Datorită lui Sigmund Freud, înțelegem multe lucruri care ni se întâmplă și cum le putem influența. Știm ce este subconștientul și cum să-l influențăm. Putem explica acțiunile noastre și acțiunile altor oameni. Freud ne-a dat speranța de a găsi fericirea și sănătatea mintală. În acest articol vom vorbi despre cele șapte descoperiri principale ale acestui psiholog remarcabil.
1. Subconştient
Înainte de Sigmund Freud, psihologii credeau că este necesar și posibil să studiem doar conștiința, adică ceea ce suntem conștienți la un anumit moment dat de timp. Freud a fost primul care a vorbit despre inconștient ca fiind partea principală a psihicului. Potrivit lui Freud, totul se formează din inconștientul psihicului nostru. Este format din două grupe de elemente.
În primul rând, în subconștient sunt instincte primitive care nu au fost niciodată conștiente și nu sunt disponibile pentru conștientizare.
În al doilea rând, sunt emoțiile, amintirile care au fost cândva conștiente, dar apoi, parcă, „uitate” și îndepărtate („șterse”) din conștiință. De exemplu, traume din copilărie, sentimente ostile ascunse și dorințe reprimate.
2. Metoda de asociere liberă
Freud a propus o metodă prin care se poate șterge la emoțiile și amintirile reprimate din conștiință. Aceasta este metoda asocierii libere. Clientul stă întins pe canapea, psihanalistul stă la cap lui, în afara câmpului vizual al clientului. Clientul încearcă să vorbească liber, fără restricții, tot ce îi vine în minte și sub formă de asocieri libere, astfel încât psihologul să poată urmări gândurile clientului până la sursă și să-l ajute să realizeze și să rezolve conflictele care îi afectează viața la nivelul subconștientului.
3. Trei structuri de personalitate
Potrivit lui Freud, personalitatea unei persoane constă din trei structuri: eu (conștiința sau Eul), Subconștientul (inconștientul) și Super-Eu (sau Super-Eul – o suprastructură asupra Eu (Eul), care este responsabilă de conștiință, moralitate, morală, principii). Super-Eul controlează conștiința, împiedicând o persoană să depășească ceea ce este permis.
Freud a scris că în interiorul nostru există tot timpul o luptă între aceste trei structuri. Însă bătălia principală are loc între 3 și 5 ani, când se stabilește o ierarhie între aceste structuri (care este mai importantă?). Această ierarhie persistă de-a lungul vieții și o determină. Dacă eu (Egoul) câștigă, o persoană poate fi considerată sănătoasă condiționat.
Dacă Super-Eul câștigă – atunci un persoana va crește cu un comportament nevrotic, dacă subconștientul câștigă – atunci acesta este deja un caz dificil. Ierarhia se stabilește în procesul de construire a relațiilor cu părinții sau, după cum credea Freud, în procesul de trăire a complexului Oedip (la bărbați) și a complexului Electra (la femei).
4. Complexul Oedip/Electra
De la vârsta de 3 până la 5-6 ani, libidoul este localizat în zona genitală. Freud a numit acest stadiu al dezvoltării umane falic. În stadiul falic, băiatul trăiește complexul Oedip, iar fata complexul Electra. Esența acestui complex este că, copilul experimentează impulsuri puternice de iubire față de părintele de gen opus. Băiatul vrea să se căsătorească cu mama lui, iar fata vrea să se căsătorească cu tatăl ei. În consecință, băiatul experimentează agresivitate față de tatăl său (ca rival), iar fata față de mama ei. Iar asta e în regulă.
Dacă perioada trece în siguranță, atunci copilul va crește ca o persoană relativ sănătoasă. Dar în siguranță – ce înseamnă? Freud dă următoarea explicație: trebuie să apară identificarea cu părintele de același gen: băiatul trebuie să decidă să devină la fel de deștept, curajos etc. ca tatăl. Și își dorește ca atunci când va crește, să întâlnească o femeie care arată ca mama sa.
Adică renunță la pretențiile sale față de mamă și decide să se identifice cu tatăl, respectiv fata, cu mama. Copilul are un model spre care poate naviga. El este conștient de genul său, care, potrivit lui Freud, rămâne neschimbat din acel moment. Dacă vor urma schimbări, acestea apar în această perioadă.
Dacă nu există o identificare cu părintele de același gen, fixarea are loc în stadiul falic de dezvoltare. Astfel copilul nu iese din complexul Oedip (sau Electra), ceea ce provoacă probleme pe viitor în crearea relațiilor. Să explicăm ce înseamnă „nu părăsește complexul”. Asta înseamnă că nu renunță la pretențiile față de mamă sau tată (de exemplu, în familiile monoparentale în care băiatul nu are model de identificare). Astfel de bărbați trăiesc cu mama lor toată viața, nu se căsătoresc mult timp și caută o femeie care să semene cu mama lor.
O fată care nu a trecut în siguranță de această etapă va căuta un tată bărbat care este mult mai în vârstă decât ea, grijuliu și asemănător cu tatăl ei.
5. Mecanismele de apărare ale Eului
Freud a introdus pentru prima dată acest concept în 1894 în lucrarea sa Mecanisme de apărare. El credea că, conștiința ar trebui să ia unele măsuri pentru a reduce efectele distructive ale anxietății și stresului. În acele cazuri în care Ego-ul nu poate face față anxietății și fricii, recurge la mecanismele unui fel de negare sau denaturare subconștientă a realității, adică la auto-înșelăciune.
Eul (conștiința) protejează persoana de o amenințare, deformând această amenințare. Freud a evidențiat astfel de mecanisme de apărare precum represiunea (suprimarea), negarea realității (ignorarea), raționalizarea, proiecția, compensarea și altele.
Freud a introdus și un nou termen științific – transfer (transferul de sentimente interzise, dorințe către un obiect mai sigur). Cu acest termen, el a explicat „îndrăgostirea” pacienților de psihoterapeutul lor, care acționează ca un tată pentru ei.
