Regulile psihologice reprezintă principii sau linii directoare bazate pe cunoștințele și cercetările din domeniul psihologiei, care ajută la înțelegerea și navigarea prin diferite aspecte ale comportamentului și gândirii umane.
Regula Oglinzii
Persoanele din jurul meu sunt oglinzile mele. Ele reflectă trăsăturile personalității mele, adesea nerecunoscute de mine. De exemplu, dacă cineva este nepoliticos cu mine, înseamnă că asta vreau eu, eu îi permit. Dacă cineva mă înșală din nou și din nou, înseamnă că am tendința de a crede pe oricine. Deci, nu am pe cine să mă supăr.
Regula Alegerii
Îmi dau seama că tot ce se întâmplă în viața mea este rezultatul alegerilor mele. Dacă astăzi comunic cu o persoană plictisitoare, înseamnă că sunt la fel de plictisitor și enervant? Nu există oameni răi sau malefici – există doar cei nefericiți. Dacă aleg să rezolv problemele lor, înseamnă că îmi place. Deci, nu am de ce să mă plâng. Eu sunt cauza a tot ceea ce mi se întâmplă. Suntem creatorii propriului destin.
Regula Greșelii
Recunosc că pot greși. Nu întotdeauna opinia sau acțiunile mele trebuie considerate corecte de alții. Lumea reală nu este doar alb-negru, există și gri deschis și alb închis. Nu sunt PERFECT, sunt doar o persoană bună și am dreptul să greșesc. Cel mai important este să recunosc greșeala și să o corectez la timp.
Regula Corespondenței
Am exact ce și cât merit, nu mai mult, nu mai puțin, fie că este vorba despre relații cu oameni, muncă sau bani. Dacă nu pot iubi o persoană cu tot sufletul, este absurd să cer acelei persoane să mă iubească la fel. Deci, toate plângerile mele sunt inutile. Și, totuși, când decid să mă schimb, oamenii din jurul meu se schimbă (într-un mod mai bun).
Regula Dependinței
Nimeni nu îmi datorează nimic. Însă pot ajuta dezinteresat pe toți cei cărora le pot fi de folos. Și îmi face plăcere. Pentru a deveni bun, trebuie să devii puternic. Pentru a deveni puternic, trebuie să crezi că poți face orice. Și eu cred! Dar trebuie să știi și când să spui „NU!”
Regula Prezenței
Trăiesc aici și acum. Trecutul nu mai există, pentru că fiecare secundă următoare devine prezent. Viitorul nu există, pentru că încă nu a venit. Agățându-te de trecut ajungi la depresie, preocuparea de viitor generează anxietate. Cât timp trăiesc în prezent, sunt REAL. Am un motiv să mă bucur.
Regula Optimismului
Cât timp ne plângem de viață, ea trece pe lângă noi. Ochii văd, picioarele merg, urechile aud, inima bate, sufletul se bucură. Fitnessul meu este o vară însorită, un câmp și un râu. Cât timp mă mișc, cât timp vântul mă răcorește – sunt viu. Când mă uit la televizor, stând pe canapea, sau când comunic cu prietenii pe internet – nu sunt în această lume, ci în cealaltă.
