“Viata este un trandafir: fiecare petala este o iluzie, iar fiecare spin e o realitate.” – Alfred de Musset
Niciodata, in nicio perioada istoricaa nu vei sti sa te bucuri de zilele tale decat daca te bucuri ACUM. Gandeste-te la cei batrani care-si plang vremurile trecute, cel mai probabil si atunci se plangeau, pentru ca fericirea, desi inca are o definitie ambigua, se traieste din lucrurile marunte, oferind pret momentului prezent.
Dar ce sa mai vorbim de generatii, cand vezi prin hypermarket-uri oameni care fac lucruri pentru sufletul lor, cumpara haine si hrana, ornamente si aparaturi, lucruri menite sa ii faca fericiti, obiecte de care spun ei ca au nevoie, insa nici unul nu ii fericeste, pentru ca au fost invatati ca sunt “vremuri grele”, iar totul este pentru a supravietui, nu pentru a trai.
Sa-ti povestesc un scenariu pe care l-am surprins eu intr-un astfel de magazin. O doamna si un domn, sot si sotie probabil, cumparau flori la ghiveci si seminte de flori pentru gradina lor, intr-una din zilele acestea superbe, de primavara. Cu fetele posomoraate, in graba timpului ce duce niciunde, primesc de la prietenii cu care se intalnesc complimente pentru alegerile florale, insa sufletul lor le reflecta pe chip nemultumire, replicand ca “ mare lucru, am lau si noi ca sa fie, ca asa se pune primavara”.
Oamenii acestia nu stiu sa se bucure de frumusetea florilor, a momentului in sine si de gandul ca vor planta viata, fiind prinsi in furtuna ingrijorarii, uitand ce suflet minunat au in trupul lor.
“Fericirea nu sta nici in viciu si nici in virtute, ci in modul in care le apreciem pe acestea si in optiunea care o facem ca urmare a individualitatii noastre.” Marchizul de Sade
De ce oare nu ne putem bucura pur si simplu de moment? Oare nu de asta suntem aici? Poate trebuie sa ne bucuram si atat. Poate asta ne este menirea, sa pornim pe o cale si sa ne uitam inainte, fara sa ne gandim daca alta ar fi fost mai buna. Sa ne BUCURAM de darurile vietii, oricat ar fi ele de mici. Fericirea tine de alegere.
Fa cu bucurie tot ceea ce faci si gandeste-te ca este minunat tot ce primesti in viata ta, pentru ca viata este o binecuvantare.
Bucura-te de floarea din fereastra, mergi in hypermarket si cumpara constient si recunoscator, fa-o pentru a-ti impodobi sufletul cu bucurie si chipul cu zambet.
Vezi bucuria din spatele oricarei flori ofilite, culege-i semintele si planteaza alta!
Bucura-te, drag prieten. Bucura-te si atat. Fii recunoscator si fericit pentru fiecare imbratisare a unui prieten, pentru fiecare sarut, pentru gustul painii calde, pentru diminetile petrecute in bratele partenerului, pentru deliciul fructelor, pentru durerile tale din dragoste, pentru cicaleala mamei, bucuraa-te de copacii infloriti, de compania cainelui tau, de cantecul pasarilor si adierea vantului de primavara. BUCURA-TE!
“Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei sau unui copil, daca angajeaza sufletul, devine o fericire.” Garabet Ibraileanu
Ai viata, esti viata, asa ca traieste zi de zi lumea, traieste bucuria ca un copil, infruptandu-te din ea.
Ai in tine si in fata ochilor izvorul apei vii a bucuriei, din care iei cate o picatura si stai insetat, dar nici de aceea nu te bucuri cu adevarat, pentru ca sufletul tau e la “cat de rau va fi maine”.
Adapa-ti visele si umple-ti inima!
In nebuloasa lumii cauti mereu sa ajungi acasa, drumul e din ce in ce mai greu, bati la usi nedeschise ce parca-s intepenite-n ziduri, dar sufletul tau cauta bucuria, asezandu-se in locul ce-l simte al sau…si totusi…parca nicaieri nu e acasa. Acasa este acolo… acolo unde tu te duci cel mai rar, in inima ta care se fericeste de tot frumosul universului.
Esti OM, esti parte din tot ceea ce este, esti creatie divina, ba mai mult, esti om-divinitate, co-creator care trebuie doar sa-si de-a voie sa traiasca bucuria, sa vada iubirea nemarginita din el, sa se elibereze din propria inchisoare a sufletului obosit sa se mai teama din lipsa de Dumnezeu…pentru ca Dumnezeu este IUBIRE.
“Rareori ne gandim la ceea ce avem, dar mereu la cea ce ne lipseste.” Arthur Shopenhauer
