Scapa de vocile din mintea ta care te descurajeaza si te trag in jos! Tu poti mai mult!

“Inceteaza sa mai fii prizonierul propriului trecut. Devino arhitectul viitorului tau.”- Robin Sharma Multi oameni se simt blocati in propria viata si lipsiti de speranta, avand o viziune intunecata asupra viitorului si neputandu-se bucura de momentul prezent deoarece greutatea poverilor trecutului le apasa existenta. Spun ca suferinta ii tine pe loc, insa, de fapt, ei se agata de acea suferinta prin gandurile lor, prin rememorarea continua a anumitor evenimente, prin indarjirea cu care nu inceteaza sa se pedepseasca pentru anumite greseli, prin emotiile si sentimentele negative pe care le nutresc fata de sine ori fata de altii. De-a lungul vietii purtam nenumarate povesti dupa noi, povesti despre noi insine sau despre ceilalti. Au existat oameni care ne-au facut rau, constient sau inconstient. Noi insine am gresit fata de noi sau fata de altii. Am fost raniti si am suferit. Unii au reusit sa treaca mai usor peste aceste lucruri si sa se elibereze de trecut, altii mai greu iar altii retraiesc si acum, zi de zi, povestile de atunci. Am sa iti spun o poveste pentru a exemplifica. El si ea se cunosc, se indragostesc si incep o relatie. Fiecare dintre ei astepta cu nerabdare acea persoana care sa vina si sa le completeze existenta. Imbatati de dragoste incep sa isi faca planuri de viitor impreuna deoarece in sfarsit au gasit pe cineva care sa ii faca fericiti. El proiecteaza asupra ei imaginea femeii ideale si incearca sa o schimbe pentru a-i corespunde nevoilor si dorintelor. Ea face acelasi lucru. Fiecare isi plaseaza responsabilitatea fericirii in mainile celuilalt. Desi cu timpul isi dau seama ca partenerul ales nu este cel potrivit, nu ies din relatie ci continua sa puna presiune unul pe celalalt pentru a corespunde. Incep reprosurile, santajul emotional, manipularea. Cei doi incep treptat-treptat sa se distanteze si sa se simta din ce in ce mai neintelesi si neacceptati. Dar continua sa se minta si sa se autoamageasca. Daca el se asteapta ca ea sa se comporte intr-un anume fel, ea va simti o anumita presiune sa se comporte in acel fel, desi nu este asa. Daca ea se va comporta asa cum este ea, el se va simti ranit si se va infuria. Pentru a evita judecata, lipsa lui de acceptare, invinovatirile si pedepsele, ea va ceda, alegand sa intre in acel rol dorit de el. Jucand un rol, nu va mai fi autentica. Poate va incepe sa minta pentru a evita conflictele, i se va parea inutil sa isi mai exprime dorintele ori sa ii impartaseasca planurile de viitor, va ajunge sa se simta din ce in ce mai neapreciata si neinteleasa. In interiorul ei, ruptura de partener devine atat de adanca incat ajunge sa il perceapa ca pe un strain. Dar nici asa nu pleaca. Obisnuinta, speranta, comoditatea, teama, toate acestea o fac sa ramana. Anii trec si ea intalneste pe altcineva. Cei doi incep o relatie pe ascuns. Cat de curand totul iese la iveala si o noua drama incepe. El se simte tradat, mintit, inselat, ranit si nu o poate ierta pentru greseala ei. Incep reprosurile, invinovatirile si victimizarea din partea amandurora. Toate resentimentele fata de el ies la suprafata: “Daca m-ai fi acceptat asa cum sunt, daca mi-ai fi aratat respect si apreciere, poate ca nu mai simteam nevoia sa evadez din aceasta casnicie.” Iar el, la randul lui, ii reproseaza ca a fost falsa, ca nu l-a iubit, ca nu l-a respectat. Insa el a incercat sa o schimbe, sa o determine sa renunte la autenticitatea ei, iar ea a devenit astfel „falsa”. Despartirea s-a produs insa amandoi continua sa poarte dupa ei niste rani nevindecate. Niciunul nu si-a asumat, de fapt, responsabilitatea. El si acum o invinovateste pe ea pentru esecul casniciei iar ea face acelasi lucru. Daca si-ar fi asumat de la inceput responsabilitatea pentru propria fericire, poate ca nu s-ar mai fi ajuns in situatia aceasta. Insa nu pot trece peste cele intamplate, regreta ca si-au pierdut atatia ani de viata alaturi de persoana nepotrivita iar resentimentele si toate trairile negative ii impiedica sa mearga mai departe. Este ca si cum si-ar fi pierdut increderea atat in ei insisi cat si in ceilalti.
Publicitate

“În acest deşert de egoism care se numeşte viaţă, fiecare se gândeşte la sine.” – Stendhal

Cu totii avem momente cand nu avem chef de absolut nimic, nici de munca, nici de distractie, ci pur si simplu vrem sa stam degeaba si sa pierdem timpul.

Cand, intr-un final, ne vine cheful sa facem ceva util care sa ne ajute sa mai evoluam putin sau sa aducem un beneficiu celor apropiati, intra in scena piticii din mintea noastra (asemenea piticilor din Povestea Albei ca Zapada ) care incep sa ne sopteasca, unii din ei chiar sa tipe ceva de genul: “Nu-ti mai bate capul ca nu merita”, “Ce-ti iese tie din afacerea asta?”, “Lasa pe maine ca ai timp”. Lista de fraze piticiste poate continua in functie de cati pitici crezi tu ca ai in minte.

Am o veste buna si o veste proasta pentru tine. Si bineinteles incep cu vestea proasta: vei evolua putin mai greu personal si profesional daca nu-i reduci pe acei pitici rautaciosi la tacere. Vestea buna este ca-i poti face sa-si tina gura, dar mai ales ii poti invata sa te incurajeze, in loc sa-ti puna bete-n roate.

Vrei sa stii cum? Iata metodele pe care le aplic eu si dau rezultate:

1. Stabileste-ti obiective si prioritizeaza-le! – Cu totii ne dorim sa aratam bine, sa avem greutatea ideala, sa avem o relatie frumoasa si implinita, sa locuim intr-o casa cu piscina, sa conducem ultimul model BMW sau sa avem conturile pline, mai ales in euro. Bine, bine si ce legatura au obiectivele cu piticii?

Tocmai asta e ideea, piticii ne distrag atentia de la obiectivele noastre pentru a ne mentine in stadiul actual, indiferent care ar fi el. Si asta ne duce la o alta metoda de a scapa de ei…

2. Ai incredere in tine! – Odata stabilite obiectivele, increderea este esentiala pentru a le realiza. Fara incredere, obiectivele sunt doar vise pe hartie.

Publicitate

Cand stii ca trebuie sa realizezi ceva pentru tine si crezi in acel lucru, vocile piticilor vor fi din ce in ce mai estompate, oferindu-ti calea spre atingerea obiectivelor. Fii atent la tendinta de a amana actiunile! Piticii se pot abtine pe moment, dandu-ti senzatia ca au disparut definitiv, dar atunci cand te apropii de obiectiv incep sa urle din toti rarunchii si sa te arunce in punctul de plecare. Metoda urmatoare te apara de astfel de tentative.

3. Fii detasat! – Si vorbesc foarte serios. Fii detasat de rezultatul final si de obstacolele din drumul tau. Bucura-te ca ai incercat, ai actionat si ai invatat ceva din acea experienta.

Detasarea nu este un proces usor si, cu putin antrenament si perseverenta, vei invata sa continui ce ti-ai propus sa faci in ciuda aparentelor si situatiilor care te pot convinge sa renunti.

4. Distreaza-te! – Indiferent ce vrei sa faci sau sa nu faci, distreaza-te. Zambeste mereu. Nu te costa nimic si fii usor ironic cu tine insuti, fiindca nimeni altcineva nu o va face. Ai o singura viata si merita sa o traiesti din plin.

Cand entuziasmul te va defini tot timpul, piticii te vor incuraja sa dai tot ce e mai bun din tine. De ce? Fiindca TU i-ai antrenat sa te serveasca si sa te sustina prin: obiectivele propuse, increderea in realizarea lor, detasarea cu care ai pornit la drum si entuziasmul de a calatori pe drumul vietii tale. SUCCES!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Oamenii nu trebuie sa planga singuri. Daca vrei sa plangi, o sa plangem impreuna. Daca stau bine si ma gandesc, aveam asa o pofta de plans, dar nu puteam… parca mi-ar spune Hristos. Uneori plang de dor, alteori plang de ciuda ca nu pot face mai mult bine, nu pot ajuta pe cei ce sufera, nu pot sa… si atunci plang pentru ei, pentru mine. Stiu ca atunci cand eu plang mai sunt si alti oameni in intreaga lume care plang si nu plang singur. La fel e si cand rad. Niciodata nu radem sau nu plangem singuri. Unii plang de durere, altii plang de singuratate, altii plang de bucurie, altii plang de boala, altii plang din mandrie, altii plang din taceri apasatoare, altii plang din cuvinte nepotrivite, altii plang din neplansul plans, alti plang de… Sunt plansuri si plansuri. Toti radem si plangem la fel, in aceeasi limba. Nu te ineci daca pici in apa. Te ineci daca ramai acolo. Soare m-a ars. Luna s-a ascuns de mine. Ploaia am confundat-o adeseori cu lacrimile mele. Grele, usoare. Aburi ies din pamant. Nu stiam unde sa Te gasesc. Nu stiam cum sa ajung la Tine. Eu am gresit, Tu m-ai iertat si iubit si nu mai conta nimic. Vantul imi aducea vocea Ta. Iarba ma atingea cu atingerea Ta. Si in sufletul meu erai Tu. In noaptea inimii mele Te cautam. Vroiam sa Te vad si sa Te mangai. Sa Te pipai, sa Te iau in brate si sa urlu de durere ca esti cu mine. Sau de bucurie. Sa ma topesc in imbratisarea Ta in clipa potrivita a mantuirii mele. Nu eu Te cautam pe Tine, ci Tu ma cautai si eu trebuia sa ma las gasit. Doamne, mi-e sete de Tine!... Calugarul care stie ca se roaga cu rugaciunea inimii, inca nu a ajuns la rugaciune, daramite sa mai scarpine limba despre asta... Rugaciunea e o stare de prezenta continua in care eu sunt in Doamne si Doamne este in mine, intr-o comuniune dincolo de cuvinte... Sunt un urat acum, dar pot fi om frumos. Te caut in amurgul norilor, in asfintitul lacrimilor, in privirile lasate pe icoane, intr-o binecuvantare sau in tacere… Omul fara Dumnezeu nu este fericit. Daca Dumnezeu nu este pe primul loc in viata mea, nu este pe nici un loc. Ti-am incredintat ale mele surasuri, ale mele secrete, ale mele dureri. Tu stii tot si ma iubesti asa. Inchid ochii, inspir si expir adanc si Te gasesc iarasi in tacerea de dupa rugaciune. Nu imi ceri rugaciuni, viata mi-a fost o rugaciune. Inima imi este jertfelnic. Ma aduc Tie ca o prescura. Fara explicatii, doar daruire. Nu uit nimic-nimic. Lira. Vioara. Pianul. Inima. Insula. Absolutul. Gradina. Pacea. Iubirea. Taina. Imi amintesc poemul tau ce mi l-ai scris cu o pana de libertate in amurgul cautarilor mele. Suntem cu totii vase prin care Dumnezeu lucreaza… Cerul se apropie foarte mult de pamant. Adeseori se amesteca. Chiar daca eu nu vreau, nu stiu, nu pot, Tu, Doamne, mantuieste-ma! Doamne cand e nevoie tuna in fiinta mea si taie cu ascutisul cuvintelor lutul ce nu mai are temelie buna. Fara de Tine ma voi instraina de tot binele. Aproape fii de mine, cand mor si inviez si strange-mi cioburile vietii risipite pe Psaltirea din chilie la lumina tacutei candele, ce doar asculta suspine si ganduri trimise in fum de tamaie. Doamne, izbaveste-ma de aceasta suferinta sau mai bine vino si tu in aceasta suferinta ca sa o impartim cinstit la doi! Da-mi sansa sa traiesc bucuria adevarata. In frica adevarata nu mai este drum inapoi, ci ajung pana la portile mortii. Sunt la capatul inimii si privesc viata ca si cum nu as fi plecat niciodata. Strasnica imagine. Nu mai inmultesc vorbele. Arunc toate cuvintele. Si pe cele ce nu s-au spus inca… Eu stiu si simt ca esti aici, acum! Doamne, cand saruti cerul, el plange pentru mine. Cand saruti marea, ea imi canta balade. Cand saruti vantul, timpul se opreste si plangem amandoi!… de Ierom.Hrisostom Filipescu