Iată care sunt principalele semne că ai o personalitate sănătoasă:
1. Capacitatea de a iubi. Când a fost întrebat ce determină sănătatea mintală, Freud a pus pe primul loc capacitatea de a iubi. La mijlocul secolului trecut, iubirea a fost definită ca o relație heterosexuală monogamă. Prin dragoste, Freud a înțeles relația dintre doi adulți în care fiecare se comportă natural. Oamenii suferă în relații atunci când încearcă să schimbe un partener în loc să-l accepte.
Este important pentru sănătatea mintală să menținem un contact strâns cu cel puțin o persoană, încă de la o vârstă fragedă – acest lucru este confirmat și de teoria atașamentului.
2. Capacitatea de a lucra. Asta nu înseamnă muncă care să ne asigure existența materială, ci activități care ne oferă un sens și plăcere vieții. În ultimele decenii, decalajul dintre maturizarea biologică și momentul în care o persoană primește confirmarea valorii sale în ochii societății a crescut foarte mult.
Astăzi este extrem de dificil pentru tineri să se simtă semnificativi și folositori. Ei suferă atunci când nu își găsesc sensul în viață, când ceea ce fac nu este apreciat.
3. Abilitatea de a te juca. În societățile tradiționale, existau dansuri populare, sărbători și festivități. Cu toate acestea, astăzi, când participăm la concerte, meciuri și diverse evenimente de divertisment, nu avem aproape nici o experiență de joc colectiv.
În cazul copiilor, jocurile de contact dezvoltă abilitățile motorii fine și creierul, îi ajută să se concentreze mai bine și să gândească mai repede. Psihanaliștii atribuie abilitatea de a se juca unui proces fundamental în viața unei persoane, deoarece conceptul de joc include și capacitatea de a gândi creativ sau de a „juca” cu imagini și cuvinte, și de a analiza lucrurile într-un mod diferit.
Acum tot mai mulți oameni suferă de lipsă de atenție – acest lucru poate fi direct legat de lipsa jocurilor de contact din copilărie. Adesea părinții încearcă să le ocupe timpul copiilor cu ceva – să-i trimită la tot felul de activități sau să-i încarce cu lectură, lipsindu-i de experiența jocului liber.
4. Capacitatea de a construi și a menține relații sigure. Această abilitate este asociată cu trecerea la tipul de atașament sigur. Teoria atașamentului a fost inițiată de John Bowlby, iar Mary Ainsworth i-a descris cele trei stiluri – sigur, anxios și evitant. Mai târziu, a fost descoperit un al patrulea tip – dezorganizat.
În anii 60, Ainsworth a condus experimentul „Situație ciudată” – care a implicat copii cu vârste cuprinse între unu an și un an și jumătate. Mama și copilul au fost așezați într-o cameră specială. După un timp, mama a plecat, iar un necunoscut i-a oferit copilului ceva de făcut în absența ei. Ainsworth a urmărit comportamentul copiilor la separarea și reîntâlnirea cu mama lor.
Copiii care avea tipul de atașament sigur s-au simțit în largul lor alături de persoana străină: s-au jucat calm și s-au bucurat de întoarcerea mamei lor. Copiii de tip anxios au fost foarte îngrijorați și și-au așteptat mama plângând.
Copii cu atașamentul de tip evitant au arătat indiferență la interacțiunea cu străinul – Ainsworth a sugerat că așa și-au ascuns stresul și teama de respingere.
Ulterior s-a confirmat că nivelul hormonului de stres cortizol la acești copii a fost mai mare decât în mod normal. Copiii cu tipul de atașament dezorganizat, care se formează din cauza traumei precoce severe, atunci când ceva din jur inspiră frică, se comportă inconsecvent. Se pare că se „apropie” de o persoană și, în același timp, o și „mușcă”.
5. Liberul arbitru. Liberul arbitru a fost discutat în diferite aspecte: autonomie, independență, responsabilitate etc. În psihologia anterioară, exista un termen strâns legat de „locus intern al controlului”.
Indiferent de nume, sensul liberului arbitru reprezintă capacitatea de a face alegeri și a simți că îți poți influența viața. Fără liberul arbitru, oamenii nu fac ceea ce își doresc cu adevărat. Mai mult, nu știu ce vor și sunt surprinși când sunt întrebați despre asta.
Sentimentul că este în puterea noastră să ne controlăm pe noi înșine și anumite domenii ale vieții este extrem de important.
