Poți ierta trădătorii. Dacă ai puterea morală pentru asta, poți să ierți. Dar să continui să comunici cu un trădător este periculos. Să-l lași să reintre în viața ta, în casa ta, este, de asemenea, periculos.
Pentru că trădătorul cu siguranță va profita de bunătatea ta și va continua să facă aceleași lucruri ca înainte. Menținerea relațiilor cu un trădător este o prostie care va fi pedepsită.
A ierta este un act de generozitate, dar continua comunicarea este o prostie. Chiar dacă trădătorul pare că se căiește, îți mulțumește că ai fost amabil și este în general util. Poate să fie inteligent, ager, energic, cine știe câte calități utile poate avea o persoană. În plus, pare că se căiește pentru “greșeala” sa…
Greșeala este să reîncepi relațiile cu un trădător. Chiar și marele Cezar a acționat prost. Nu numai că l-a iertat pe Brutus, care a acționat împotriva lui cu arma în mână, dar i-a permis să se implice în activitatea politică.
L-a numit chiar locțiitorul său. Aceasta a fost o prostie de proporții legendare. Generozitatea uneori se încadrează în prostie. Uneori chiar depășește această graniță…
Ei bine, cum s-a sfârșit totul? Toți știu cum. Brutus, împreună cu alți conspiratori, l-a atacat pe Cezar și i-a aplicat lovitura fatală. Se spune că Cezar a fost șocat și zguduit în timp ce murea. A spus ceva de genul: “Și tu, copilule..?”
Desigur, de îndată ce trădătorul înțelege că l-ai iertat, începe imediat să plănuiască răzbunarea. Cu siguranță va fi mai rău decât prima dată.
1. Trădătorul te acuză în secret că l-ai forțat să comită trădarea.
Tu l-ai adus în această situație! Mai întâi l-ai adus aici, apoi te-ai și promovat pe seama sa, pentru că ai manifestat bunătate și generozitate. Tu acționezi rău, nu el! Tu i-ai distrus viața, așa spune el.
2. Trădătorul este torturat și de faptul că acțiunea sa a rămas neterminată.
El intenționa să te distrugă, de aceea te-a trădat. Dar nu a reușit. Așa că trebuie să ducă planul până la capăt, să finalizeze ce a început când apare prima oportunitate. Dorința nu a dispărut nicăieri. Invidia și ura nu au dispărut, chiar s-au intensificat.
3. Acum trădătorul își cunoaște propria natură.
El a încălcat legea morală – în interiorul său a ars o anumită siguranță importantă. Frânele au cedat și nu mai funcționează. Să comunici cu un trădător este ca și cum ai conduce o mașină cu frânele defecte.
Sau, cum se spunea mai demult, să te împrietenești cu un câine turbat. Trădătorul își înțelege propria esență și va acționa în consecință. Va trăda.
De asemenea, nu este bine să te împrietenești cu cineva care a trădat în trecut pe altcineva. Chiar dacă nu pe tine personal. Este foarte nesăbuit să menții o relație cu un trădător; să fii prieten, să-l inviți în casă, să comunici cu el… Asta nu e generozitate. E prostie. Cu siguranță se va termina cu un atac.
Poți să te descurci cu dușmanii. Dar trădătorii pot distruge chiar și pe cineva măreț și puternic. Pentru că cei măreți și puternici sunt întotdeauna invidiați. Generozitatea față de un trădător, dacă ai rămas în viață după trădarea sa, este să stai cât mai departe de el. Să nu-l lași niciodată în casa ta sau în viața ta.
