Va multumesc ca mi-ati intors spatele atat de usor, m-ati invatat cum sa lupt pentru mine.

Cu siguranta exista multa furie si teama de zbor in acest moment, cu avioane doborate si rachete trase pe cer. S-ar parea ca totul se intampla foarte departe, dar furia si teama sunt insidioase: ele se strecoara in subconstientul nostru si incep sa corodeze sensibilitatea noastra, sanatatea mentala, dragostea si compasiunea, facandu-ne pe toti victime, necontand unde s-ar afla cauza. Deci cum ramanem echilibrati in fata distrugerii, urii si chiar razboiului? Violenta se naste inevitabil, datorita furiei si fricii reprimate, si cu totii avem o oarecare masura din ambele sentimente inlauntrul nostru. Nerecunoscute, acestea pot crea haos in vietile noastre si in lumea din jurul nostru, dupa cum vedem in luptele dintre bande, violuri sau comportament abuziv si demonstratii de forta. Nu trebuie sa avem batalii amarnice in propria noastra viata; mai degraba putem sa facem din comunicare, respect si mijloace pasnice modul nostru de a actiona. Dar pentru a face asta, mai intai trebuie sa recunoastem si sa ne asumam responsabilitatea pentru violenta dinlauntrul nostru. Ii vom invinovati si condamna intotdeauna pe cei pe care noi ii simtim ca fiind responsabili de razboaie si nedreptate sociala, fara a recunoaste gradul de violenta din noi insine. Trebuie sa lucram cu noi insine, ca si cu cei pe care ii condamnam, daca vrem sa ne indreptam catre pace. Thich Nhat Hanh, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de catre Martin Luther King jr. Atata vreme cat reprimam, negam sau ignoram teama si furia, vom fi captivi si inghetati emotional, incapabili sa ne miscam inainte. In acel loc devenim neincrezatori in dragoste sau spontaneitate. Deci acei oameni cu care avem dificultati – sau aceia care declanseaza reactii puternice, precum teama si furia – sunt intr-adevar invatatorii nostri, deoarece fara un adversar nu suntem motivati sa dezvoltam bunatate iubitoare si compasiune. A face din dragoste prioritatea noastra nu inseamna ca suntem permanent intr-o fericire hipiota detasata de tot, ignorand conflictele din jurul nostru, ci inseamna ca trebuie sa ne schimbam tinta concentrarii. Dragostea este principala sarcina emotionala a inimii si rareori decurge uniform. Cu totii experimentam dificultati precum conflicte in copilarie, abuz, pierderi sau raniri, si daca durerea este prea mare pentru a-i face fata, ne incuiem inimile si aruncam cheia. Prin faptul ca ramanem incuiati pe dinafara centrului nostru de sentimente, devenim neincrezatori, defensivi, tematori si chiar paranoici. Sa invatam sa ne deschidem inimile, sa ascultam, sa respectam si sa ne incredem in ceea ce simtim, este una dintre cele mai puternice invataturi ale vietii. Caci inima este mai mult decat centrul iubirii, este si miezul fiintei noastre, locul catre care aratam cand ne referim la noi insine. Cand spunem „mi-ai atins inima”, intr-adevar spunem „ai atins cea mai profunda parte a fiintei mele”. Nu trebuie sa mergem in cautarea dragostei, sau sa ne temem sa dam atat de mult, incat sa nu mai ramanem cu nimic. Nu putem pierde dragostea niciodata; o putem doar pierde din vedere. Dragostea nu s-ar putea intampla daca nu ar fi deja o parte integrala din ceea ce suntem noi. Cum putem noi pierde ceea ce este natura noastra? Cum putem fi noi lasati cu nimic, cand dragostea este sursa? Asa ca a ramane echilibrat in mijlocul fricii si furiei inseamna a ramane constient de ceea ce noi simtim in timp ce ne mentinem inima deschisa si iubitoare. Pentru a ajuta la asta, practica meditatia de mai jos. Meditatie: Asa cum este Sezi confortabil cu coloana dreapta, inspira profund si lasa aerul sa iasa din piept. Focalizeaza-ti atentia asupra respiratiei tale, doar privind la curgerea naturala a respiratiei. Ramai constient si deschis, ingaduind oricaror sentimente prezente sa apara. Nu judeca, respinge sau manifesta aversiune. Accepta orice experimentezi ca o simpla parte a ceea ce este. Nu ai nevoie sa schimbi nimic. Doar fii cu orice ar putea sa iti produca sentimentele. Fii blanda si grijulie cu tine insuti. Continua sa respiri si sa accepti, sa respiri si sa fii ceea ce este. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Pot rezuma în două cuvinte tot ce am învățat despre viață: merge înainte.” – Robert Frost

Va multumesc pentru ca mi-ati intors spatele, va multumesc pentru ca ati crezut ca niciodata nu voi putea fi suficient de buna si pentru ca m-ati facut sa cred ca nu voi fi niciodata o persoana pe care sa o respectati sau apreciati.

In cazul in care nu existau dezaprobarea si respingerea voastra, nu mi-as fi gasit vocea proprie si nici curajul si puterea de a lupta cu vocile voastre si a de a imi urma calea.

Va multumesc ca mi-ati intors spatele atat de usor, m-ati invatat cum sa lupt pentru mine. Va multumesc pentru ca nu m-ati asteptat si nici nu mi-ati oferit vreo sansa. Va multumesc pentru ca nu ati avut rabdare si ca v-ati gandit ca mai mult de atat nu pot. Va multumesc pentru ca m-ati dat deoparte si chiar m-ati ghidat spre un loc mai bun, indrumandu-ma sa gasesc oameni mai buni care sa creada in mine, care sa ma accepte. Si va multumesc pentru ca mi-ati dat un motiv ca sa ma indepartez si eu de voi – un motiv sa nu mai privesc niciodata inapoi.

Va multumesc pentru ca nu mi-ati simtit lipsa cand am plecat, va multumesc pentru ca nu ati incercat sa ma aduceti inapoi, va multumesc ca mi-ati aratat ca nu insemnam nimic pentru voi. M-ati facut sa va vad cu alti ochi; erati niste mincinosi, niste oameni falsi, nimic la voi nu era adevarat si nu aveam nimic in comun.

Va multumesc pentru toate minciunile pe care mi le-ati spus pentru ca asa am vazut adevarul si va multumesc pentru ca ati plecat pentru ca doar asa m-ati facut sa caut alte inceputuri, sa gasesc noi drumuri si sa renunt la trecutul din care voi ati facut parte.

Publicitate

Va multumesc pentru ca m-ati facut sa cred ca sunt dificil de iubit, va multumesc pentru ca ati ales alte persoane inaintea mea, va multumesc pentru ca m-ati facut sa simt ca nu sunt demna de relatia noastra, ca m-ati invatat sa vad adevarata mea valoare… m-ati invatat sa ma aleg pe mine inaintea voastra si m-ati invatat ca indiferent de cat de greu va fi, eu merit sa fiu iubita. Eu merit sa fiu imbratisata cu toate defectele mele… dar, mai mult decat orice, va multumesc pentru ca mi-ati aratat ca nu va merit.

Va multumesc ca mi-ati intors spatele cand aveam nevoie de voi. Va multumesc ca m-ati lasat la greu cand credeam ca ma veti ajuta sa ma ridic si va multumesc pentru ca ati inchis usa cand am venit si am ciocanit la ea.

M-ati invatat cum sa supravietuiesc, m-ati invatat cum sa depind doar de mine si cum sa gasesc fericirea departe de voi. M-ati facut sa inteleg ca persoana mea nu este definita de modul in care voi ma vedeati sau cum va purtati cu mine. M-ati facut sa inteleg ca pot fi o alta persoana, ca pot avea o alta viata.

Va multumesc pentru ca ati iesit din viata mea, acum stiu ca acest lucru era singura modalitate de a ma regasi. Va multumesc ca mi-ati intors spatele cand nu m-am iubit. In loc sa ma distrug, m-am construit bucatica cu bucatica, in loc sa plang am invatat sa zambesc.

Acum zambesc pentru ca voi ati crezut ca o tragedie va fi sfarsitul meu fericit si ce ati crezut voi a fost de fapt un final transformat intr-un inceput.

“Dacă fericirea ta depinde de ceva ce face altcineva, atunci chiar ai o problemă.” – Richard Bach


Publicitate


Alte Articole