O scurta poveste cu o morala pe care toti ar trebui sa ne-o reamintim in fiecare dimineata.
Un barbat vindea portocale pe marginea drumului. Omul nu mersese la scoala, asa ca niciodata nu invatase sa citeasca. El nu citea ziarele si nu era la curent cu ce se intampla in lumea intreaga.
Langa taraba lui de fructe, barbatul a pus niste semne mari si intreaga zi lauda aroma marfurilor sale. Toata lumea cumpara de la el si omul castiga multi bani. Cu banii pe care i-a strans, el a cumparat mai multe semne pe care le-a pus prin tot satul pentru a isi promova produsele.
Afacerea lui era in continuare in crestere pana intr-o zi, cand fiul sau, un tanar educat care studiase la o facultate importanta, s-a intors acasa pentru a isi vizita parintii.
“Tata, nu stii ca lumea trece prin vremuri foarte grele? Economia tarii este intr-o stare ingrozitoare!” – i-a spus fiul.
Ingrijorat de acest lucru, barbatul a redus numarul de semne si a inceput sa vanda fructe de calitate inferioara deoarece erau mai ieftine. Vanzarile au scazut imediat.
Atunci el s-a gandit: “Fiul meu are dreptate. Vremurile chiar sunt foarte grele.”
Nu lasa pe nimeni sa iti dicteze viata sau sa iti dea sfaturi; lasa-te condus de intuitie si ai incredere in tine. Alegerile iti apartin in totalitate si, in plus, tu esti singurul care stie cum sa isi traiasca viata.
O scurta poveste despre viata. Tie de ce iti este teama?
“De ce trebuie sa ne ascultam inimile? Ele stiu ce vrem noi?” – a intrebat baiatul.
“Pentru ca oriunde este inima ta, acolo iti vei gasi comoara.” – a fost raspunsul.
“Dar inima mea este una agitata. Are visurile sale, este sensibila, devine emotionala si pasionala. Imi pune intrebari tot timpul si nu ma lasa sa dorm multe nopti, facandu-ma sa ma gandesc la acea fata pe care am intalnit-o.”
“Ei, atunci este de bine. Inima ta este o inima plina de viata. Continua sa asculti ce are de zis.”
“Nu! Inima mea este o tradatoare” – a spus trist tanarul alchimistului in momentul in care au facut o pauza. “Nu vrea ca eu sa mai continui acest drum.”
Alchimistul a zambit si a raspuns linistit: “Stiu. Ce spui tu are sens. In mod normal inimii tale ii este teama ca, indeplinindu-si visul, tu ai putea sa pierzi tot ce ai castigat pana acum.”
Baiatul, usor nedumerit: “Atunci… de ce ar trebui sa o mai ascult?”
Alchimistul: “Fiindca nu vei mai putea sa o linistesti niciodata.”
Baiatul: “Spui ca ar trebui sa o ascult chiar daca este vorba despre o tradare? Cum as putea sa fac asta?”
Alchimistul: “Tradarea este o adiere de vant care vine pe neasteptate. Daca iti cunosti bine inima, ea nu iti va face niciodata asa ceva. Si iti spun si de ce: pentru ca iti cunoaste visurile si dorintele si ea va sti cum sa procedeze cu ele.”
Cateva zile mai tarziu, baiatul a continuat: “Inimii mele ii este frica de suferinta.”
Alchimistul: “Spune-i inimii tale ca frica de suferinta este mai rea decat suferinta insasi. Si ca nicio inima nu a suferit atunci cand a plecat sa isi caute visurile fiindca fiecare secunda ca cautarilor este o secunda de intalnire cu Dumnezeu si cu eternitatea.”
Paulo Coelho
