„Să preţuiţi femeia” – Femeia vazuta de parintele Arsenie Papacioc. Minunat!

„Omul sfințește locul” – atât de multă înțelepciune și adevăr în această zicătoare din străbuni! Un om cu o mare putere spirituală sfinţeşte locul în care trăieşte. Modalitati de a deveni persoane mai bune si mai optimiste Acolo unde apare un om îmbunătăţit, spaţiul se transformă într-un loc luminos, curat, aerisit, îmbietor, într-un loc în care ai gânduri bune, te simţi cuprins de pace, frumuseţe, dor de Dumnezeu şi de cele cereşti. Voi trăiţi într-un astfel de mediu? Locul în care trăiţi îmbie la pace, bucurie, gânduri bune? Compasiunea este o calitate pe care ar trebui să o avem toți, fie că este vorba de grija pentru propria persoană sau pentru cei din jurul nostru. Această atitudine transmite pozitivitate, deoarece pornește din iubire. Când suntem pozitivi, mintea noastră se eliberează de orice constrângeri, de condiționări, iar sufletul nostru se ghidează după legile iubirii. Pozitivitatea este tratamentul pentru suferință Când gândim pozitiv cu privire la o acțiune de orice fel, fie că este vorba despre un proiect de la serciviu sau ceva ce ține de viața noastră personală, rezultatele vor fi mai bune decât atunci când pornim cu sfială și neîncredere. În primul rând, devenim mai optimiști, mai relaxați, iar asta ne permite să avem mintea mai limpede și să vizualizăm mai bine pasul următor. Prin urmare, crește capacitatea de a găsi soluții, de a fi mai creativi. Ulterior, vom începe să minimalizăm obstacolele, vom considera că în drumul nostru există mult mai puține piedici decât consideram noi înainte, ceea ce ne face viața mai ușoară și mai fericită. După cum observăm, o simplă schimbare de atitudine îmbunătățește radical calitatea vieții noastre. Totul pornește din interior și are efecte pe plan exterior. Mai mult decât atât, găsind soluții pentru problemele noastre vom avea disponibilitatea de a găsi soluții și pentru problemele altora, ale celor din jurul nostru. Altfel spus, vom fi niște mijlocitori în crearea armoniei din jurul nostru. Compasiunea este o formă de iubire Revenind la noțiunea de compasiune, aceasta trebuie să înceapă cu noi înșine. Dacă noi nu ne iubim, nu ne iertăm, nu ne este milă de sufletul și mintea noastră, nu putem să înțelegem măcar conceptul de compasiune. Trebuie să ne eliberăm de suferința pe care o purtăm în interiorul nostru, de gândurile rele și întortocheate care ne întorc mereu la perioadele întunecate. Trebuie să ne concentrăm pe a trăi în prezent, asta fiind cea mai eficientă metodă de a ne vindeca de rănile trecutului. Odată ce am făcut pace cu trecutul, dar nici nu ne gândim la viitor, deoarece gândurile despre viitor sunt de obicei pesimiste, pline de neîncredere, viața noastră se va simplifica, iar noi vom fi scutiți de suferință. Este mult mai simplu și mai frumos să ne lăsăm viitorul în grija divinității, iar noi să ne iertăm pentru alegerile greșite din trecut, pentru a ne putea trăi frumos prezentul. Este vorba despre un joc al minții În ziua de astăzi trăim vremuri destul de stresante, deoarece, dacă noi nu ne găsim o soluție pentru problemele pe care le avem, nimănui nu îi va păsa de noi. Mulți oameni au lipsuri uriașe cum ar fi lucrurile de bază (hrană, haine, acces la servicii medicale), ceea ce ne încurajează deseori să ne proiectăm un viitor sumbru. Singurele vinovate sunt gândurile pe care le emitem, dar pe care le putem schimba. Aici trebuie intervenit cu iubire și înțelegere, cu pozitivism, deoarece nu putem lăsa jocul minții să ne ghideze viața. De aceea, gândurile pozitive sunt o armă puternică, pentru că mintea se încarcă de scenarii frumoase, nu de unele triste… Concluzionând, dacă reușim ca prin acțiunile noastre să ne îmbunătățim calitatea vieții, vom reuși să îi ajutăm și pe cei din jurul nostru să facă la fel. Dacă fiecare individ, în locul în care se află, ar decide brusc să se lase în voia sorții cu încredere, să se elibereze de energie negativă și de suferință, iar apoi ar întinde o mână de ajutor și celor din jur, lumea ar fi un loc mai armonios. Sursa: yve.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: „iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.

Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvant, şi i-am spus: „Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii.

Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi.

Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă.

Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

Publicitate

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu.

Cu unii se poate, dar alţii spun: „Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: „Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există „jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există „jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

„Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

Parintele Arsenie Papacioc

Sursa: ganduridinierusalim.com

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet