“Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. ” – Cateva recomandari pentru un sot

Problema cu care ne confruntam atunci cand incercam sa multumim pe toata lumea este ca, pe langa faptul ca uitam de noi insine, nu vom putea niciodata sa-i facem pe toti fericiti. A-i satisface pe altii este considerat un lucru bun de catre multi, dar este foarte solicitant pentru persoana care se ingrijoreaza pentru toata lumea, dar mai putin pentru sine. De cand eram tineri, am fost invatati aceasta atitudine. Ni s-a spus sa facem lucruri pe care nu dorim intotdeauna sa le facem daca este ceea ce doresc altii. Din acest motiv, incepem sa uitam de noi insine. Cu toate acestea, vine o zi cand suntem atat de storsi incat trebuie sa ne oprim si sa ne intrebam: "Cine sunt eu?" si "Ce vreau?" Din nefericire, s-ar putea sa nu stim. Indiferent cum stau lucrurile, realizarea acestui lucru poate fi primul pas pe calea de a ne regasi din nou. Satisfacerea tuturor ne poate face sa suferim Incercarea de a-i multumi intotdeauna pe altii poate provoca o multime de durere. Acest lucru se datoreaza faptului ca vom face lucruri pe care nu vrem sa le facem. In multe cazuri, vom renunta la propriile noastre valori. De exemplu, daca esti intr-o relatie si nu poti suporta mirosul de fum in casa, s-ar putea sa iti lasi partenerul sa fumeze in casa fara nici o mustrare, doar pentru a-l face fericit. Acest lucru creeaza o multime de frustrari, ceea ce va face ca lucrurile sa se inrautateasca pana cand, in cele din urma, relatia se deterioreaza. De asemenea, s-ar putea ca parintii tai sa doreasca sa actionezi intr-un anumit mod diferit de cine esti sau doresti sa fii. Confruntat cu aceasta situatie, anxietatea ta iti spune sa apesi butonul „multumeste-i pe ceilalti”. Procedand astfel, vei continua sa incerci sa faci pe toti fericiti. Dar la ce pret? Reactionand asa nu iti acorzi prioritate, plasandu-te pe locul al doilea si ajungi in cautarea constanta a aprobarii altora. Sunt alte persoane sursa ta de fericire? S-ar putea sa para un paradox gandul ca placerea tuturor celor din jurul tau te poate face sa suferi. Cu toate acestea, exista o explicatie pentru acest lucru: daca faci acest lucru, iti pui fericirea proprie in mainile altcuiva. In momentul in care incepi sa ii satisfaci pe altii pentru a te simti mai bine despre tine sau in momentul in care o alta persoana este suparata sau dezamagita de tine, te confrunti cu anxietate si vrei sa schimbi situatia. Te gasesti intr-o alee fara iesire. Apoi, vei incerca sa scapi de conflict. Vei recurge la a incerca intotdeauna sa fii sigur ca opinia ta este ceea ce vor alte persoane sa auda. Apoi, pur si simplu vei merge acolo unde altii vor sa mergi, nu de unde vrei tu sa mergi. In cele din urma, ce fel de viata traiesti? Este a ta sau a altcuiva? Daca nu iei controlul, viata ta poate deveni lipsita de sens. Nu poti sa pierzi somnul din faptul ca un prieten e suparat pe tine pentru ca ai spus "nu" unei iesiri in oras, indiferent de motiv. - De asemenea, nu te poti ingrijora sa te asiguri ca ai indeplinit asteptarile pe care toata lumea le are pentru tine. - Trebuie sa inveti sa accepti dezaprobarea sau negativitatea atunci cand iti expui opiniile, iei decizii sau faci ceea ce vrei. Ceilalti vor trece peste asta! Incepe sa te faci fericit Pentru a te impiedica sa ii multumesti pe toti cei in jurul tau, trebuie sa lucrezi cu adevarat la stima ta de sine. Pe langa nesiguranta ta, probabil ca din acest motiv ai inceput sa actionezi in acest fel. Odata ce stima de sine este acolo unde ar trebui sa fie, trebuie sa incepi sa schimbi unele obiceiuri vechi. Incepe sa spui „nu” cand doresti sa spui „nu”. Daca cineva se supara, nu te simti coplesit. Mai devreme sau mai tarziu, vor trece peste asta (nu este sfarsitul lumii!). Fa din tine o prioritate. Acorda prioritate deciziilor tale, ceea ce doresti, opiniile si visele tale. Dar, mai presus de toate, prioritizeaza-ti bunastarea. Nu trebuie sa faci nimic care nu te face sa te simti bine. Te extenuezi in zadar. Tu suferi, iar asta poate provoca anxietate si depresie. De ce sa nu incepi sa traiesti pentru tine? Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Parintele Iosif Vatopedinul – 10 recomandari pentru barbati

1. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită.

2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită.

3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme.

4. Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii.

5. Bărbatul „Să trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie.

6. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeiii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei.

7. Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa.

8. Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude.

9. Sau, dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu”. Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice jertfă.

10. Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni. Dacă femeia nu simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinţilor, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii! Așadar, cea mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbaţii, deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor. Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutăţii. Atunci apar gelozia şi bănuiala.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!