Semnele care iti arata ca este momentul unei schimbari in viata ta!

"Viata nu te lasa sa te odihnesti. Ranit, vanat, obosit, ingenuncheat, prafuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie sa inaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flamand, insetat, strain. La scoala vietii se dau examene, se dau corijente, se repeta anul. Doar cine are limba fripta poate vorbi cu adevarat despre ciorba fierbinte. Cand cineva pleaca inseamna ca altcineva trebuie sa ajunga. Lasa armele jos! Trece. Toate trec. Rabdare si timp. A fost nevoie sa treci prin atatea ca sa ajungi aici. Generam noi experiente pentru ca avem nevoie de ele. Fara acea experienta nu ai fi avut prilejul sa te cunosti atat de profund. Exista daruri pentru toata lumea. Deschide ochii, sufletul si mintea. Observa frumusetea care se afla la indemana ta. Fii recunoscator. Bucura-te de ceea ce ai. Nu astepta neasteptarea. Prin lectiile de viata primesti putere. Toti suntem eroi ai povestilor noastre de viata. Oamenii se adapteaza in felul lor. Au libertatea de a crea orice cred despre ei. Nu e nevoie sa facem din dorinte obsesii. Dorintele sunt ale noastre sau ale celor din jur insusite prin mimetismul social? Dupa durere usa se deschide. Uneori usile se deschid, alteori ni se trantesc in fata. Ranile ne fac sa nu mai fim ca inainte si nici nu cred ca ne dorim. Niciun sistem nu functioneaza intamplator. Parasirea unei realitati nu inseamna neaparat sfarsitul ei, ci prelungirea intr-una noua. Nu stii niciodata ce surprize iti ofera viata. Se inchide o usa, se deschide o poarta. Sentimentele ne domina sau nu. Oricat de dura ar fi realitatea ne putem crea alta. Nu se aplica retete comune. Fiecare are realitatea sa in subconstientul sau. Viata ne propune unele lucruri pana le impune. Exista atatea sensuri cati indivizi se apleaca asupra fiecaruia dintre ele. Realitatea este subiectiva. Din orice intamplare nu iesi la fel cum intri. Important e sa nu te blochezi intr-o poveste. Povestea creeaza asteptari… Fiecare om umbla in viata cu o poza in buzunar. Si cand simte nevoia o asaza pe primul chip care-i iese in cale, convins ca acela este potrivit. Fiecare om umbla in viata cu o poza in buzunar. Si cand simte nevoia o asaza pe primul chip care-i iese in cale, convins ca acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne pacalim cum putem ca sa credem ca am gasit ce ne-a lipsit. Alteori ne scufundam ca un scafandru in adancimea fiintei celuilalt cautand binele, frumosul, lumina, ignorand malul ontologic. Uneori ne iese, alteori nu. Si ramanem blocati, ne ranim sau pierdem echilibrul. Dar cu o experienta fara de care nu am avea cum sa apreciem cu toata fiinta Dragostea. Ne lovim singuri la picioare si dam linistea mai tare… Fotografiile raman la fel, chiar daca oamenii se mai stramba. Adeseori mintea si inima sunt blocate in fotografii. Alaturi de bataile inimii si ochii vorbesc cand ar trebui sa taca. Chiar daca in viata inima ti se rupe, trebuie sa ai grija sa nu pierzi vreo bucata. Am rucsacul in spate plin de vise… De ce iubim? De ce visam? De ce gresim? De ce iertam?... Orice pasare isi ia zborul. E atata frumusete in jur incat mintea tace si se bucura! Nectarul iubirii indulceste amarul mintii. Cicatricile lasate de trecerea timpului si incercarile vietii se vindeca in iubire. Am sa-i spun lui Dumnezeu totul."

Atunci când oamenii pleacă, lasă-i să plece. Viața mereu elimină ce e nepotrivit. Nu înseamnă că acei oameni au fost buni sau răi, dar că rolul lor în viața ta deja a fost jucat

Nu toți oamenii vin în viața ta ca să rămână pentru totdeauna, așa cum nici tu nu vei fi în viața altor oameni mai mult decât e necesar. Unele momente pot fi trăite cu adevărat doar lângă cineva și apoi acel cineva pleacă. De asta și sunt momente, cât de intens nu le-ai trăi. Apoi vin alte emoții, apoi apar alți oameni. Apoi tu dispari din viața altora. Uneori tot ce contează e să-ți joci rolul și alții să joace același rol în lumea ta. Atunci când el îți spune că nu te mai vrea alături și iese pe ușa din spate, lasă-l să plece. Înseamnă că nu a fost bun decât pentru niște săruturi și vorbe goale. Sau pur și simplu nu v-ați potrivit. În schimb poate te-a învățat ceva, poate ți-a oferit un moment de neuitat. Poate că tu nu vei mai fi la fel. Poate că el va regreta. Toate astea nu vor conta. Rolul lui va fi jucat. Atunci când între doi oameni ceva nu mai merge și unul dintre ei vrea să caute fericirea la brațul altcuiva, nu mai poți întoarce. Sau dacă întorci, mereu vei ști că el odată a fost gata să te schimbe. Tu pur și simplu lasă-l. Uneori există și dragoste de moment, cu lecții dure. Uneori există și fericire temporară, cu cicatrici. Viața mereu le pune pe toate la locul potrivit. Ce nu merge bine, e experiență. Ce merge bine, e fercire. Așa și cu oamenii: cei alături de care te simți prost, îi lași să plece și cei lângă care ești fericită îi păstrezi. Dar niciodată să nu judeci un om pentru venirea sau plecarea lui. Așa a fost să fie. Așa a fost rolul lui. Atunci când oamenii pleacă, lasă-i să plece. Viața mereu elimină ce e nepotrivit. Nu înseamnă că acei oameni au fost buni sau răi, dar că rolul lor în viața ta deja a fost jucat. – citat cu autor anonim Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Eşti aşa cum eşti pentru că aşa vrei să fii. Dacă realmente ai vrea să fii altfel, ai fi deja în plin proces de schimbare.” – Fred Smith

Putem sa ne schimbam viata sau sa o lasam asa cum a fost pana acum. Insa, daca incercam lucruri noi, vom experimenta stari pe care nu le-am mai resimtit pana acum, vom evolua, ne vom maturiza. Sa traim o viata care sa ne faca mandri! Sa avem curajul sa facem o schimbare!

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… In primul rand, eviti schimbarea.

In viata, schimbarea este un proces natural. Vestea buna este ca nimic nu este permanent. Asadar, inceteaza sa mai fii atat de deprimat/a cand lucrurile nu merg asa cum iti doresti ori extrem de incantat/a sau zelos/zeloasa cand ai parte de tot ce ti-ai dorit. In timp, ambele situatii se vor schimba.

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… Frica te da inapoi.

Frica este adevaratul dusman al schimbarii. Asadar, ridica-te in picioare si fa-ti curajul sa iesi afara in lumea reala, in furtuna. Lasa ploaia sa iti sarute pielea. Acela este primul pas. Cum bine stii, daca picaturile deja te-au udat, nu iti mai este frica de ploaie.

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… Iti hranesti sufletul cu energii negative.

In interiorul tau se da o lupta constanta intre doua forte: cele negative – mania, ura, resentimentele, minciunile, gelozia, lacomia etc. si cele pozitive – dragostea, fericirea, speranta, empatia, adevarul si bunatatea. Forta care invinge este cea pe care o hranesti, asa cum spunea si o veche poveste amerindiana in care fortele negative si pozitive erau comparate cu doi lupi, unul rau si unul bun. Invinge cel care este hranit mai bine, nu-i asa?

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… Nu esti cu mintea aici si acum.

Exista numeroase persoane care au impresia ca prezentul este doar un moment, iar trecutul si viitorul din viata lor sunt nesfarsite. Lucrurile stau tocmai invers. Trecutul si viitorul sunt moment, iar prezentul ofera oportunitati nelimitate de care trebuie sa se bucure. Asigura-te ca iti traiesti viata in prezent! Carpe diem!

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… Te simti presat sa fii altcineva decat esti cu adevarat.

Publicitate

Da, este adevarat ca in viata intalnesti persoane care te iubesc pentru cine esti (familia, persoana iubita si prietenii adevarati), dar si persoane care nu iti gusta caracterul. Atunci cand le intalnesti pe cele din urma, nu incerca sa fii persoana care ele isi imagineaza ca esti ori isi doresc sa fii. Nu te teme de propria originalitate. Nu te mula pe opiniile cellor din jur. Invata ca tu contezi cu adevarat si nu este nimic rau in a fi TU!

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… Simti ca esti intr-o competitie constanta cu ceilalti.

In viata, esti in competitie doar cu tine insuti/insati. Nu trebuie sa devii mai bun decat altcineva in niciun mod sau forma. Telul tau este sa iti imbunatatesti propriul eu, sa te dezvolti, sa devii mai bun, mai matur si mai abil decat ai fost ieri. Acest tip de atitudine te va elibera de energiile negative si iti va da sansa sa descoperi fericirea adevarata.

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… Acea relatie in care esti implicat/a te face nefericit/a.

Nu ii poti schimba pe ceilalti, insa poti alege in preajma caror persoane sa iti petreci viata, acele clipe minunate ce iti vor ramane mereu intiparite in amintire. Nu iti da la schimb fericirea pentru nicio relatie. Daca esti nefericit/a sau dezamagit/a in dragoste, fa-ti curajul sa mergi mai departe si sa lasi persoana sau persoanele care te-au ranit in urma. Nu trebuie sa ii uiti pe cei pe care i-ai iubit, ci oar sa accepti faptul ca s-au schimbat.

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… Te simti plictisit/a.

Este imposibil sa fii o persoana plictisita in aceasta lume care ofera varii posibilitati din care tu cunosti o parte nesemnificativa. Faptul ca esti in viata este o minune. Exploreaza. Invata. Experimenteaza. Daca te simti intr-adevar plictisit/a, fa o schimbare in viata ta, accepta noul, necunoscutul.

Este timpul pentru o schimbare atunci cand… Ceilalti scriu povestea vietii tale.

Viata ta este o poveste, iar tu esti protagonistul/protagonista. Toate celelalte persoane pe care le intalnesti pe parcursul calatoriei tale sunt personaje secundare. Intreaba-te in ce masura afecteaza ele povestea ta si daca te influenteaza sa intri in umbra. Intreaba-te daca povestea ta poate merge inainte si fara unele dintre ele. Aminteste-ti, este viata ta si, deci, povestea ta. Traieste asa cum iti doresti sa traiesti si nu lasa pe nimeni altcineva sa scrie sfarsitul pentru tine.

“Schimbarea este legea vieții. Și cei care se uită la trecut sau prezent, sunt siguri că vor rata viitorul.” -John F. KennedySe

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Lavinia a divorțat ca să poată fi împreună cu Tudor. Fără să se teamă, fără să se ascundă. În mod legal și plenar. Au trecut 10 ani de-atunci și continuă să-i fie amantă. Află-i povestea spusă chiar de ea. De zece ani sunt amanta unui om însurat Pe când eram o copilă, cele 2 bunici m-au crescut cu frica de Dumnezeu. Deși ne aflam în plin regim comunist, mergeam la biserică la fiecare sărbătoare, țineam cu sfințenie datinele și mă rugam marelui bărbos cu patos, dimineața și seara. Treptat, credința oarbă din copilărie s-a transformat într-un scepticism bine temperat. Am înlocuit comportamentul etic bazat pe teama de viața de apoi, cu unul care avea drept suport propria convingere și dorința de a fi un om bun și corect. De ce? Pentru că nu știam și nu puteam să fiu altfel. Filosofia mea de viață a fost dintotdeauna simplă și sănătoasă: fă ceea ce-ți place, atât timp cât nu faci pe nimeni să sufere. Dar, cum aflăm cu toții la un moment dat, viața nu e făcută din alb și negru, ci din infinite nuanțe de gri. M-am căsătorit la 20 de ani, mai mult ca să scap de sub influența părinților, decât pentru că-l iubeam pe cel care mă ceruse de nevastă. Pe-atunci, îmi închipuiam că e suficient să fiu iubită, ba chiar o vreme mi s-a părut că mai mare binecuvântare nu poate să dea peste mine. Deși, de cele mai multe ori, eram ca apa și uleiul, soțul meu mă iubea și mă răsfăța în consecință. Eram un copil mare și răzgâiat și da, l-aș fi putut juca pe degete, dar nu asta era ceea ce învățasem acasă și, potrivit principiilor mele, n-aș fi făcut niciodată ceva care să-l rănească. Ne-am dus așa viața în jur de 15 ani. Nu aveam nicio preocupare sau pasiune comună dar, separat, eram 2 oameni cât se poate de agreabili. Împreună, însă, trăiam o singurătate în doi mai grea și mai înnegurată decât cea adevărată. Aș fi divorțat de mult, dar la mijloc era și Ana, fetița noastră care se născuse între timp. Un copil cuminte și înțelept, Ana a ajuns să înțeleagă, treptat, drama tăcută prin care treceau părinții ei. De zece ani sunt amanta unui om însurat Soțul meu pleca des de acasă „cu prietenii” sau „colegii”, fie în excursii de weekend, fie în delegație. Începusem să miros cum stă treaba cu-adevărat, dar am închis ochii în fața tuturor escapadelor, pentru că mă simțeam bine de una singură. În acele momente, în sfârșit, îmi regăseam liniștea sufletească. Petreceam mult timp cu Ania, făceam lecțiile sau ne uitam la filme împreună, ieșeam în oraș, în parc sau la cofetărie, duceam o viață pașnică și liniară. Fără urmă de gelozie, pentru că, într-un final, înțelesesem: deși îl respectam, nu-mi iubisem niciodată soțul. Poate că ăsta a și fost motivul aventurilor lui – simțea că îi dăruiesc trupul, dar inima, niciodată. Căsătoria timpurie fusese un pas greșit și mă resemnasem cu asta. Până într-o zi, când am plecat într-o delegație cu serviciul, în Praga, pentru a face schimb de experiențe cu omologii noștri de acolo. Șeful biroului regional era tot un român – Tudor. După terminarea programului de lucru, protocolul cerea să cinăm într-un restaurant cu pretenții din centrul orașului. Întâmplarea a făcut să nimeresc la masă chiar lângă Tudor. Am discutat în continuare despre profesiile noastre, despre cele mai bune strategii de piață, statistici și tehnici de marketing. Însă seara era lungă și discuția devenise redundantă. Spre final, am început să vorbim despre lucruri informale, despre filme, cărți, hobby-uri. Era, cumva, firesc să ne cunoaștem și la nivel personal. Seara s-a terminat și fiecare a mers spre camera lui de hotel. Însă la o oră după ce ajunsesem în cameră, m-am trezit cu un telefon din partea lui: îmi spunea că a fost o zi grea, că are capul plin cu o mie de gânduri și că, deși a numărat mii de oi de când ne-am despărțit, nu reușește să adoarmă. Dacă aveam și eu, din întâmplare, insomnie, s-ar fi bucurat să-i țin companie în piano barul de la parterul hotelului. Nu aveam insomnie, dar aveam o atracție față de el, pe care o percepeam clar și căreia nu mă puteam împotrivi. N-am făcut dragoste în seara aceea, dar în următoarea lucrurile au scăpat de sub control. Când am urcat în avionul care mă ducea înapoi spre casă, vina atinsese cote paroxistice. Mi-am spus însă că a fost o aventură care s-a petrecut departe de cei dragi, într-o altă lume, și că voi duce acest secret rușions cu mine în mormânt. Dar mă îndrăgostisem și doar cine nu trece prin asta la maturitate nu știe că dragostea la peste 30 de ani poate fi mai aprigă și mai greu de înfrânat ca fluturașii din adolescență. Orice făceam, chipul lui Tudor, mâinile și buzele lui care-mi explorau trupul, șoaptele picurate în ureche care mă înfiorau de plăcere, toate îmi reveneau în amintire tăios, insuportabil de real. De parcă mergea strâns lipit de mine și doar eu eram cea care-l vedea, care-i simțea prezența. În momentele acelea, am început din nou să mă rog febril să uit de clipele de rătăcire, de omul acela care-mi întorsese universul cu susul în jos. Și, mai presus de toate, mă rugam să nu mă caute. Însă cerul a avut alte planuri cu mine. Tudor nu doar că m-a căutat, dar misiunea lui la Praga s-a sfârșit la 5 luni după întâlnirea noastră și a revenit în țară. Mi-a scris și m-a rugat să ne întâlnim în pauza de masă. Am fost de acord. Devenisem amantă și speram să scap cât mai repede de acest statut. Trecuse deja jumătate de an de când ne reluaserăm relația și i-am spus că vreau să divorțez, că situația asta nu se potrivește deloc cu convingerile mele și îl rog să nu-mi dea de ales. Mi-a spus că mă susține, dar să mai am răbdare până la sfârșitul anului în ceea ce-l privește. Fetița lui tocmai termina clasa a XVIII-a și nu putea să-i dea o asemenea veste în momente atât de importante pentru ea. L-am înțeles perfect și l-am așteptat. Eram o femeie liberă și fericită, după ce divorțasem amiabil de soțul care nu păruse prea surprins. Probabil, a răsuflat ușurat că nu a fost nevoit să mă părăsească el pe mine. Era în pargul Anului Nou când i-am reamintit lui Tudor de promisiunea făcută. Era momentul să divorțeze și să începem o viață frumoasă și o relație onestă, fără să ne ferim ca 2 amanți vinovați și blamați de toată lumea. Copiii noștri erau deja mari, puteau înțelege, iar cât privește adulții – da, probabil că nu era foarte ușor, dar asta e viața, uneori iubirea rămâne și ea fără combustibil, ca orice mașinărie complicată. Plus că un divorț nu e chiar capătul lumii. Cel mai apropiat exemplu era al fostului meu soț, care se căsătorise la doar câteva luni de la despărțire, cu – aveam să aflu mai încolo – iubita lui de cursă lungă din timpul căsătoriei noastre. Nu mi-a picat prea bine, dar nici nu l-am blamat: era clar ca bună ziua că până atunci stătusem în relație doar pentru copilul nostru. Tudor, însă, nu era la fel de pregătit pentru schimbarea din viața lui. Mi-a spus că îi pare rău că nu-și poate ține promisiunea, dar soția lui a avut niște probleme de sănătate în ultima perioadă și mă roagă să-l înțeleg și să-i mai dau răgaz o lună, două, până se clarifică situația. Că nu o poate părăsi acum, pentru că și-ar reproșa toată viața. N-am fost dezamăgită, am încercat să-i înțeleg și să-i respect încă o dată motivele. Până la urmă, 2 luni treceau imediat. Aveam să descopăr însă că 2 luni se vor transforma într-un an, un an în 3 și 3 în 10. De fiecare dată apărea câte ceva: mai murea câte un bunic, mai avea copilul nevoie de bani pentru studii, se mai strica ceva în casa lui și trebuia să facă credit la bancă, mai trecea fetița printr-o despărțire, mai ofta nevasta prea des și prea suspect. De la un timp, a început să-mi spună că suntem prea bătrâni pentru a ne schimba viața. Că dacă nu am făcut-o până acum, e inutil s-o mai facem, că lucrurile se vor schimba în rău când vom fi nevoiți să ne ducem traiul la comun, că fata și soția lui vor suferi și nu-l vor ierta niciodată, că nu se vor descurca fără el, că nu are încredere în mine, că nu are încredere în el, că nu are încredere în nimeni și-n nimic. În toți acești ani, am vrut să pun punct de nenumărate ori, dar nimeni nu vorbea ca el, nimeni nu mirosea ca el și nimeni nu mă privea ca el. Nimeni nu mă făcea să râd ca el. Cu toate acestea, am avut aproape în fiecare an pauze de câte o lună – mai mult nu am rezistat unul fără celălalt. Acum, după 10 ani de când sunt amanta unui bărbat însurat, încă mă mai întreb dacă această dragoste este un blestem sau o binecuvântare. Sunt fericită și nefericită cu el, sunt fericită și nefericită departe de el. Propriul meu copil a ajuns să îl cunoască, întreaga mea familie – să știe despre relația noastră. La început, m-au blamat, apoi s-au obișnuit. Acum, a devenit subiect tabu – nu mai deschide nimeni discuția despre asta. Și-au dat seama că nu voi putea lua o decizie decât de una singură și doar când voi fi pregătită s-o fac. Ei au încetat de mult să mă judece și nici eu nu cred că mai sunt în stare de asta. Până la urmă, trăiesc conform principiilor mele: iubirea mea nu face pe nimeni nefericit, în afară de mine. Sursa: marieclaire .ro