la cotele implinirii. In acest tip de iubire, eforturile de a face sa mearga relatia ne consuma mai mult decat ar trebui. A treia iubire este cea la care nu ne asteptam deloc. Este cea care de obicei arata gresit pentru noi si care distruge orice ganduri despre cum ne imaginam ca ar trebui sa fie iubirea. Este iubirea care apare asa de brusc incat nici nu pare posibila. Este genul de iubire care ne aduce alaturi de un om cu care nu ne imaginam ca am putea fi. Aceasta este iubirea care ne aduce alaturi de cineva cu care pur si simplu ne potrivim. De data aceasta nu mai exista asteptari despre cum ar trebui sa ne comportam fiecare dintre noi si nici presiuni de a deveni altcineva decat ceea ce suntem. Pur si simplu ne acceptam reciproc si asta ne zguduie pana in adancuri. Nu este iubirea asa cum ne-o imaginam, si nici cea care se supune regulile astfel incat sa ne simtim in siguranta. Este iubirea care va zgaltai tot ce stiam pana atunci despre dragoste si ne va arata ca dragostea nu trebuie sa fie asa cum credeam noi pentru a fi adevarata. Este iubirea care va continua sa ne bata la usa indiferent cat timp ne va lua sa-i raspundem. Poate ca nu vom experimenta toate aceste iubiri in cursul vietii, dar asta pentru ca nu suntem pregatiti de asa ceva. Nu este vorba despre faptul ca noi nu suntem pregatiti de iubire, ci poate ca trebuie sa acceptam ca iubirea ne asteapta. Exista si acei pameni care s-au indragostit pasional de la bun inceput si au ramas astfel pana la ultima suflare. Cineva mi-a spus ca ei sunt cei norocosi si e posibil sa fie asa. Dar eu cred ca oamenii care ajung la a treia iubire sunt cu adevarat cei norocosi. Ei sunt cei ale caror inimi frante bat in fata lor, intrebandu-se daca s-a intamplat ceva gresit cu modul in care au iubit. Dar nu este asa. Ar trebui sa se gandeasca daca au fost iubiti in acelasi fel sau nu. Daca nu a mers in trecut, nu inseamna ca acum nu poate sa mearga. Cu totii putem alege sa ramanem la prima iubire, cea care pare curata. Putem alege sa pastram a doua iubire, in care trebuie sa luptam pentru a o duce mai departe. Sau putem sa credem in a treia iubire. A treia iubire este cea in care ne simtim ca acasa fara a avea nicio explicatie. Este iubirea care nu-i ca o furtuna, ci mai degraba ca linistea care urmeaza dupa furtuna. Poate ca sunt lucruri extraordinare legate de celelalte doua. Dar a treia iubire este cea pe care nu am vazut-o venind niciodata. Cea care dureaza. Cea care ne arata de ce celelalte iubiri nu au functionat, noteaza aktual24. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Casa Maicii Domnului, aflata intr-un frumos parc localizat intre Efes si Seljuk, este socotita, conform traditiei locului, drept locul in care Fecioara Maria si-a petrecut ultimii ani ai vietii pamantesti. Locul, inconjurat de un brau gros de plante si pomi, este considerat sfant atat de crestini cat si de musulmani. Linistea asezarii nu poate fi tulburata nici macar de multimile de pelerini ce vin zilnic aici pentru inchinare .

Casa Maicii Domnului din Efes – traditie si istorie

Conform traditiei crestine, Maica Domnului a fost adusa in Efes de catre Sfantul Apostol Ioan Evanghelistul, la scurt timp dupa Invierea din morti a Domnului Hristos, aici urmand a locui pana la Adormirea ei.

Casa Maicii Domnului din Efes – izvorul vindecator

Izvorul care curge pe sub podeauna acestei case se crede ca este vindecator, multime de vizitatori sustinand ca au fost vindecati de anumite suferinte. In interiorul casei se afla o multime de cruciulite, bratari si inele, lasate in urma de cei care s-au vindecat aici.

Sursa : wikipedia / crestinortodox.ro (foto).

Cum vieţuia Maica Domnului în lume

Dorinţa de a nu fi în prim-plan, adică o adâncă smerenie, a Fecioarei Maria, cea care este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii“, a făcut să nu avem astăzi prea multe informaţii despre ea – nici în ceea ce priveşte lucrurile pe care le vorbea cu Apostolii pe care îi însoţea în călătoriile de propovăduire a creştinismului abia născut, nici despre felul ei de a fi. Există, totuşi, o descriere a Fecioarei Maria.

Publicitate

Această mărturie despre Maica Domnului a ajuns la noi datorită lui Epifanie Monahul, autorul lucrării „Cuvânt despre viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi anii ei“. Iată cum este zugrăvită Maica Domnului în această lucrare: „De statură era mijlocie, iar unii spun că era ceva peste cea mijlocie, pielea avea culoarea grâului, părul blonziu, ochii frumoşi de culoarea alunii aurii, sprâncene negre, nasul drept, mâinile, degetele şi faţa lungi, plină de graţie şi frumuseţe dumnezeiască, neînfumurată, nesofisticată, neatinsă de moliciune, având o smerenie covârşitoare, de aceea, cum însăşi a zis, a căutat spre ea Dumnezeu (Lc. 1, 46-48); iubea şi purta haine nevopsite, martor fiind sfântul ei văl (mapharion)“.

Tot Monahul Epifanie mai lasă posterităţii informaţii despre felul ei de a fi: „Iar purtarea ei era aceasta: serioasă în toate, vorbind puţin, repede la ascultare, plăcută la vorbă, lipsită de îndrăzneală faţă de orice om, fără să râdă, netulburată, fără să se mânie, închinătoare, respectuoasă, cinstind şi închinându-se oricărui om, astfel încât toţi se mirau de înţelegerea şi vorba ei“. Alt mare sfânt care a cercetat viaţa Sfintei Fecioare a fost Sfântul Maxim Mărturisitorul.

El tâlcuieşte de la prorocul David: „Faptul că «e înveşmântată în văl de aur şi gătită în culori felurite» (Ps. 44, 11) vrea să ne arate că harurile şi podoabele Fericitei Fecioare sunt şi ele felurite şi toate sunt aduse şi gătite de unicul Duh Sfânt“. „De aceea, Scriptura vorbeşte despre înfăţişarea ei trupească şi despre podoabele ei, fiindcă totul la ea a fost minunat, faimos şi vestit. (…) S-a îmbrăcat în frumuseţe şi s-a încins în tărie şi, de aceea, este potrivit să rostim despre ea şi cuvântul următor: «S-a bucurat în zilele de pe urmă» (Ps. 29, 44) ca Împărăteasă a toate“.

Despre frumuseţea interioară a Fecioarei, tot el spune: „Femei fără număr au avut bogăţii spirituale sau materiale. Multe au avut putere, dar tu le-ai întrecut pe toate prin fire şi prin cunoaştere, ai sporit mai mult decât toate în harul dumnezeiesc printr-o naştere mai presus de fire“. Iată câteva feluri în care Profetul David o descrie pe Fecioara Maria: „Muntele lui Dumnezeu în care a binevoit Dumnezeu să locuiască“, „Chivotul sfinţirii pentru odihna Domnului“, „Sionul care a plăcut lui Dumnezeu şi pe care Şi l-a ales drept sălaş“.

Mama Sfântului Ioan Botezătorul, Sfânta Elisabeta, care era verişoară cu Fecioara Maria, a recunoscut în ea pe Maica lui Hristos, după semnul că pruncul – Înaintemergătorul încă nenăscut – i-a săltat în pântece de bucurie când a apărut Fecioara în pragul casei ei, ocazie cu care i-a adresat cuvintele celebre: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău!“ Fecioara Maria a spus atunci şi cuvinte profetice despre sine, dar şi cuvinte care transcend situaţia sa şi răsfiră peste lume o adâncă învăţătură despre raportul corect dintre om şi Dumnezeu: „Măreşte sufletul meu pe Domnul.

Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipita pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac“ (Luca 1, 46-55).

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Articole
Se spunea ca are o forță egală cu a soarelui și de asta romanii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului. Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.), cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică. Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă. Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală. Principii active
  • Planta este bogată în alcaloizi.
  • Chelidonina
  • Homochelidonina
  • Sanguinarina
  • Cheleritrina
  • Oxichelidonina
  • Chelidimerina
  • Berberina
  • Coptizina
  • Tetrahidrocoptizina
  • Stilopina
  • Protopina
  • α- allocriptopina
  • Magnoflorina
  • Sparteina
Alți constituienți: acid chelidonic, saponozide, carotenoide, substante rezinoase, ulei volatil (în urme), flavonozide, taninuri, acid nicotinic, nicotinamida . Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc. Indicatii terapeutice: Conține alcaloizi, sparteină, vitamina C, ulei volatil, flavonoizi, saponoide, săruri minerale, compuși care o recomandă în tratamentul afectiunilor. Printre cele mai importante se numără colicile biliare, dischinezia biliară, acneea, eczemele, enterocolitele, hepatitele acute și cronice. Rostopasca poate fi un bun remediu și în tratamentul leucemiei. Ştiai că, în cazul cancerelor hepatice, extractul de plantă poate opri procesul de dezvoltare a tumorilor? De la rostopască se utilizează partea aeriană a plantei, tulpina, frunzele și florile. Înflorește din aprilie până în septembrie şi se culege numai în zilele însorite. Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc. Iata cateva dintre numeroasele afectiuni in care se foloseste rostopasca: Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv. Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare. Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni. Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei. Pancreatita– iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar. Utila in tratamentul leucemiei - Rostopasca mai e buna si in tratarea cataractei. Se ia o frunza proaspata, se spala, iar codita frageda se zdrobeste intre degete. Zeama obtinuta se pune cu degetul pe colturile ochilor tinuti inchisi. Pentru dezintoxicarea generala a organismului, se recomanda clisma cu infuzie de rostopasca: se clocotesc 2 l de apa distilata intr-un vas de 3 l, se pun doua linguri de rostopasca si se infuzeaza 2 minute. Se lasa 10 minute acoperit cu capac. Dar rostopasca este recunoscuta pentru proprietatile ei tamaduitoare in cancere, unele medicamente avand in compozitia lor si aceasta planta. Astfel pentru leucemie, se recomanda bai cu cimbru si rostopasca: se fierb 100 g cimbru si 100 g rostopasca in 10 l apa, timp de 1/2 ora. Ceaiul rezultat se adauga in apa de baie. Nivelul apei din cada trebuie sa fie pana imediat deasupra rinichilor (se sta in cada in sezut). Baia dureaza 20 de minute. Se fac 4-6 bai consecutive, pauza apoi 2-3 zile. Stopeaza dezvoltarea tumorilor - In tratamentul fibromului uterin si al cervicitei, se foloseste infuzia de rostopasca cu care se fac spalaturi. Acestea ajuta si in tratarea trichomonas-ului, candidei, cancerului uterin, infectiilor cu candida, chlamydia. Tumorile benigne si maligne se trateaza cu cataplasme cu rostopasca, timp de minimum 49 de zile. Rostopasca opreste dezvoltarea tumorilor si, in timp, determina chiar retragerea lor. Eficienta sa creste daca in cataplasme este combinata in proportii egale cu radacina de tataneasa. Dupa cum vedeti, rostopasca este o planta fara egal. Prietena ficatului sanatos - Ce boli vindeca rostopasca? in primul rand, e folosita in tratamentul hepatitei si a oricaror boli de ficat. Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei A si B se obtin prin asocierea cu alte doua plante cu efecte deosebite asupra ficatului: turita mare si sunatoarea. Se recomanda sub forma de infuzii, jumatate de litru pe zi, cite un pahar la doua ore. in tratamentul cirozei hepatice, se foloseste un amestec de tincturi de rostopasca, armurariu si pedicuta, in proportii egale. Se ia o lingurita din acest amestec de tincturi, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum 6 luni, perioada in care nu se consuma alcool, tutun, carne, margarina, prajeli, alimente conservate. in caz de dischinezie biliara, se face un amestec din 1/2 lingura tinctura de rostopasca, 1/2 lingura tinctura de anghinare, o lingura tinctura de sovarf si 1/2 litru de apa. Se ia jumatate de pahar din acest remediu pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa. Patru retete de preparare a rostopascai: 1. Pulberea - Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol. 2. Tinctura - Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa. 3. Infuzia combinata - Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai. 4. Cataplasma cu rostopasca = O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora. Precauții și contraindicații Supradozarea poate provoca gastroenterita, tuse, probleme respiratorii, spasme digestive. Dozele mari pot provoca paralizie temporară și tulburări cardiace. Această plantă nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alăptează. Sursa: andreilaslau.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!