Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara, e totul o fuga.

Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara, e totul o fuga.

Publicat de Larisa Moldovan pe 10 December 2022 in Dezvoltare Personala

Ca sa faci parte din lumea asta, trebuie sa tii pasul cu ea. O poveste frumoasa pe care toti trebuie sa o citim.

Acest mesaj a fost scris in urma cu multi ani de Simona Gherghe pe blogul personal al vedetei. Recent, am dat din greseala peste el, l-am recitit si am decis sa il impartasesc cu voi.

Este un mesaj care se potriveste de minune in aceasta lume in care nu mai stim sa facem pauze, nu mai stim sa ne bucuram de miciile bucurii si nu mai stim ce inseamna fericirea adevarata.

Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara, e totul o fuga.

Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi. Anii fug si ei. Ne pierdem viata in birouri rigide, in zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare despre care ne amagim ca ne-ar fi ferestre spre lume.

Visam pe google, radem pe facebook, ne dam intalnire pe mess. Ne traim iubirile in sms-uri si ne amagim ca am fi fericiti. Ne culcam cu stiri si talk-shouri, ne trezim la fel cu iluzia cunoasterii. Ii sunam pe cei dragi in graba, poate din automatism, ca apoi sa-i repezim, arucandu-le in fata arogantul ‘’N-AM TIMP!’’

Discutii, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergam in viteza spre vacanta. O sapatamana, doua…Pauza de respiratie. Niciodata detasare, insa…chiar asa cand ti-ai inchis ultima data telefonul? Si apoi o luam de la capat, mai inversunati.

Crispati, nervosi, avizi de viteza. Pana la urmatoarea pauza . Si tot asa. Roboti, rigizi, prizonieri in propriile vieti. De parca daca ne-am oprii am pierde trenul.
Caram dupa noi povara grea, glodul prejudecatilor. Gandim cu viteza gandului. Pierdem esenta, caci niciodata „N- AVEM TIMP”. Citim titluri dar uitam povestile..

Ca sa faci parte din lumea asta, trebuie sa tii pasul cu ea. Asta e pretul pe care il platim cu totii. Uneori simt nevoia sa-mi cer timpul inapoi. Dar „N-AM TIMP” sa fac asta. Trebuie sa fug acum…

Undeva, cineva ar putea sa ma lase in urma…

PS. Sterge-ti lacrimile, copile, si mergi mai departe…

Traim intr-o lume in care totul se masoara in timp. Vrem sa traim mult. Nu conteaza cum si ce traim, important e sa nu murim “devreme”..desi ne putrezesc sufletele in corpuri mancate de vicii. Nu mai avem timp sa iubim, pentru ca suntem mult prea concentrati sa il verificam pe cel de langa noi. Sa fim paranoia si sa cautam motive de cearta. Cand ne certam nu mai avem timp sa ascultam, ci doar sa vorbim mult si prost.

Poate daca ne-am potoli instinctul animalic de a face sex inainte se a purta o conversatie, ne-am scuti de un timp pierdut. Nu mai avem timp sa privim apusul, pentru ca ne pregatim sa iesim in oras. Nu mai avem timp sa respiram aer curat in parc, pentru ca tragem in piept doar fumul de tigare, cu ochii larg inchisi spre telefon. Nu mai avem timp sa ne sarutam, ca avem gurile sloboda..cuvinte inutile aruncate din grandomania prezentei unui Alfa in relatie. Nu avem timp sa iubim, pentru ca ne place sa ne complicam vietile si sa ne gandim cum sa facem rau. Nu mai avem timp de noi.

Timp sa porti o discutie cu tine. Sa iti pui ordine in viata. Traim intr-o lume in care ne pierdem increderea in noi..si in cei de langa noi implicit. Ne aruncam in neant si suferim consecinte inutile. Nu invatam din ceea ce traim si nici nu prea avem timp, ca parca e timpul sa plecam in club. Ne alergam in cerc de dragul sportului, ca atunci cand ne gasim,ne impiedicam unul de celalalt. Nu lasam de la noi, avem orgolii prea mari si ne place sa ne facem rau noua si cui se mai poate. Ne intereseaza “capra” vecinului, dar faptul ca viata ne-a pus capra nu mai conteaza.

Ne traim viata in genunchi si nu ne chinuim sa ne ridicam, ca nu avem timp. Avem sufletul gol, stomacul plin si in creier ceata.. dar..deh..nu avem timp sa gandim si sa ne umplem sufletele, pentru ca suntem ocupati sa ne dezbracam corpul, ca sa il umplem pe al altcuiva. Nu avem timp sa ne privim in ochi, ca trebuie sa ajungem la programari. Alergam continuu si fara sens intr-un cerc prost desenat.

Nu ai timp sa iubesti, nu ai timp sa iti deschizi sufletul, nu ai timp de tine, nu ai timp de mine..poate intr-o zi totusi am sa iti fur ceasul de pe mana si am sa fug cu tine in lume, caci pentru mine timpu-i “efemer” si dragostea e statornica. Sufletul imi e salbatic si nu-mi incape in timp.



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!