Am citit zilele trecute un citat care avea urmatorul mesaj: Daca somnul nu te odihneste, inseamna ca sufletul ti-e obosit. Nu mai gasesc nicicum cine era autorul citatului, dar mi-a placut teribil de mult.
Alergam mereu. Nu la jogging, din pacate, ci prin viata de zi cu zi. E singura constanta. Lipsa timpului si alergarea inspre casa, inspre gradinita, scoala, serviciu, sedinte, cumparaturi si n alte lucruri. Cat din timpul zilnic il rezervam pentru sufletul nostru? Cat rezervam macar pentru starea de sanatate, de echilibru a corpului nostru? Spre ce alergam atat? Cand obosim? Mi-a placut foarte mult concluzia conform careia daca somnul nu te-a odihnit, nu trupul este obosit, ci sufletul.
Ca la cata oboseala acumulam, nici somnul nu ne mai odihneste. Ne trezim obositi. Si oare oboseala asta de dimineata in ce-si are originile? Sa fie oare in faptul ca sufletul nu ti-e odihnit? Ca ai facut totul pentru „ambalaj”, pentru lucrurile materiale, dar nu ti-ai rezervat timp mai deloc pentru suflet. Ce-i place sufletului oare? Cum am putea sa-l relaxam? Sa-l odihnim? Stiti vorba aia: nu stii ce-i in sufletul meu. Hai, spune-mi…ce-i in sufletul tau? Cu ce se umple el, cand vibreaza la ce vibreaza?
Ca sa functionam la capacitate maxima, avem nevoie de echilibru intre trup, cuget si suflet. De trup, de aspectul fizic, ne ingrijim, dar nici de asta destul. Nu suntem decat putini constienti ca e imperios necesar azi sa avem azi un stil de viata sanatos pentru un maine tarziu. E liber azi la orice, se gasesc orice fel de produse, in orice sezon, din orice colt al lumii. Nu mai mancam specific zonei noastre geografice. Nu mai mancam sanatos.
Si cand o facem, suntem inselati, cel putin in materia legume-fructe, unde nivelul de pesticide admis pentru aceste alimente nu este constant si temeinic verificat. Si trupul, la un moment dat, s-ar putea sa cedeze, sa dea reactii adverse care sa ne faca sa renuntam la produsul respectiv, sau poate sa acumuleze in el toate toxinele pe care nu le-a putut filtra si procesa si, la un moment dat, sa se dezvolte intr-un fel de …corp strain in tine, care vrea sa preia controlul. Si daca se intampla asta, sa stii ca de cele mai multe ori ia controlul vietii tale intregi. Cu bune, cu rele, fara a te intreba daca e loc pentru doi la carma. Incet, incet il vei recunoaste de companion.
Dar nu despre trup vreau sa vorbesc… vezi cum iti poate capta atentia doar el? Vrei sa vorbesti despre suflet si te afli vorbind despre trup… of, of. Ce-ti bucura sufletul? Iubirea, pasiunea, credinta, frumosul, literatura, pictura, florile sau ce? Orice ar fi, opreste-te din orice faci si gandeste-te foarte bine la asta: ce anume te relaxeaza atat de mult, incat simti ca esti odihnit sufleteste si poti sa continui viata zburand? Cauta in amintirile tale cand ai fost cel mai fericit. Gaseste sentimentul care ti-a adus echilibru sufletesc si fructifica-l. Fa-ti timp de sufletul tau in fiecare zi, pentru ca dupa somn sa te trezesti odihnit.
Cred cu tarie ca fiecare dintre noi ne refugiem intr-o lume a noastra in care gasim relaxarea sufletului. Altii pescuiesc, altii picteaza, unii scriu, altii cresc flori rare, unii citesc mult, altii se plimba in natura, unii descopera ca au talent in fotografie, altii se joaca in parc si construiesc castele mari de nisip propriilor copii, altii se roaga si viziteaza manastiri, cautand odihna suprema a sufletului.
Orice va odihneste sufletul, fructificati. Nu lasati o zi fara sa-l hraniti cu ce-i place. Cum stii ca hrana pentru sufletul tau e cea potrivita si e suficienta? Atunci cand constati ca activitatea ta nu face rau nimanui. Pentru ca ceea ce face bine sufletului tau nu poate dauna celor din jur. Pentru ca sufletul e bun, e dat de Dumnezeu si pentru ca asupra lui nu prea ai tu controlul. Trebuie insa sa incerci sa-l intelegi, sa vezi ce-i place, sa descoperi cum functioneaza. Pare mai complicat decat este de fapt. Si-i trebuie atat de putine lucruri…
