Am iubit-o… dar nu am stiut sa o pastrez….

Pentru un barbat, ca si pentru o femeie, sa se simta apreciat si important este nepretuit. Ce vrea un barbat de la o femeie, ce-l face dependent de ea, de prezenta ei? Nu sunt multe lucruri, nici complicate. Pentru omul potrivit, dar si pentru tine, le poti face si tu. Meritati amandoi. Intelege-l - Sa fii intelegatoare nu inseamna sa-i treci cu vederea orice, sa-i strangi sosetele aruncate prin casa sau sa stai pana la miezul noptii sa speli vase, in timp ce el se uita la televizor, dupa ce tot tu ai pregatit cina. Dar cu siguranta inseamna sa nu il cicalesti pentru orice. Daca barbatii fug de ceva in viata, fug de cicaleala. Nu-i face reprosuri peste reprosuri daca vrei sa-l pastrezi langa tine. Fix la aniversarea voastra a trebuit sa plece in delegatie? Nu-l pistona zi de zi, o saptamana inainte si una dupa, pana-l faci sa-si ia campii. Nu da lucrurilor marunte valoare mai mare decat au, nu te victimiza cand nu e cazul, nu te purta ca si cu Universul ar trebui sa se roteasca in jurul tau. Un barbat va ramane mereu langa o femeie care stie sa se puna in locul lui, care il intelege si nu uita toate datile cand a fost acolo pentru una in care n-a fost. Fii acolo cand e vulnerabil - Barbatii vor sa para siguri pe ei, puternici, asa stiu ca trebuie, asa au fost invatati de mici. Cu toate astea, sunt uneori mai sensibili decat niste copii. Au si ei momente de slabiciune, de tristete, cand simt ca nu-s buni de nimic. Sunt momentele in care el are nevoie de tine. Daca-l vezi abatut, incurajeaza-l, lauda-l pentru ceea ce este si face pentru tine. Stii cum se spune, oamenii nu uita niciodata felul in care i-ai facut sa se simta. Iar pentru un barbat, ca si pentru o femeie, sa se simta apreciat si important este nepretuit. Daca il faci sa zambeasca atunci cand e la pamant, vei deveni ingerul lui pazitor. Cand el e trist, tu fii vesela, zambitoare si optimista. Se va intoarce intotdeauna la tine. Ai incredere - In el si in tine. Sa fim seriosi, stii si tu ce fel de om ti-ai ales. N-ai fi cu el daca nu l-ai iubi, daca nu te-ar iubi, daca nu te-ar face fericita, daca nu te-ai putea baza pe el. Stii ca din toate el te-a ales pe tine. Nu strica totul cu obsesiile tale, cu suspiciunile nefondate si cu nevoia de control. Nu-i face scene de gelozie pentru ca a intarziat acasa o ora, nu-l suna toata ziua sa vezi unde e si cu cine, nu-i cauta prin telefon sau prin buzunare. Ofera-i libertate si n-o sa mai vrea sa plece de langa tine. Lasa-l sa faca ce-i place - Vrea sa mearga la sala de fitness? Ii place sa alerge o ora seara, dupa munca? Joaca biliard sau iese la fotbal cu prietenii din cand in cand? Lasa-l sa faca asta, chiar daca tu nu esti prietena nici cu sportul, nici cu biliardul. Daca l-ai opri, ai avea acasa un barbat frustrat, cu gandul in alta parte. Gaseste-ti si tu activitatile tale care sa nu-l implice pe el. Fii independenta. Daca stati lipiti unul de altul 24 din 24, nu inseamna ca va iubiti mai mult sau ca va merge mai bine in cuplu, dimpotriva. Fii pe picioarele tale - Un barbat nu va spune neaparat asta, dar apreciaza o femeie care se descurca pe cont propriu, care are unde locui, care isi poate plati singura facturile. El stie ca asa o femeie nu sta cu un barbat pentru ca are nevoie de el, sta cu el pentru ca vrea si, la o adica, poate pleca oricand. Va lupta mai mult, va simti mai pregnant nevoia sa te cucereasca, sa te surprinda. Si dupa ce te are, n-o sa mai vrea sa-ti dea drumul. Sursa: kudika.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

O poveste foarte frumoasa. „, Am iubit-o dar nu am stiut sa o pastrez”. Din confesiunile unui barbat.

Cineva m-a întrebat astăzi cum de am lăsat să plece o așa femeie de lângă mine, cum de nu am știut să o apreciez. Am ridicat din umeri, am tras lung din țigară și i-am răspuns: “Am iubit-o, dar nu am știut să o păstrez.”

Ea a fost specială și diferită. Era o femeie care dăruia totul, dar cerea să primească la fel de mult. Avea visuri mari. Atât de mari încât uneori era chiar ea speriată de ele. Dar nici prin gând nu-i trecea să renunțe. Mi-a cerut să luptăm împreună să construim un vis. Eu i-am spus că-mi doresc o fericire stabilă, nu una iluzorie. Prima dată s-a bosumflat, așa cum se supără un copil de cinci ani căruia refuzi să-i cumperi jucăria preferată. A continuat să aducă argumente. Eu priveam în gol și mă prefăceam că o ascult. Credea atât de mult în visurile ei încât îi străluceau ochii când îmi vorbea despre ele. A înțeles târziu că nu vreau să o susțin. Mă așteptam să țipe, să plângă, să lovească cu pumnii în pieptul meu și să-și ceară drepturile. Dar ea a tăcut.

Eu am crezut că a renunțat să viseze să atingă stelele și că se va mulțumi cu fericirea pe care eu i-o ofer aici, jos. Dar, treptat, s-a închis în ea. Îmi evita întrebările și-mi răspundea scurt. Când o întrebam despre viitorul nostru spunea că e prea devreme să ne gândim la asta. Mie-mi plăcea de ea așa cum era acum. Eram fericiți împreună. Ea nu se supăra niciodată, nu-mi reproșa nimic. Ceva mai târziu am înțeles că am fost un idiot. În momentul în care am refuzat să cred în visul ei, ea a refuzat să creadă în mine. Trăiam clipa cu o intensitate maximă tocmai pentru că ea nu mă dorea în viitorul ei. Mă iubea nebunește și cu pasiune pentru că voia să-și consume toată iubirea în câteva nopți.

Publicitate

Și cred că a reușit. Pentru că de îndată ce a înțeles că nu am nimic mai mult de oferit decât o fericire de moment, a ales să plece. Am fost prea orgolios să știu că greșesc și să o chem înapoi. Am vrut să o urăsc pentru că a plecat când ne era mai bine fără să înțeleg că noi nu eram și nu fusesem niciodată fericiți. Am început să-mi pierd nopțile prin baruri și cu diferite femei frumoase. Doar că ele nu puteau niciodată să-mi ofere mai mult decât un trup frumos. Mi-era dor de discuțiile noastre despre viitor, de certurile noastre și de împăcări. De ea nu am mai auzit nimic o perioadă. M-aș fi așteptat să o văd la braț cu fel și fel de bărbați, să-mi urmeze exemplul. Credeam că suferă, că nu mă poate uita, că va reveni la mine.

Apoi, într-o după-amiază de octombrie, am revăzut-o întâmplător. Am alergat spre ea și am oprit-o. Am întrebat-o ce mai face, dacă e fericită. Îi sorbeam cuvintele și voiam să știu cât mai multe despre ceea ce a făcut în ultimii doi ani. Am invitat-o la o cafea, dar m-a refuzat. Mi-a spus că acasă o așteaptă un bărbat care o iubește.

“Și tu îl iubești?” am întrebat-o sugrumat de durere.

“Da” mi-a răspuns încrezătoare.

“Și ce îl face atât de special în viața ta?” am vrut să știu.

“Faptul că a știut să mă susțină și să creadă în visurile mele. Nu s-a prefăcut că mă ascultă și s-a implicat în tot ceea ce am vrut să realizez.”

Am lăsat-o să plece pentru că mi-am dat seama că nu o merit și că nu am meritat-o vreodată. Eu am iubit fata care era, fără să cred în femeia care urma să devină.

Sursa:blogpentrusuflet Autor:Andreea Chiuaru


Publicitate


Alte Articole