Viata este invatatorul tau; – ea nici nu te binecuvanteaza, nici nu te pedepseste. Ea colaboreaza cu tine pentru a te ajuta sa te trezesti la adevarul a ceea ce esti.

Sunt trei ani de cand sunt cu partenerul meu, pe care, de dragul povestirii, il vom numi Andrei. Ne-am cunoscut in timpul facultatii. Am fost instantaneu atrasa de el - ochii verzi patrunzatori, parul blond si zambetul fermecator il faceau greu de ignorat. La doar cateva saptamani de la inceperea facultatii deveneam deja oficiali pe Facebook. Este cel mai bun prieten al meu, confidentul meu, cel alaturi de care ma pot vedea pentru tot restul vieii. Si sunt capabila sa spun aceste lucruri despre el cu toata increderea deoarece recent l-am inselat. Nu am planuit niciodata sa il insel pe Andrei. Nu este ca si cum ajunsesem la un punct al relatiei in care eram nefericita si nu vedeam nicio cale de iesire. Am fost intotdeauna fericiti, inca simt o bucurie imensa atunci cand il vad sau cand ma suna. Avem grija sa petrecem timp impreuna si sa iesim la intalniri, la fel ca la inceput. Nu m-am plictisit de el - emotional sau fizic -, iar viata noastra amoroasa a fost si este foarte activa si satisfacatoare pentru amandoi. Povesti de viata: "Iubitul meu m-a folosit pentru a-si ascunde relatia cu un alt barbat. Viata mea a fost o minciuna" Cred ca unul dintre motivele pentru care l-am inselat este pentru ca inainte de a-l intalni pe Andrei tocmai iesisem dintr-o relatie de patru ani cu altcineva. Asta inseamna ca sapte ani din viata mea de pana acum au fost petrecuti in relatii serioase, cu o pauza foarte mica intre ele. Nu am planuit asta. Pur si simplu m-am indragostit pana este cap de Andrei inca din primele zile de facultate. Dar cum ar fi daca? Pe langa asta, sunt singura dintre prietenele mele care este intr-o relatie exclusiva. De fiecare data cand ne vedem au cate o povestire spumoasa despre cate un tip pe care l-au cunoscut in club sau vreo aventura. Pot doar sa zambesc si sa le ofer un sfat atunci cand il cer. Povestile lor, insa, m-au facut curioasa si am inceput sa ma intreb cum este sa ai un astfel de stil de viata. Aceasta este o optiune pe care nu am explorat-o niciodata, la care nici macar nu m-am gandit, deoarece in ultimii sapte ani m-am daruit in intregime relatiilor mele. Acel "cum ar fi daca" a inceput sa rasara intr-un colt al mintii mele. L-am inselat pe Andrei cu un tip pe care l-am cunoscut la un seminar. Este inteligent, amuzat si foarte, foarte atragator. Era chiar dificil sa nu fiu interesata de el. Dupa ce l-am cunoscut mai bine am inceput sa fiu atrasa si amoros, iar curiozitatea mea crestea din ce in ce mai tare. Exista clar o tensiune amoroasa intre noi, o dorinta reciproca indraznesc sa spun. Stia ca ma vad cu Andrei si, din respect, nu a facut nicio incercare de a ma cuceri. Eu sunt cea care a depasit aceasta limita. Am premeditat totul L-am invitat sa vedem un film la mine, avand intentii foarte clare in mintea mea. Acel "cum ar fi daca" ce staruia de ceva timp in mintea mea a pus stapanire pe mine. Iar amorul a fost fantastic. Nu am facut dragoste. A fost amor salbatic. De trei ori la rand. Uneori ma intreb de ce nu ma simt vinovata ca l-am inselat pe Andrei cu colegul meu sau de ce nu ma simt vinovata ca mi-a placut amorul atat de mult. Raspunsul meu este mereu acelasi: pentru ca este ceva ce trebuia sa fac pentru mine. Sunt o feminista declarata, dar asta nu a avut nicio legatura cu exprimarea libertatii mele de femeie sau orice de genul acesta. Nu sunt o persoana rea, lipsita de moralitate. Nu sunt o femeie usoara. Nu am crescut intr-un camin dezbinat in care parintii se inselau unul pe celalalt. Nu sunt insensibila sau incapabila de a iubi sincer. Pur si simplu aveam nevoie sa explorez o optiune care mi-a fost intotdeauna la indemana, dar pe care nu am sesizat-o in cei 7 ani de monogamie. Am inteles cat de mult il iubesc Dupa ce l-am inselat pe Andrei mi-am dat seama ca acest stil de viata nu este pentru mine si nu va fi niciodata. Inteleg de ce prietenelor mele le place - excitarea, misterul, detasarea emotionala, distractia si amorul ocazional - dar eu nu mi-l doresc pentru mine. Acel "cum ar fi daca" a disparut din mintea mea. Faptul ca l-am inselat m-a facut sa inteleg de fapt cat de mult il iubesc pe Andrei. Nu m-am putut imagina intr-o relatie cu colegul meu - un tip pe care il admiram si fata de care eram atrasa - ceea ce a fost un semn clar ca nu ma voi putea vedea vreodata cu altcineva decat cu Andrei. I-am spus ca l-am inselat. I-am spus totul, de la acest "cum ar fi daca", care nu-mi dadea pace, pana la actul in sine. Am omis numele colegului meu totusi, pentru ca, in definitiv, nu conteaza cine este si nici Andrei nu a vrut sa stie. Nu am plans si nu l-am implorat pe Andrei sa ramana cu mine, deoarece nu-mi parea rau de ceea ce facusem. As fi inteles daca m-ar fi parasit pe loc. Nu-mi doream sa se intample asta, dar era o posibilitate pe care am acceptat-o si mi-am asumat-o. Infidelitatea mea ne-a intarit relatia Nu s-a intamplat asta. Sigur, s-a infuriat, a fost suparat pe mine, dar m-a iertat, intr-un mod matur si intelegator. Nu si-a pierdut increderea in mine, deoarece stie ca nu l-am inselat ca urmare a ceva ce a facut el sau pentru ca nu-l mai iubesc. Unii probabil vor fi socati ca spun asta, dar cred ca infidelitatea mea ne-a intarit relatia. Aveam deja o legatura extraordinara, dar acum suntem si mai deschisi, mai plini de afectiune, comunicam mai profund. Relatia noastra nu a avut de suferit si nu mai vorbim niciodata despre acest incident. Radem impreuna, ne distram si vorbim despre viitorul nostru impreuna - unul fericit. Atunci cand ma uit in spate la relatia noastra, nu as schimba nimic si, cel mai important, sunt impacata ca mi-am satisfacut curiozitatea.
Publicitate

Ea iti ofera un continuu feedback, o continua corectie, dar tu nu alegi sa asculti…

Daca incerci sa gasesti forma perfecta – serviciul perfect, relatia perfecta – vei fi mereu frustrat. Lumea nu ofera perfectiunea in aceasta privinta; ea iti ofera pur si simplu oportunitatea de a evolua si de a te schimba.

Daca te uiti in jurul tau, vei vedea multe cai deschise autoexprimarii; unele iti vor cere sa te adaptezi. E ok, e bine sa fii adaptabil, e bine sa intelegi ca acelasi lucru poate fi spus si facut in multe feluri. Desprinde-te de ideile tale preconcepute, fiecare moment este nou si fiecare situatie cere ceva diferit de la tine. Fiecare experienta ce vine spre tine te va intreba daca esti dispus sa nu te mai cramponezi, daca esti dispus sa ai incredere, daca esti dispus sa pasesti afara din timp.

Lumea nu-ti poate oferi o viata stabila si previzibila; toate lucrurile din lume se afla intr-un proces de schimbare, nimic nu e stabil si previzibil. Nimic nu-ti va oferi altceva decat securitate temporara. Gandurile vin si pleaca, relatiile incep si se termina, trupurile se nasc si pier. Iata tot ce iti poate oferi lumea: evolutie, schimbare, caracter tranzitoriu al lucrurilor.

Ca sa pricepi ceva din aceasta lume, trebuie sa inveti sa privesti dincolo de forma, catre intentia creativa; fii receptiv la intentia aflata in spatele modului de exprimare a unei persoane si vei vedea mai clar ce inseamna aceasta pentru ea. A privi dincolo de forma este un alt mod de a spune “priveste dincolo de propriile tale idei preconcepute“.

Ca sa-l vezi pe semenul tau asa cum este el in realitate, trebuie sa privesti dincolo de prejudecatile tale despre el. Daca vrei sa-l cunosti, trebuie sa te apropii de el, sa-ti deschizi inima si sa-l intrebi care ii este intentia.

Publicitate

Fiecare situatie din viata ta iti ofera oportunitatea de a capata o mai mare apropiere de ceilalti si o mai mare libertate. Daca vrei sa gasesti adevarul, priveste inauntrul tau, priveste-ti propriile intentii. Atunci nu este cu putinta sa interpretezi gresit intentiile altuia.

Pana nu vei intelege ca oricine este bun, iti va fi greu sa gasesti bunatate in tine insuti sau in altii. Renunta la judecatile pe care vrei sa le faci, caci ele nu sunt altceva decat un atac lipsit de sens impotriva cuiva a carui bunatate nu o poti vedea.

Nu exista fiinta umana care sa nu merite iertarea si iubirea ta. Fiecare judecata pe care o faci despre aproapele tau vadeste cu mare precizie ceea ce urasti sau nu poti accepta la tine insuti; nu urasti pe cineva decat in cazul in care iti aduce aminte de tine insuti…

Aceasta lume este ca o scoala si ai venit aici ca sa inveti; a invata inseamna a face greseli si a le corecta. A invata nu inseamna a face tot timpul ceea ce este bine; daca ai face tot timpul ceea ce e bine, ce nevoie ar mai fi sa vii la scoala?

Nu incerca sa fii perfect, este un tel nepotrivit; doreste in schimb, sa recunosti fiecare greseala pe care o faci, ca sa poti invata din ea. Perfectiunea vine spontan si fara efort numai atunci cand spui adevarul, cand renunti la dorinta de a-i impresiona pe altii, cand iti abandonezi falsa mandrie.

Impartaseste altora din experienta ta, dar nu cauta sa le-o impui, caci nu stii ce nevoi au altii si nu este treaba ta s-o stii; aminteste-ti de ceea ce este bun in aproapele tau si in tine insuti, recunoaste-ti greselile si fii tolerant fata de greselile pe care le fac altii.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Frica ar putea reprezenta cea mai mare problemă de pe planetă, atât la nivel colectiv cât şi la nivel individual. Frica afectează, într-un fel sau altul, toate vorbele, gândurile şi faptele noastre, toate alegerile şi deciziile noastre, toate reacţiile şi răspunsurile noastre. Dacă am putea să transformăm frica, am reuşi să ne transformăm pe noi înşine şi în ultimă instanţă am reuşi să transformăm lumea. De ce ne este frică? O privire profundă aruncată asupra vieţii noastre ar conduce la concluzia, împărtăşită de toţi maeştrii spirituali, indiferent de şcoala căreia îi aparţin, că absolut tot ceea ce înseamnă gânduri, acţiuni, comportamente sau reacţii ne sunt dictate, condiţionate, de aceste două emoţii fundamentale: iubirea şi frica. Cele două nu pot coexista, se exclud şi se înlocuiesc reciproc: acolo unde nu este iubire nu există altceva decât frică, iar acolo unde există frică, nu vom găsi niciodată iubire. Dar de ce anume ne este frică? Ne este frică de foarte multe lucruri, de absolut orice se poate sau ni se poate întâmpla în viaţă. Ne este frică de ceea ce noi creem sau facem să se întâmple în viaţa noastră sau a altora, de responsabilitatea noastră pentru aceasta. In esenţă ne este frică de viaţa însăşi. Şi ne este frică de viaţă pentru că ea se sfârşeşte prin moarte, ceea ce înseamnă că de fapt, ne este frică de moarte. Toate spaimele noastre se reduc în final la frica de moarte. Dacă nu ne-ar fi frică de moarte, atunci nu ne-ar fi frică nici de viaţă, cu toate cele ce se întâmplă în cursul ei. Dar cum am putea face aşa ceva: să nu ne fie frică de moarte? Deşi primul impuls de a răspunde ar fi cuprins între imposibil şi extrem de complicat, lucrurile nu stau chiar aşa. Dacă am înţelege acest fenomen, acest proces al morţii, am reuşi, cumva paradoxal, ca în final, ca rezultat al acestei înţelegeri, să înţelegem viaţa. Viaţa noastră aşa cum e, aşa cum suntem. Ce este frica? Toate fricile au la bază ideea că avem nevoie de ceva, din partea cuiva sau a ceva din mediul exterior nouă. Pornind de aici, frica se manifestă ca gândul că nu o să putem obţine acel ceva de care credem că avem nevoie. Pornind de la acest gând, toate gândurile noastre următoare, toate alegerile pe care le facem, toate reacţiile şi comportamentele noastre vor avea ca obiectiv obţinerea a ceea ce credem că avem nevoie. Frica se face deci simţită ca o nevoie anunţată. Soluţia de a scăpa de această frică este ca de câte ori te cuprinde, să te analizezi:
  • – ce anume crezi că ai nevoie să obţii?
  • – este oare posibil să nu ai nevoie de acel ceva?
Răspunsurile ar putea să te surprindă. Ai putea foarte bine, la o analiză atentă, să ajungi la concluzia că nu ai neapărată nevoie de acel ceva. Ai putea chiar să-ţi imaginezi cum va continua viaţa ta fără obţinerea acelui ceva. Dacă ţi se întâmplă aşa ceva, te afli pe drumul curajului, al neînfricării. Dacă ducem lucrurile până la capăt, judecând în acest fel pentru toate fricile noastre, vom ajunge la concluzia că un om care nu are nevoie de nimic, nu are frică de nimic. Nu am nevoie de nimic de la tine, şi ca atare nu mi-e frică de tine. Dacă am ajuns la concluzia că nu am nevoie nici măcar de viaţa mea, sub această formă, actuală, materială, atunci nu mi-e frică de tine nici dacă mă ucizi. Nu am să fac nimic pentru a te împiedica pentru că de fapt nu poţi să-mi iei nimic din ce am nevoie. Aceasta este adevărata neânfricare. Este starea în care trăiesc marii maeştrii dintotdeauna. Manifestările fricii Frica se manifestă, în plan ideatic, prin unul dintre aceste gânduri:
  • – nu voi obţine ceva de care am nevoie;
  • – voi pierde ceva ce am deja şi de care am nevoie. Acest tip de gând apare cu precădere în cadrul relaţiilor, mai ales al celor romantice, tot sub două forme:
  • – mi-e frică că nimeni nu mă va iubi;
  • – mi-e frică să nu pierd dragostea cuiva care mă iubeşte.
Dacă reuşim ca prin propria analiză atentă să ne rezolvăm aceste frici, putem ajunge într-o stare de sănătate spirituală care să ne permită să înţelegem cu adevărat cine şi ce suntem fiecare dintre noi. Eu exist exact aşa cum sunt, indiferent dacă cineva mă iubeşte sau nu. Nu am cu adevărat nevoie de iubirea altuia pentru a fi eu însumi, în linişte, seninătate şi acceptare. De câte ori credem că bucuria, fericirea, ne vin de undeva din afara noastră, începem să trăim de fapt în frică. Atunci când ne va fi clar că sursa bucuriei vieţii nu este în afara noastră, ci vine din interiorul nostru, frica va dispare. Deşi poate părea că asta înseamnă o îndepărtare de oameni, în mod paradoxal vom fi mai atrăgători pentru cei din jurul nostru. In ciuda fricii că oamenii ne vor părăsi, ei sunt atraşi de oameni puternici, stabili, sănătoşi spiritual şi emoţional. Nu aroganţi, ci doar conştienţi de ei înşişi. A ajunge în starea în care eşti conştient de tine însuţi, identificarea faptului că posezi tot ce-ţi trebuie, că numai tu eşti sursa bucuriei vieţii tale, reprezintă o adevărată transformare. O transformare într-un om care şi-a îndepărtat toate fricile. Dacă e uşor sau greu să ajungi acolo, numai tu însuţi poţi afla asta. Dar, orice ai gândi despre fricile tale, ţi-ar fi de mare folos să ai mereu în vedere asta: Fricile tale NU sunt reale. Tu le inventezi! Chiar şi dacă lucrul de care te temi se va întâmpla, vei vedea că asta nu are nici o semnificaţie: noi doi putem să ne aflăm şi mâine în exact aceeaşi postură ca şi acum, de o parte şi de alta a acestui ecran. Dacă vei lua decizia să-ţi înfrunţi fricile, vei mobiliza o energie interioară pe care vei fi surprins să constaţi că o ai, o energie care va vindeca frica. Este energia emoţiei, a bucuriei, a vieţii. In curând nu va mai fi nimic de care să-ţi fie frică, iar viaţa va deveni o bucurie, aşa cum a fost menit să fie. Poţi începe când vrei. Chiar azi. Chiar acum. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!