Sa nu crezi vreodata ca daca vezi pe strada un om razand cu gura pana la urechi asta inseamna ca e si cel mai fericit…
Ne-am invatat sa judecam dupa aparente si nu mai acodam deloc timp cunoasterii. Cel mai usor e sa acuzi, sa pui etichete si sa tragi concluzii fara sa te gandesti daca sunt pripite sau nu. Acel om pe care tu il vezi aparent bine, poate ca in interior e praf, te-ai gandit? Si poate ca nu vrea sa strige in gura mare durerea tocmai pentru ca nu doreste sa incarce pe altii cu problemele lui.
In spatele unui zambet se ascunde intotdeauna o poveste. O poveste de viata. Si multi nu au rabdare sa ajunga pana la ea. Asta deoarece ne-am obisnuit sa fim atat de superficiali!
Ne-am lasati condusi de aparente si am uitat sa privim cu inima.
Stii…fiecare om are povestea sa. In spatele fiecarui zambet se afla ceva. In spatele fiecarei bucurii se afla un motiv. In spatele fiecarei tristeti se afla o intamplare care a provocat-o. Si in spatele fiecarui om pe care-l intalnesti pe strada si nu numai se afla o povete… O poveste care poate a ramas nespusa pana in ziua de azi pentru ca provoaca durere.
De multe ori oamenii isi inchid povestile in suflet, sa le stie doar ei si Dumnezeu, pentru ca le e teama sa nu fie judecati, repinsi, neintelesi, le e teama de pierderi, de urmari, le e teama de faptul ca odata spusa, povestea lor ar putea ajunge pe buzele altor oameni necunoscuti poate.
Te-ai gandit vreodata ca acel om care este aratat cu degetul, pe seama caruia se fac glume, poarta in suflet o durere? Te-ai gandit vreodata ca acel om care cerseste sau devine alcoolic nu ajunge sa faca asta din prea multa fericire?
Te-ai gandit vreodata cand ai trecut pe langa o batrana care vinde ceva-n piata sau pe langa un om care canta pe strada ca leul primit de la tine i-ar asigura painea in ziua aceea?
Te-ai gandit vreodata ca chipul aparent senin al unora ascunde de fapt amaraciune si griji?
Te-ai gandit vreodata ca cel care doarme pe strada are in spate intamplari nefericite care l-au adus in situatia aceea?
Te-ai gandit vreodata ca printr-un zambet sau o strangere de mana poti alina ziua grea a cuiva care poate nu a mai vorbit cu cineva de atat de mult timp ca nici nu-si mai aminteste?
Te-ai gandit vreodata sa ai rabdare si sa nu mai judeci oamenii pana nu le afli povestea?
O pilda despre starea de depresie
– In urma cu mai multi ani, diavolul a decis sa-si arate trufia si a afisat public toate instrumentele sale de munca. El le-a aranjat cu grija in spatele unei vitrine de sticla, iar fiecare instrument avea o eticheta unde era specificata modul de utilizare a obiectului si pretul acestuia.
Ce colectie! Se regaseau exponate ca Pumnalul Invidiei, Ciocanul Furiei si Capcana Lacomiei. Pe rafturi erau aranjate cu grija intr-o ordine instrumentele de frica, mandrie si ura. Toate uneltele se aflau in pernute moi si dragute ce trezeau admiratia fiecare vizitator al Iadului.
Si pe cel mai indepartat raft era o pana mica inestetica din lemn, cu eticheta “depresie”. In mod surprinzator, valoarea acestui obiect depasea suma tuturor obiectelor expuse.
Cand a fost intrebat de ce diavolul apreciaza atat de mult acest obiect, el a raspuns:
– Este singurul instrument din arsenalul meu, pe care ma pot baza, in cazul in care celelalte instrumente esueaza – si continua sa mangaie cu tandrete pana de lemn. – Dar daca reusesc sa-l induc in mintea omului, atunci reusesc sa deschid usa catre toate celelalte instrumente …
