Desi pare enorm de greu de crezut la prima vedere, totusi, oamenii naivi sunt cei mai castigati in viata.
Pentru ca dincolo de aparente, copilul din ei este unul puternic si in stare sa indure cu seninatate toate vitregiile vietii. Chiar si atunci cand toate portile ratiunii par inchise, acesti fel de oameni reusesc sa dea nastere unei „luminite de la capatul tunelului” in sufletul celor de langa ei.
A fi naiv sau copilaros, nu inseamna a fi prost sau sarac cu duhul. Inseamna ca nu ai rautate in modul tau de a gandi si de a fi.
Astazi va voi vorbi despre partea opusa, adica oamenii nemultumiti.
Nu neaparat sunt oameni rai si daca vrei, nu iti trebuie mult timp sa intelegi acest aspect al lor. Oamenii nu sunt perfecti, sunt doar idealisti. Viseaza fortand realitatea sa se supuna visului lor de a fi perfecti atat ei, cat si toate cele din jurul lor. Pentru ca nu pot controla in totalitate acest lucru, devin nemultumiti. Sunt suflete chinuite care cersesc atentie. Considerand dupa putine si intortocheate analize ale situatiei in sine, anume ca nimeni nu le acorda atentia necesara, atunci recurg la o cu totul si cu totul alta solutie decat iubirea normala si bunul simt.
Adica fac galagie cum fac copiii care se alinta, stricand ultima jucarie achizitionata, vorbind „politicos” cand ti-e lumea mai draga si facand cele mai multe nazbatii taman cand linistea clocoteste de zor. Ideal ar fi sa ii intelegeti si sa nu le copiati comportamentul atunci cand va fuge rabdarea de sub nas.
Cei care intr-adevar s-au apropiat de perfectiune, au fost doar aceia care si-au recunoscut si acceptat imperfectiunile agonisite de-a lungul timpului. Nu numai ca au recunoscut, dar s-au straduit sa faca lumea mai frumoasa in prezenta lor.
Viata nu e un razboi crunt si nemilos. E o arta in care albul devine negru cand nu te astepti si negrul ia locul albului tocmai ca sa dea culoare vietii. Iar tu, trebuie sa te descurci in privinta lor cu cat ai, nu cu cat ai vrea sa ai, sa poti, sa fii.
Un discurs motivational al lui Matthew Mcconaughey a ajuns viral pe internet.
Atunci cand aveam 15 ani, o persoana importanta din viata mea a venit la mine si m-a intrebat: “CINE ESTE EROUL TAU?”
In acel moment nu am stiut ce sa ii raspund, asa ca i-am zis: “Nu stiu, trebuie sa ma gandesc la asta. Da-mi cateva saptamani.”
Dupa doua saptamani, aceasta persoana vine din nou la mine si ma intreaba: “CINE ESTE EROUL TAU?”
Eu ii raspund: “M-am gandit la asta. Eroul meu… sunt eu peste 10 ani!”
Timpul trece, eu implinesc 25 de ani… si aceeasi persoana vine la mine si ma intreaba: “Deci… esti un erou?”
Raspunsul meu: “Nici pe aproape! Nu, nu nu!”
El: “De ce?”
Eu: “Pentru ca eroul meu sunt eu la 35 de ani!”
Asadar, fiecare zi, fiecare saptamana, fiecare luna si fiecare an din viata mea… eroul meu este mereu la 10 ani distanta, nu voi fi niciodata eroul meu. Nu am cum sa ating asta, stiu ca nu o voi face. Iar acest lucru este ok pentru mine pentru ca ma lasa cu cineva pe care sa il urmaresc in continuu.
Acum… pentru fiecare dintre noi, indiferent de care sunt lucrurile dupa care tanjim, pe care ni le dorim, pe care le vrem in viata noastra si indiferent de care sunt visurile noastre… nu trebuie sa renuntam la ele. AMIN. Si mai spun ca totul este bine, bine, bine… si mai spun… CONTINUATI SA TRAITI!
