Se spune ca oamenii sunt oglinzi. Noi nu vedem cum sunt cei din jur cu adevărat ci prin filtrele minţii noastre. Astfel încât ei când se uită la noi, dacă noi suntem “oglinda”, ei nu se vor vedea cum sunt cu adevărat ci se vor vedea “strâmbaţi” de filtrele noastre.

Publicitate

“Nu există situație, oricât de disperată, din care să nu se poată ieși.” — Niccolò Machiavelli

Oamenii sunt oglinzi.

Mulţi am auzit deja această expresie şi la o primă vedere pare să spună că cei din jur ne arată ce suntem. Aceasta este o exprimare care însă pierde din vedere contextul mai larg al vieţii.

Fiecare dintre noi avem un set de programe, convingeri, filtre, un set de condiţionări prin care ne uităm la lume. Noi nu vedem cum sunt cei din jur cu adevărat ci prin filtrele minţii noastre. Astfel încât ei când se uită la noi, dacă noi suntem “oglinda”, ei nu se vor vedea cum sunt cu adevărat ci se vor vedea “strâmbaţi” de filtrele noastre.

Reciproca e şi ea valabilă. Cei din jurul nostru sunt şi ei plini de prejudecăţi despre tot şi toate. Astfel şi noi când ne uităm la ei, în “oglinda” pe care ei o reprezintă, ne vom vedea la fel: “strâmbaţi” de percepţiile lor despre noi.

Deci, expresia că suntem oglinzi unii pentru alţii este adevărată, dar incompletă. Suntem oglinzi, dar din acelea dintr-o cameră a oglinzilor deformate.

În ce fel ne este utilă totuşi această comparaţie? Putem să vedem propriile noastre condiţionări mentale, şi să ne dăm seama că suntem plini de ele. Cu cât renunţăm la ele şi suntem mai liberi de păreri, cu atât devenim o oglindă mai clară şi curată. Atunci când oamenii, în prezenţa noastră, pot vedea lumina şi iubirea din ei înşişi înseamnă că am reuşit să curăţăm “oglinda”. Orice etichetă şi judecată despre cei din jur nu este Adevărul.

Aşa cum doar o pisică ştie ce înseamnă să fie pisică, iar orice descriere despre ea nu este altceva decât o serie de atribute supra-impuse de intelectul nostru, la fel este şi când ne raportăm la altcineva. Chiar şi despre cei pe care credem că îi cunoaştem, cum ar fi părinţii sau prietenii noştri, putem doar să vorbim despre cine/ce credem noi că sunt. Dar doar ei înşişi ştiu cu adevărat cine/ce sunt. A şti despre ceva nu înseamnă acelaşi lucru cu a fi acel ceva.

Supoziţia noastră că îi cunoaştem pe cei din jur, doar pentru că avem câteva păreri şi judecăţi despre ei, ne împiedică să fim cu adevărat cu ei. Dacă eu cred că cineva este “furios” şi “agresiv”, în interacţiunea cu mine va manifesta aceste calităţi pentru că … suntem oglinzi…

Publicitate

Lucrarea pe care o avem de făcut cu propria noastră minte este să renunţăm la judecaţi şi prejudecăţi şi să le predăm Divinităţii. Să ne recunoaştem limitele perceptuale şi să fim deschişi la miracol, iar aceasta va lua forma dizolvării poziţionalităţilor egoului pentru a face loc radiantei iubiri şi luminii care sunt calităţile intrinseci ale fiecărui om şi creaţie, inclusiv a noastră.

Atunci când suntem în Prezenţa unui om “sfânt” sau elevat, cel mai frumos cadou pe care ni-l face este să ne putem vedea pe noi într-o oglindă clară şi nedeformată. Suntem atunci emoţionaţi şi plini de reverenţă crezând că este din cauza omului în faţa căruia stăm. Dar de fapt este aceeaşi Prezenţă tăcută, plină de iubire şi acceptare care este substratul fiecăruia dintre noi, căreia îi facem “loc”să radieze, în rezonanţă cu vibraţia celui/celei în spaţiul căruia ne aflăm. A fi în spaţiul unui om evoluat spiritual ne oferă experienţa de a fi noi înşine, aceia care suntem dincolo de norul minţii condiţionate. Căutaţi-i şi înconjuraţi-vă de oameni în prezenţa cărora vă simţiţi voi înşivă.

Ce putem face pentru a fi şi noi astfel? Să renunţăm să credem că ştim cum sunt ceilalţi şi cu smerenie să acceptăm că nu ştim mare lucru despre nimic. Apoi să ne rugăm să primim o înţelegere profundă şi Adevărul cel mai înalt despre …orice ne dorim să ştim.

Voi ce fel de oglinzi sunteţi pentru oamenii din viaţa voastră? Când alţii sunt cu voi se simt frumoşi, puternici şi îşi văd potenţialul? Aţi putea oare să fiţi mai delicaţi şi gentili în exprimări şi simţiri cu cei din jur?

Dar cu voi înşivă? Ce vă spuneţi? În oglinda voastră proprie, cum vă vedeţi? Sunteţi iubire şi lumină…sau vă vine să spargeţi oglinda?

Vă reamintesc că sunteţi un Cadou al Lui Dumnezeu în lume şi viaţa voastră este un DAR!. Bucuraţi-vă de el. Oricine v-a spus altceva, oricine v-a minţit că nu sunteţi Perfecţi, iertaţi-i pentru că nici ei nu ştiau ce fac. Au fost la rândul lor învăţaţi să creadă în minciuni. Căderea din Rai este fiecare clipă în care uităm că suntem de natură divină şi că niciodată nu am fost uitaţi sau părăsiţi. Sursa vieţii noastre este întotdeauna în noi şi aşteaptă cu răbdare să ne aducem aminte de Ea.

de Andrea Filip

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala