Batranul si sotia sa – o poveste care te va lasa fara cuvinte

Publicitate

Bătrânul are 80 de ani și în fiecare dimineață vine și ia micul dejun cu soția lui.

L-am întrebat de ce soția lui este la azil, iar el mi-a raspuns că are boala Alzheimer. L-am întrebat: soția ta se va îngrijora dacă tu nu ajungi să iei micul dejun cu ea? A răspuns că ea nu-și mai aduce aminte … nu mai știe cine este, că de 5 ani nu-l mai recunoaște deloc. Am rămas surprins și i-am zis: ” Incredibil! Ea nu te mai recunoaște și cu toate astea în fiecare dimineață ajungi aici și iei micul dejun cu ea.” Bătrânul a zâmbit, s-a uitat adânc în ochii mei și mi-a strâns mâna, apoi a zis: “Ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu mai știu cine este ea.”

Sper ca povestea de mai sus sa fie un prilej important pentru a afla mai multe despre o boala crunta ce afecteaza din ce in ce mai multi oameni. Distribuiti acest mesaj si aceste informatii. Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență (din latină: demens).

Boala și modificările organice din creier care o însoțesc au fost descrise pentru prima dată de Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german. Denumirea de „boală Alzheimer” a fost utilizată pentru prima dată de psihiatrul german Emil Kraepelin în manualul său de psihiatrie (“Lehrbuch der Psychiatrie”, 1911). Această boală reprezintă forma cea mai comună de declin mintal la persoanele în vârstă și a devenit tot mai frecventă o dată cu creșterea longevității.

Publicitate

Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd capacitatea de a efectua activități zilnice deja într-o fază precoce a bolii. Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8 – 10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.

Evoluția bolii este împărțită în mod convențional în trei faze:

Faza inițială

  • – pierdere a orientării
  • – pierderea capacității de a iniția anumite activități
  • – neadaptare la situații noi și nefamiliare
  • – reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită
  • – tulburări de judecată, decizii greșite
  • – dificultăți în utilizarea banilor
  • – tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște

Faza intermediară

  • – probleme în recunoașterea persoanelor familiare
  • – dificultăți la citit, scriere și calcul
  • – greutăți în a se îmbrăca singur
  • – probleme de gândire logică
  • – tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate
  • – pierderea orientării temporale
  • – suspiciuni nejustificate, idei de persecuție, gelozie, urmărire
  • – necesitatea unei supravegheri și îngrijiri permanente

Faza avansată (tardivă)

  • – pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă
  • – pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiți, uită că au mâncat deja și pretind să li se servească din nou masa
  • – dificultăți în păstrarea echlibrului, dificultăți de mers
  • – stări confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea
  • – pierderea capacității de a comunica prin cuvinte
  • – pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal (incontinență pentru urină și fecale)

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Boala_Alzheimer

Publicitate
Alte Articole
Pilde

Se spune ca de ce iti este frica in viata, de aia nu scapi…

Publicitate

“Viață începe acolo un frică se termină.” — Osho

Fricile de tot felul te ţin în lanţuri dacă nu le găseşti leac. Când nu poţi să trăieşti aşa cum vrei de frică, e clar că ai nevoie de un gând salvator. Care să fie acela?

O să spui: nu e chiar aşa. De ani de zile mi-e frică să nu mă muşte câinii, şi încă nu s-a apropiat niciunul de mine. Ba din contră. Pentru că mi-e frică, am grijă şi îi ţin la distanţă. Pentru că mi-e frică să nu rămân fără job, fac tot ce pot să fiu cât mai bun – şi iată, voi fi avansat. Frica e bună. Mă ajută să mă dezvolt. E adevărat, câtă vreme lucrurile sunt clare pentru tine. Dar ce te faci când fricile sunt iraţionale şi te paralizează fără motiv?

Când frica devine fobie

Spune-i cuiva căruia îi este groază să vorbească în public că frica îi face bine. Cu mâinile transpirate şi tremurânde, cu glasul pierit, cu inima bătându-i până în gât nu vrea decât să fugă din faţa mulţimii. Există şi oameni care au leşinat în faţa unui microfon. Frica lor a devenit fobie. E ceva care răbufneşte din subconştient şi îi ia în stăpânire. Ca un făcut, sunt nevoiţi să se confrunte exact cu situaţia de care le e cel mai groază. Actriţa Uma Thurman nu suportă spaţiile închise.

Dar, în meseria ei, e inevitabil să se confrunte cu ele. Spre exemplu, pentru filmul Kill Bill, a trebuit să stea închisă într-un sicriu! Carmen Electra, cunoscută din serialul cu salvamari Baywatch, e cea mai îngrozită când trebuie să se apropie de apă. Şi Natalie Wood se temea de apă, şi în mod ironic, chiar a murit înecată. Oare e adevărat că frica ne dictează viaţa?

Ce se întâmplă în corp când ne e frică?

În momentul în care apare o stare intensă de frică, în organism se descarcă o cantitate mare de adrenalină, un hormon care provoacă reacţia numită în psihologie: „luptă sau fugi”. În acea stare de alertă, nu mai poţi observa lucrurile care îţi fac bine de obicei. În mod automat, vei descoperi situaţiile care sunt pe aceeaşi frecvenţă de undă. Evident, când ai o stare proastă, nu ai chef să te duci la petrecere. Şi reciproca e adevărată. Dacă eşti optimist şi bine dispus, nu te vei lua la ceartă cu nimeni.

Publicitate

Oamenii de ştiinţă au descoperit chiar că, atunci când în corp există o cantitate mare de endorfine, hormoni ai plăcerii, durerea fizică poate fi suportată mai uşor. Cât despre cea psihologică, nici nu poate să apară. Endorfinele se secretă şi atunci când faci sport, aşa că nu mai e de mirare de ce joggingul ajută la înlăturarea depresiei.

Gândurile tale creează lumea

Cele mai noi descoperiri ale ştiinţei arată că există o foarte mare legătură între ceea ce gândim şi evenimentele din viaţa noastră. O persoană care este mai mereu posomorâtă şi lipsită de încredere, va determina situaţii în care se va confrunta numai cu neplăceri şi nereuşite. Chiar şi când lucrurile vor merge bine în viaţa ei, va căuta motive de nemulţumire şi le va găsi – pentru că aşa s-a obişnuit, generând alte situaţii mizerabile.

Atunci când ţi-e frică de ceva, prin gândurile pe care le ai, dar mai ales prin emoţia cu care însoţeşti acele gânduri, vei chema către tine exact motivul fricii. Cu cât îţi e mai frică să nu te oprească poliţistul că n-ai rovignetă, cu atât ai mai multe şanse să dai nas în nas cu el. Dacă groaza nu ar citi pe faţa ta, sigur te-ar lăsa să treci mai departe.

Nu te lăsa pradă fricilor

Curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci depăşirea ei – spune o vorbă înţeleaptă. Nimeni nu e scutit de frică, totul e să nu o laşi să te stăpânească. Ce poţi să faci? Să o priveşti drept în faţă. Să-ţi rezervi un timp să te gândeşti ce s-ar întâmpla dacă ai face totuşi acel lucru de care te temi. Găseşte mai multe variante de reacţie. Alege-o pe cea care te pune în cea mai bună lumină. Exerseaz-o în gând până când simţi că vei avea puterea să o pui în practică. Şi… înfruntă-ţi frica!

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala