Trenul vietii… Oamenii vin şi pleacă în viaţa noastră ca într-un peron de gară.Unii îşi pierd bagajele, alţii şi le uită. Rătăciţi într-o poveste, într-o lecţie.

„Nu aștepta. Niciodată nu va fi timpul potrivit” (Napoleon Hill) Spune-mi te rog, cât costă timpul? Oamenii săraci renunţă la timpul lor în favoarea câtorva monede, în timp ce oamenii bogaţi ştiu că timpul este mai valoros decât orice altceva. De aceea, oferă bani pentru a cumpăra timpul celor care (în aparenţă) nu au de ales şi îl vând prin muncă. Tinerii au timp, dar nu au bani. Şi îşi oferă cu bucurie timpul în schimbul „arginţilor”. Sunt extrem de fericiţi chiar atunci când găsesc un loc de muncă ce le promite cariera mult visată. Şi se înhamă la muncă. Nu patru ore, nu opt, ci zece ore pe zi. Se gândesc cu extaz că va veni momentul în care vor atinge vârful carierei. Vor deveni oameni importanţi, plini de bani, cu vise împlinite şi cât mai puţine dezamăgiri…! Dacă ai gândit şi tu aşa, ai realizat că anii trec, îmbătrâneşti şi te trezeşti din visare. Cu mult mai puţin timp şi nici aşa mulţi bani, cum sperai cu râvnă. Puţinii bani de care vei dispune cu adevărat, vor lua un destin ciudat… Vor fi cheltuiţi pentru sănătate şi linişte sufletească. Ambele pierdute în goana carierei promisă de către cei bogaţi care ştiu să aprecieze fiecare secundă de viaţă. Te întrebi unde a zburat timpul? El nu a zburat, l-ai vândut şi ai obţinut un preţ contra lui. Un preţ ce nu era scris pe nicio etichetă. Când vei ajunge bătrân îţi va părea că nu a fost un preţ corect. Te vei gândi că ai fost păcălit, probabil! Acum, însă, că eşti tânăr îţi oferi timpul chiar şi pe un preţ de nimic. Te-ai întrebat vreodată de ce costă mai mult o călătorie cu avionul decât una cu maşina? Pentru că oferă timp. Ajungi în cateva ore in zone în care ai putea ajunge în cateva zile cu maşina sau câteva luni dacă mergi pe jos. Cu cât eşti plătit mai bine, cu atât trebuie să oferi mai mult din timpul tău pentru dorinţele altuia. Astfel, îţi rămâne tot mai puţin timp să iubeşti, să râzi, să-ţi urmezi propriile vise şi într-un final, chiar să respiri…! Cum ajungi bogat? Aici este o intreagă teorie! Probabil, depinde foarte mult unde te naşti pentru a alege dacă oferi timp pentru bani sau oferi bani pentru timpul altora! Şi totuşi, cât costă timpul? Cu siguranţă, mult mai mult decât cea mai mare avere! ,,Nimeni nu poate să se întoarcă în timp şi să fabrice un nou început, dar oricine poate începe azi şi să facă un nou sfârşit.” (Maria Robinson) „Până la bătrâneţe, nu prea avem timp să ne întrebăm care este sensul vieţii. La bătrâneţe, avem timp să o facem, dar atunci ne izbim de o descoperire penibilă: viaţa are un sens doar dacă nu-l cauţi.” Octavian Paler „Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip… Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului şi ocolul Pământului în jurul Soarelui… Primul rid al omului matur şi primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de ţară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate şters de vânt şi de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă şi renaşte în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.” Marie-Anne Desmarest Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Primul principiu în viață: să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor.” — Marie Curie

Viața niciodată nu stă pe loc. E o continuă mișcare, creștere sub privirea binecuvântată a lui Dumnezeu.

Oamenii vin şi pleacă în viaţa noastră ca într-un peron de gară. Sau ca într-un aeroport. Nu, mai bine rămânem la căile ferate. Unii îşi pierd bagajele, alţii şi le uită. Rătăciţi într-o poveste, într-o lecţie. Mă încearcă un sentiment când urcă şi coboară oameni din trenul vieţii. Ieri suflau aburi pe geam, azi nu mai fac nici măcar din mână.

Le ajunge privirea sau tăcerea. Mi-e dor de oameni. Sau poate mi-e dor de puterea cu care i-am investit eu. Și tot noi îi mai ținem legați prin lanțul emoțiilor pe cei care au ales să urce în alt tren, în alt vis.

Când pleacă cineva din viața ta te simți ca o cameră din care s-a tot luat câte ceva: tablourile de pe pereți, icoana, mobila, covorul, ceasul etc. Uneori mai rămâne un pat sau un scaun unde, din când în când, acel suflet vine și se mai așează. Rece sau cald. Dar vine și ziua când nu mai vine deloc și îți ia tot. Și scaunul, și patul. Și rămâi pustiu o vreme.

Rămâne tăcerea şi amintirea. Aprinzi lumânarea, candela. Îți practici iertările, mulțumirile. Apoi, mai greu sau mai ușor, începi să redecorezi, să reamenajezi. De obicei mai simplu, mai aerisit. Sau devii mai pretențios, mai selectiv. Te bucuri ca un copil sau suferi ca un câine. Visezi ca un adolescent când ai lumea la picioare sau privești ca un bătrân peste care s-a așezat înțelepciunea vieții. Oameni răniți care rănesc. Ori răniți, dar care aleg să iubească, lingându-și rănile pe ascuns. Și apoi muşti din viaţă cu poftă.

Publicitate

Adevărurile se află întotdeauna undeva la jumătate de drum. Nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni deoarece nu știe tot adevărul. Oamenii au poveşti pe care nu mă mai satur să le ascult. Niciun om nu seamănă cu celălalt. Fiecăruia îi dă Dumnezeu o întrebare și un răspuns. Uneori anumite evenimente par ca o ultimă filă ruptă dintr-o carte. Acțiuni, aventuri, vise, speranțe rămase în aer. Fără concluzii. Vrem să fim fericiți sau vrem să avem dreptate? Răbdarea de zi cu zi schimbă lumea.

Viaţa este o călătorie unde întâlnim o mulţime de oameni, locuri, întâmplări. Cu braţele inimii deschise, ori un sloi de gheaţă, viaţa tot trece. Oamenii au nevoie să fie ascultați și iubiți. Cu dorul lor, cu povestea lor. Alegeri, lecții. Viața niciodată nu stă pe loc. E o continuă mișcare, creștere sub privirea binecuvântată a lui Dumnezeu.

Dacă ai curaj să spui “Adio”, viața te va recompensa cu un nou “Încântat de cunoștință”. Orice minune ți se poate întâmpla. Ai nădejde! Oare cine e cel mai iubit dintre pământeni?!

de ieromonah Hrisostom Filipescu

Liniştea adevărată izvorăşte din cerinţele personale reduse: „În ceea ce priveşte cerinţele personale este ideal să aveţi cât mai puţine, cât mai puţine obligaţii, cât mai puţine afaceri, cât mai puţin din toate. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte interesul comunităţii ar trebui să vă implicaţi în cât mai multe lucruri şi să desfăşuraţi cât mai multe activităţi.“

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole