Sa nu amani sa-ti faci curetenie in suflet si in viata, mai tarziu va fi mult mai greu!

În ochişorii negri se oglindea nemiloasa şi tirana boală ce a pus stăpânire pe trupuşorul fraged. Un tremurat îi cuprinde corpuşorul la scurte intervale de timp, contrar stării febrile severe. Mama îndurerată încearcă să îşi ascundă lacrimile amare, schimbând concomitent compresele de pe fruntea şi burtica copilaşului ei. Se aud bătăi în uşă, în curând intrând în micuţa încăpere medicul. După o scurtă consultare, chipul îi devine palid şi îngrijorat; mama îl priveşte cu inima însângerată… citea pe chipul lui un răspuns care îi provoca fiori reci. – În ce stare este? Întrebă aceasta cu o voce tremurândă. – Nu cred că va mai apuca ziua de mâine. Îmi pare rău… Picioarele femeii cedează şi o ameţeală cumplită îşi face apariţia; cade pe fotoliu. – Doamnă… Tânăra mamă nu îl auzea, cuvintele ,, nu va mai apuca ziua de mâine” răsunau constant în minte, torturând-o. Ridică mâna, transmiţând astfel să fie lăsată singură… vroia ca ultimele ore pe care le petrecea cu băieţelul bolnav să fie doar ale ei, să nu piardă nici o clipă atât de preţioasă. Medicul a înţeles şi, plecându-şi întristat capul, părăseşte camera. Au trecut minute grele în care doar lacrimile mari erau mângâiere pentru obrazul livid, iar suspinele deveneau cuvintele ce-i eliberau pentru scurt timp inima împovărată. Ridică ochii şi îşi priveşte copilul; acesta zâmbea suav, uitându-se spre un perete ca şi cum acolo era cineva sau ceva. – Puişorul meu, ce s-a întâmplat? Copilaşul, abia rostind, şopteşte arătând cu mânuţa spre perete: – Acolo… este o femeie foarte frumoasă cu un prunc în braţe. Mama se uită spre perete dar nu vede nimic decât o icoană cu Maica Domnului şi Pruncul Sfânt. – Este o icoană, dragul meu. – Nu, mămică, lângă icoană este o femeie nespus de frumoasă. Uite, îmi zâmbeşte dulce iar pruncul mă binecuvântează. Mama, însă, nu vedea nimic. ,, Probabil delirează din cauza febrei”, îşi spuse îndurerată. După puţin timp, băieţelul adoarme fiind istovit din cauza bolii. Femeia merge la icoană, o sărută cu smerenie şi, îngenunchind, se roagă sfâşietor: – Sfântă Maică salvează-mi copilul! Viaţa mea şi viaţa lui le las în mâinile tale! Trec cincisprezece minute în care rugăciunea devenea tot mai fierbinte. Copilaşul se trezeşte şi râde fericit, atât cât îi permitea boala. Tresărind, mama se îndreaptă spre pat. Băieţelul nu-şi privea mama, ci privea undeva lângă pat ca şi cum era acolo o altă persoană. – Comoara mea, unde priveşti? – Mămică, acea femeie a venit lângă mine şi m-a sărutat pe frunte, iar pruncul mi-a mângâiat obrazul. Acum s-a aşezat pe pat şi mă ţine de mână, zâmbindu-mi mereu. – Are un zâmbet minunat… îţi zâmbeşte şi ţie. Biata mamă nu vedea nimic şi simţea că înnebuneşte la gândul că băieţelul ei se stingea cu fiecare oră. Disperată, iese afară din cameră pentru a plânge în voie, pentru a-şi ascunde durerea; nu înţelegea că sufletul pur al copilaşului ei era capabil să o vadă pe Maica Domnului şi pe Domnul Iisus. Copilaşul începe un dialog cu frumoasa femeie, aşa cum o numea: – De când aţi venit? Nu v-am văzut până azi. – Dintotdeauna am fost aici şi te-am vegheat. Zise, cu cea mai sublimă voce, blânda femeie. Băieţelul se gândi o clipă, după care rosti cu vocea întristată: – Dacă tot timpul sunteţi aici, atunci înseamnă că alţi copilaşi bolnavi sunt singuri. Lacrimi calde cad pe mânuţă. – Vă rog, mergeţi la ei! Promit că eu voi fi bine până când veţi reveni. Pruncul Sfânt gângureşte fericit, privindu-l cu o iubire nemărginită iar Maica Domnului îl mângâie duios pe frunte. – Drag copil, ei niciodată nu sunt singuri Aşa cum în acest moment suntem aici cu tine, aşa suntem şi cu ei tot în această clipă. Ochii mari ai suferindului exprimau o uimire imensă. – Dar cum este posibil? – Iubirea face totul posibil. Înainte de a ne vedea, ne-ai primit în sufletul tău pur şi ne-ai iubit cu toată fiinţa… – Mama nu vă vede. Înseamnă că nu v-a primit în sufletul ei… – Nu toţi cei care ne primesc în sufletul lor ne văd, dar noi suntem mereu alături de ei, iubindu-i şi păzindu-i. Copilul scoate de sub pernă un bileţel. – Vreau să te rog ceva… dacă mor, să nu o părăseşti pe mama şi dă-i, te rog, această scrisoare. Am scris-o în urmă cu trei zile; te rog să nu uiţi de ea. Femeia îl sărută pe frunte şi punând scrisoarea la loc, îi spune: – Tu nu vei muri niciodată, moartea nu există pentru sufletele inocente precum al tău… în legătură cu scrisoarea… nu e nevoie să i-o dau eu, pentru că o vei face chiar tu. – Dar cum, dacă sunt grav bolnav şi în curând… Se opreşte, amintindu-şi de cuvintele pe care le auzise înainte. Maica Sfântă îl binecuvântează după care îi spune ultimele cuvinte înainte de a dispărea pentru scurt timp. – Credinţa vindecă totul! Uşa se deschide, în cameră făcându-şi apariţia mama care avea ochii roşii de la atâta plâns. Pune mâna pe fruntea copilaşului şi constată cu stupoare că febra îi crescuse. Fuge disperată să ude compresa şi când se întoarce înlemneşte în prag. Copilaşul ei se chinuia să meargă spre icoană. – Băiete, ce faci? – Acea femeie mă cheamă la ea. Nu mă împiedica, te rog! Biata femeie simţea cum puterile îi slăbesc şi cum totul se întunecă; leşinase de la atâta durere. Copilul, cu chiu cu vai, ajunge în braţele protectoare ale Maicii Domnului. – Voinţa şi credinţa fac ca imposibilul să devină posibil. Drag copil… în viaţă, oricâte greutăţi ai avea, să nu renunţi la credinţa ta! De acum nu ne vei mai vedea cu ochii trupului, dar mereu vom fi alături de tine, dacă în inimă vei păstra iubirea şi credinţa. Băieţelul simţea cum, cu fiecare secundă, puterile îi revin dar tristeţea îl cuprinde. Maica Sfântă şi Pruncul Iisus dispăreau încet din faţa ochişorilor lui. Plângând, strigă cu disperare: – Staţi! Unde să vă caut? Sfintele Fiinţe au dispărut, dar vocea inconfundabilă se mai aude încă o dată: – În inima ta! O fericire colosală i-a inundat fiinţa, iar o pace dulce îi învăluia sufletul. De pe buzele micuţe se aude un silenţios ,, mulţumesc”. După ce sărută icoana, fuge spre pat, ia plicul şi, ajungând lângă mama lui o sărută de zeci de ori până când îşi revine. Un strigăt de bucurie se naşte din inima tinerei şi frumoasei mame. – Puişorul meu, te-ai vindecat! – Maica Domnului şi Fiul ei m-au vindecat… mămică, această scrisoare am vrut să o citeşti după moartea mea şi am rugat-o pe acea femeie frumoasă să ţi-o dea, dar mi-a spus că o voi putea face eu singur şi a a avut dreptate. Mama deschide scrisoarea şi o citeşte. Pe acea foaie erau scrise cele mai frumoase cuvinte pe care o mamă le poate citi… era exprimată o iubire atât de sinceră şi de curată încât te făcea să tremuri din toată fiinţa. Acea scrisoare era un imn de dragoste, scris dintr-o inimă inocentă în care credinţa şi iubirea sălăşluiau într-o pace divină. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere un sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:

– Nu ma simt bine in pielea mea. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. imi pierd usor rabdarea, ma enervez destul de des din nimicuri. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi ajunge la varsta dvs, voi putea sa imi cenzurez pornirile, nu-i asa?- Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar langa padure si i-a spus:

– Vezi acest vlastar, stii ce este?

– Da, e un puiet de brad.

– Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.– Acum, scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:

– Smulge-l acum pe acela.

– Dar e destul de mare, nu pot singur.

– Du-te si mai cheama pe cineva.

intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

– Acum scoateti bradul falnic de acolo.

– Dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

– Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau.Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu, insa, vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi lucrurile care nu iti plac sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.

Publicitate

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Apreciaza ce ai ! Apreciaza cand ai !

Apreciem soarele doar atunci cand el nu mai e pe cer;

Apreciem caldura doar atunci cand ne este frig;

Apreciem ploaia doar atunci cand e seceta;

Apreciem iubirea cuiva doar atunci cand cel ce ne iubeste a plecat din viata noastra;

Apreciem sanatatea doar atunci cand ne imbolnavim;

Apreciem mancarea doar cand ne este foame sau nu avem ce manca;

Apreciem locul pe care il numim „acasa” doar atunci cand nu suntem acasa sau nu avem unde sa locuim;

Apreciem lumina doar atunci cand este intuneric;

Apreciem calitatea prieteniei doar atunci cand suntem singuri;

Apreciem familia doar atunci cand ea nu este alaturi de noi;

Apreciem banii doar cand nu ii avem – in rest ii irosim;

Apreciem tineretea doar atunci cand imbatranim;

Apreciem zambetul doar atunci cand suntem tristi;

Apreciem si il chemam pe Dumnezeu doar atunci cand tipa sufletul in noi;

Apreciem bunicii doar atunci cand nu ii mai avem langa noi;

Apreciem fericirea doar atunci cand suntem suparati;

Apreciem zambetul doar atunci cand nu avem putere sa zambim;

Apreciem mereu totul dupa ce am avut si am pierdut. Niciodata inainte sau atunci cand ar trebui sa apreciem ceea ce avem deja.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
Fericit este omul care nu are așteptări, care nu impune lumii din jurul său condiții și cerințe. E fericit omul care își permite să-și facă un plan și să-și caute de treabă mai departe, fiind sigur că orice s-ar întâmpla, totul va fi bine. O astfel de înfruntare calmă și echilibrată a vieții este o adevărată măiestrie, dar de regulă ea vine doar cu experiența de viață. La fel odată cu vârsta și experiența femeile își dezvoltă gustul și stilul. Jumătate dintre bărbați anume după aceste criterii își creează prima impresie despre o femeie. De altfel când observi că ai simțul stilului? Atunci când înțelegi că acest pulover te face mai grăsuță, că acești pantaloni sunt complet nepotriviți pentru evenimentul de azi. De cele mai multe ori această finețe apare odată cu înaintarea în vârstă. Nu sunteți de acord? Luați o poză de-a dvs. de acum 10-20 de ani. Sunteți foarte stilată acolo? Nu-i așa că acum alegeți hainele mult mai reușit? Eu îmi iubesc ridurile din jurul ochilor, ele îmi amintesc despre cât de mult am râs la viața mea! “Vârsta reprezintă doar niște cifre” – îmi tot repetă un prieten de-al meu de fiecare dată când mă felicită cu ziua de naștere. Iar eu în ultimii ani am înțeles că nu-i nimic mai adevărat decât asta! Astăzi știu că frumusețea femeii înflorește în mod individual. La fiecare femeie asta se întâmplă la o vârstă diferită, dar mereu asta coincide cu anumite momente din viață. Și până când nu vei trece prin aceste momente, frumusețea ta nu se va manifesta pe deplin. Rețineți: orice ar fi mai aveți de trăit multe în viață, iar din an în an veți deveni tot mai frumoasă, orice ar încerca să vă inoculeze revistele lucioase și clinicile de medicină estetică! 1. Frumusețea vine după naștere de copii - După naștere femeia începe să strălucească din interior. E foarte greu să explici asta, e ca și cum ai cunoaște ceva nou, o taină pe care altfel nu o poți cunoaște decât pe propria piele. Această strălucire o face pe femeie să arate incredibil și să atragă atenția celor din jur. Dacă încă nu ați născut, să știți că urmează să descoperiți un întreg univers… 2. Frumusețea vine după o mare dezamăgire - Uimitor, nu-i așa? Eu am cugetat mult la asta. Femeile care au trecut printr-o mare dezamăgire și au reușit să o depășească devin mult mai înțelepte. O astfel de femeie nu va mai avea niciodată o atitudine ușoară, infantilă și naivă, devenind astfel interesantă pentru bărbații adevărați. O femeie cu atitudine de adolescentă de multe ori arată ridicol, în timp ce femeia înțeleaptă și echilibrată trezește un interes autentic, bărbații vor să o cunoască mai bine. 3. Frumusețea vine când întâlnești bărbatul vieții tale - Atunci când femeia găsește bărbatul pe care îl iubește cu toată inima și acest sentiment este reciproc, ea nu poate să nu radieze de fericire! Iar femeile fericite sunt întotdeauna frumoase, mai ales că au alături bărbatul care le hrănește această fericire. 4. Frumusețea vine atunci când începi să te respecți - Fetele tinere de multe ori merg în extreme, săltând de la un egoism nemăsurat la umilință inutilă. Înțelegerea și capacitatea de a discerne aceste lucruri vin odată cu vârsta. Să te respecți, să nu te lași călcată în picioare, să respecți și să ai grijă de oamenii dragi, să faci cu demnitate toate îndatoririle unei femei și gospodine – iată ingredientele necesare pentru a valorifica din plin frumusețea feminină. 5. Frumusețea vine când femeia devine așezată - Priviți femeile care au trecut prin toate greutățile și furtunile vieții. Ele au devenit foarte așezate și au căpătat o liniște și o seninătate de nezdruncinat. Iar toate acestea atrag admirația și respectul tuturor celor din jur. Vârsta reprezintă doar niște cifre - V-ați dori să vă întoarceți cu 10 ani înapoi? Eu – niciodată! Căci eu iubesc viața așa cum este și cum a fost ea. Greșelile trebuie asumate, asta ne face mai înțelepte! Iar experiența de viață care pe față apare în formă de riduri nu este altceva decât un alt fel de frumusețe. Fiecare vârstă are farmecul său și nu trebuie să fugim de asta. Priviți înapoi zâmbind, căci viața a fost grea, dar frumoasă! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!