Zen-ul este derivat din învățăturile budiste, dar nu este o tendință religioasă, ci mai degrabă arta a conștiinței de sine. Zen-ul nu dictează ce ar trebui să simți sau ce ar trebui să crezi, cum ar trebui să trăiești sau ce trebuie făcut … Această învățătură vorbește doar că ar trebui să fii conștient de experiența ta.
Din acest motiv, principiile Zen sunt universale – ele, în esență, pot fi aplicate oricărei dogme sau stil de viață. Deci, vom descrie pe scurt cele șapte principii ale culturii Zen și cum să le aplicăm în lumea modernă.
1. Experiența ta este creată de mintea ta.
Discursul lui Yogachara explică pe deplin modul în care percepția minții noastre creează experiențele noastre. Deci, este necesar să ne dăm seama că suntem capabili să creăm noi experiențe prin schimbarea atitudinii și alegând pe ce să ne concentrăm.
2. Imaginea ta de sine este, de asemenea, o iluzie.
Esența ta este energia. Asta e tot. Acesta este motivul pentru care este atât de dificil să te înțelegi pe tine însuți – ești mai mult decât definiții restrictive și nume de obiceiuri, sarcini și roluri repetitive.
Cu toate acestea, majoritatea dintre noi ne înțelegem doar în modul în care ne imaginăm alte persoane, de exemplu, un scriitor, profesor, mama, elev, baschetbalist, „persoană bună” etc. Majoritatea problemelor noastre au legătură cu încercarea noastră de a ne manipula ego-ul.
Stăpânirea ideii de sine este să știi că poți controla iluzia a ceea ce ești și a ceea ce faci fără să te pierzi în ea, suficient pentru a te controla.
3. Nu trebuie să crezi în nimic; trebuie doar să urmezi ceea ce pare a fi adevărat în acest moment.
Problema aderării la un anumit sistem de credință stabilit, fără îndoială, este că, ascultând voci care au fost implantate în tine de dogma sau învățătura altcuiva, ai încredere în ele mai mult decât ai încredere în tine. În cele din urmă, începi să te simți fie foarte pierdut, fie foarte confuz.
În acest caz, păreți să vă aflați între două focuri: între ceea ce credeți că este corect și ceea ce credeți că este adevărat.
Dacă nu îți trăiești viața, dacă nu ești ghidat de ceea ce crezi că este adevărat, nu îți urmărești binele cel mai înalt. Permiteți-vă să vă extindeți și să creșteți ca indivizi, adică permiteți-vă să începeți să gândiți (și să simțiți) dincolo de limitele dogmei dvs. actuale.
4. Adevărata cale către fericire urmează principiul detașării.
Detașarea este mult mai mult (și mult mai ușoară) decât „a nu-ți păsa” cum evoluează lucrurile. Este vorba despre simpla realizare că toate lucrurile care ți se întâmplă sunt la fel.
Lucrurile „rele” te învață cum să te vindeci, astfel încât să te poți deschide și mai mult la lucrurile „bune”. Acesta este cel mai simplu lucru din viață.
5. „A face” nu este la fel de important ca pur și simplu „a fi”.
Arta „a nu face nimic” este o artă profundă. Calmează mintea, aduce lucruri care trebuie recunoscute și vindecate imediat și păstrează legătura cu tine și nu cu atașamentele și responsabilitățile pe care le ai în viață.
Nu sunteți ceea ce faceți, ci pur și simplu existați- aceasta este esența acestui principiu. Pe lângă practicarea meditației, este de asemenea important să vă acordați timp pentru a vă relaxa, reîncărca și reflecta.
6. Poți fi un observator obiectiv al minții și al vieții tale.
Este bine să știi că îți poți alege gândurile, dar este mult mai important să îți dai seama că poți decide și care dintre aceste gânduri sunt deosebit de valoroase pentru tine. Dar obiectivitatea este necesară aici.
Practici de meditație ghidate vă învață cum să observați gândurile care apar în mintea dvs. ca un observator exterior. Astfel, vă puteți da seama că nu sunteți aceste gânduri.
7. Starea ta naturală este unitatea.
Realitatea la care vom reveni cu toții în cele din urmă este că totul este unul. Aceasta este temelia iluminării. Iluzia separării ne cauzează suferința. Aceasta este o reproducere a ideilor de individualism pe care le învățăm din copilărie. La starea noastră naturală, la unitate, ne întoarcem în cele din urmă.
