Ardeiul iute, doctorul naturii ar trebui sa nu lipseasca din bucataria noastra!

Într-o țară, oamenii credeau atât de mult în providență că aveau următorul obicei: persoana condamnată la moarte, înainte de executare, trăgea la sorți. În sac se puneau numai două bilețele: pe unul era scris „Viață”, iar pe altul „Moarte”. Dacă vinovatul trăgea primul bilețel, acesta era amnistiat, dacă al doilea, sentința se executa imediat. În acest fel, fiecare condamnat avea o speranță până în ultimul moment. Așa s-a întâmplat că un om și-a deschis propria afacere, care a început să înflorească. Dar succesul i-a adus din păcate și dușmani, a căror calomnie a dus până la arestul său și, într-un final, până la pedeapsa cu moartea. Știind că fiecare condamnat are o șansă să supraviețuiască, dușmanii au furat din sac bilețelul pe care scria „Viață” și au mai adăugat unul pe care scria „Moarte”. În acest fel, răufăcătorii l-au lipsit de orice posibilitate să tragă biletul norocos, așa că îl aștepta executarea pedepsei cu moartea. Dar omul avea și prieteni. Ei au aflat despre fapta dușmanilor, au pătruns în camera condamnatului și i-au povestit ce-l așteaptă. Prietenii l-au sfătuit să solicite judecătorilor verificarea sacului înainte de tragerea la sorți. Auzind toatea astea, condamnatul s-a bucurat, și-a rugat prietenii să nu spună nimănui despre cele aflate și s-a arătat convins că propunerea lor nu-l va salva. Prietenii au crezul că situația creată l-a făcut să-și piardă mințile, dar au acceptat să păstreze secretul. A doua zi dimineața, omul a tras la sorți și a fost eliberat. Atât prietenii, cât și dușmanii nu puteau înțelege cum a reușit el să scape de moarte. Acesta a procedat în felul următor: atunci când a scos bilețelul, el l-a înghițit, fără să-l citească. Astfel, judecătorilor nu le-a rămas decât să verifice bilețelul rămas. Iar așa cum pe el era scris „Moarte”, reieșea că pe cel scos scria „Viață”. Reține: dușmanii și invidioșii nu apar din cauza unei vieți proaste. Dacă îi ai, înseamnă că au pentru ce să invidieze. Un om talentat și prosper întotdeauna va avea defăimători.

Grădina sufletului (o pildă foarte frumoasă)

Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său: – Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important? – O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească ? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară ele? – Nu, părinte, trebuie să le ud… – Dar dacă le uzi şi atât, vor creaşte ele mari şi frumoase? – Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni… – Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească? – În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată. – Acum ai înţeles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia… Noi, însă, trebuie să avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe. Ce trebuie să facem pentru toate acestea ? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă rădăcini în suflet, să veghem mereu ca răul să nu se cuibărească în noi, fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi. Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului ? Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă, care este rugăciunea. Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina binefăcătoare a dragostei dumnezeieşti. Şi unde ar putea găsi sufletele noastre mai multă căldură şi lumină dumnezeiască, dacă nu în Biserică ?! E, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important ? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tău, ai grijă de el, fiindcă atunci şi Dumnezeu te va ajuta. Doar aşa, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

O singura gena, atat ii desparte pe ardeii iuti de ceilalti ardei. Este, insa, o gena extrem de importanta, pentru ca determina secretia unei substante care imprima atat gustul iute-arzator, cat si puterea terapeutica uimitoare, care ii transforma din aliment in medicament. Un medicament redutabil, ce n-ar trebui sa lipseasca din farmacia verde a casei.

Exista mai mult de douazeci de substante terapeu­tic active in ardeii iuti, insa de departe cea mai impor­tanta este capsicina, care le da si gustul picant-arzator intens. Puternic stimulent al circulatiei sanguine, ea regleaza reactiile sistemului imunitar, interactioneaza cu substantele care determina inflamatia articulatiilor sau aparitia proceselor degenerative in organism.

Apoi, ardeii iuti sunt bogati in cativa nutrienti extrem de importanti, cum ar fi vitamina C (prima oara a fost extrasa din ardeiul iute), vitamina A, vitamina E, vita­minele B2 si B3.

In functie de culoare, compozitia chimica si proprietatile ardeilor pot diferi, scrie Formula As. Cei verzi, de pilda, sunt mai bogati in vitamina K, care ajuta la cicatrizarea mai rapida a ranilor si previne cancerul; ardeii iuti galbeni contin cantitati mai mari de vita­mina A, care intareste membrana celulara, prevenind astfel infectiile; ardeii iuti rosii sau cu nuante de por­to­caliu sunt bogati in licopen, o substanta antican­ce­rigena si cu efecte de reintinerire, prezenta si in tomate.

Dar indiferent de culoarea lor, pen­tru a fi activi din punct de vedere tera­peutic, ardeii iuti trebuie sa fie, in primul rand, extrem de…. iuti, adica sa contina mari cantitati de capsicina, care are o multime de apli­catii terapeu­tice.

Prin anii 70, ardeii iuti erau consi­derati mai degraba nesanatosi, fiind acu­zati ca ar produce boli ale stoma­cului si intestinelor, pe atunci luan­du-se foarte putin spre de­loc in con­siderare valoarea lor terapeutica. In schimb, cercetarile facute in ultimele patru decenii au aratat ca ardeiul iute este, mai degraba, un medicament: ardeii iuti previn multe boli cardio­vasculare, vindeca boli respiratorii, ajuta la vindecarea infectiilor, sfera lor de aplicatii medicale extinzandu-se pe masura ce se fac mai multe cercetari. Foarte important este, insa, cum administram ardeii iuti, deoarece modul de administrare ii poate transforma din otrava in me­dicament si invers.

Publicitate

Ardeii iuti proaspeti

Este forma de administrare cea mai des folo­sita, intrucat este si cea mai la indemana si per­mite o asimilare destul de buna a principiilor active. Ardeii iuti proaspeti se spala si se consuma in timpul mesei, fara seminte. Cel mai important principiu activ din ardeii iuti, capsicina, se gases­te in proportie de doar 10% in pulpa ardeiului, si restul de 90% in seminte. Totusi, consumul de se­minte este contraindicat, intrucat acestea nu pot fi digerate si vor parcurge tot tractul di­gestiv intacte, producand leziuni ale mucoaselor, iritatii puternice, mergand pana la ranirea peretilor intestinali sau rec­tali, ceea ce poate conduce la in­sta­larea unor afectiuni grave.

Doza zilnica de ardei iute va­riaza de la o persoana la alta, pu­tand merge de la un minim de 1,5 grame de trei ori pe zi, pana la 5 grame de trei ori pe zi. In tari cum ar fi Ungaria, Mexic sau Thailan­da­, cantitati de 50-100 (!) grame de ardei iute sunt consumate zil­nic, de un singur individ, desigur “an­trenat” in acest sens, fara a pro­voca reactii adverse. Totusi, mai ales daca nu sunteti obisnuiti cu iuteala din ardei, consumati la inceput cantitati mici, crescand progresiv doza, daca nu apar feno­mene neplacute. In principiu, o cura de ardei iuti trebuie sa dureze macar 30 de zile, urmate de un minim de 15 zile de pauza.

Uleiul de ardei iute

Intr-un borcan se pune un pahar de ulei de mas­line si un sfert de pahar de ardei iute uscat (cel proaspat nu poate fi folosit!) si maruntit. Se inch­ide borcanul ermetic si se lasa continutul sa macereze vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza si se trage intr-o sticla inchisa la culoare. Uleiul astfel obtinut se poate consuma ca aliment, in salate, iar ex­tern se foloseste ca solutie de masaj contra celulitei, pentru imbunatatirea circulatiei in maini si picioare, pentru tratarea degeraturilor etc.


Publicitate


Alte Articole