“Toate-s trecătoare”
Toate, toate-s trecatoare / Totul vine și se duce / Tot se naște totul moare / Tot cu încetul se reduce.
Trecători ne sînt toți anii / Ești copil apoi crești mare / Și prietenii, dușmanii / Da și-i face fiecare.
Prin gimnaziu,liceu / Toți copii au să vină / Învățînd, muncind din greu / Cineva ca să devină.
Apoi ca un val de ceață / Trec și anii studenției / Te mai schimbi puțin la față / Crește simțul bărbăției.
În acești ani tu ai parte / De beții, frumoase fete / Mai puțin te tragi la carte / De amor iți este sete.
Apoi te căsătorești / Viața-ți este de familie / Fericirea, bucuria / Aici stau la temelie.
Mai apoi apar copii / Rodul dragostei divine / Gingașe flori aurii / Din semințe masculine.
Îi iubești îi vezi crescînd / Și te bucuri că îi ai / Și că pentru ei oricînd / Tu chiar totul o să dai.
Îi ajuți ca pragul școlii / Să-l pășească prima dată / Cureți hainele de molii / Și ești mîndru căci ești tată.
Fac și ei aceași scoală / Timpul și-l petrec în crînguri / Și te apasă ca o boală / Gîndul de a rămîne singur.
Și cînd barba-ți este sură / Și în cap e un alb masiv / Tu cu ochii plini de ură / Vezi că totu-i relativ.
Realizezi că faima trece / Că tot timpul ți-o i-a ție / El hainul o petrece / Dar unde nimeni nu știe.
Vezi ca banii sînt și nu-s / Și că cad de bani imperii / Se tocește ca un fus / Ca coioții fug în prerii.
Și de aceea prețuiește / Fiece și orice clipă / Către viitor privește / Fără teamă, fără frică.
de Panainte Sveatoslav
