Rugăciunea împotriva deochiului te scapă de cele rele

Toti oamenii se considera mai importanti decat sunt in “realitate”. Fara exceptie. Nu exista om care sa nu aiba un ego cat de mic. Unul care ii sopteste la ureche cat de valoros este el si ceea ce face el in aceasta lume. Si dintr-un anumit punct de vedere – unul profund spiritual – asa si este. Fiecare dintre noi este unic si valoros – la fel de important in aceasta infinitate a Creatiei. Indiferent ca face meseria de gunoier, tamplar, consultant, fotbalist, actor, director, ministru, fiecare dintre noi este o frantura din vastitatea timpului si spatiului, egala cu oricare alta, de pe acest pamant, din orice univers. Insa nu la acest punct de vedere ma voi referi, ci la unul mai “pamantesc”. Cel al superioritatii si inferioritatii noastre de toate zilele… “Realitatea” iluziei noastre Traim in realitatea propriei inconstiente – “realitatea” perceputa prin minte, prin simturi. Suntem orbiti inca de la nastere. Fragmentul nostru de spirit, constiinta, energie condensata, intra in acesta lume si dezvolta perceptia limitata, liniara, asa-numita a “emisferei stangi”. Imensa majoritate a omenirii este intemnitata in propria inchisoare a mintii, propriul Matrix. O iluzie, un “vis al formei” din care constiinta incearca sa se trezeasca, asa cum subliniaza invataturi orientale. O cale inapoi pe care sinele nostru o are de parcurs: de la limitarea in spatiu, timp, intr-o singura viata, fara putere si cu nevoi catre nelimitare, eternitate, putere deplina, atotcunoastere si beatitudinea infinita a fiintarii adevaratei tale esente. Nu e un drum usor… De aceea, nu e de mirare, si nici de condamnat, ca imensa majoritate prefera sigura realitate a iluziei, ca sa spun asa. Iar adevarul e ca nimeni nu prefera asta in mod constient (desi, la nivel inconstient, fiecare este exact acolo unde trebuie sa fie, dar asta e o alta poveste pe care poate o vom spune altadata). Si nici macar nu e sigura iluzia asta. Orgoliul care ne macina Ca si cum aceasta iluzie pe care creierul ne-o prezinta nu ar fi de ajuns, suntem pacaliti inca o data. Devenim sclavii celor 3 P, desemnati de catre societate ca fiind etaloanele supreme ale succesului in viata. Iar aici e cea mai mare drama, incununarea distrugerii identitatii noastre si crearea falsului sine, cu false prioritati, false importante, false credinte si valori. Popularitate, Productivitate, Posesiuni – cei 3 P ai falsilor a fi, a face, a avea. Cele 3 instrumente supreme de creare a importantei de sine, a orgoliului, a ego-ului dus la extrem. Esti interpret sau formatie de succes, sportiv de top sau vedeta TV, “printesa” sau “seducator”? Ai mari sanse sa fii atins de virusul importantei de sine, sa ai senzatia ca toata lumea se invarte in jurul tau. Faci munca de avocat sau trainer de top, “vindecator renumit”, politician de varf, director de nivel inalt sau macar de “meserias” in domeniul tau? Ai mari sanse sa fii atins de virusul importantei de sine, sa ai senzatia ca toata lumea se invarte in jurul tau. Ai o gramada de bani, case, masini, haine, bijuterii, amante (sau amanti, dupa caz)? Ai mari sanse sa fii atins de virusul importantei de sine, sa ai senzatia ca toata lumea se invarte in jurul tau. Am spus “ai mari sanse” intrucat nu toata lumea trebuie introdusa in aceeasi oala. Insa practica vietii ne spune ca majoritatea e acolo, in aceeasi oala a orgoliului care ii fierbe la foc marunt si le macina viata fara ca ei sa-si dea seama. Ce e mai trist e ca acestea sunt persoanele luate cel mai des ca si modele de catre societate. Au putere, au influenta, au penetrabilitate in mintea si emotiile oamenilor… care de cele mai multe ori ii barfesc, ii injura, ii denigreaza. Insa asta numai intrucat nu pot fi in locul lor. Sa revenim un pic la normal… Poate orgoliul sa scada? Macar pana la un nivel in care sa ne dam seama ca de multe ori suntem chiar penibili in incercarea noastra (inconstienta, bineinteles) de a ne considera, uneori, in anumite situatii, “buricul pamantului”. Si asta e valabil pentru toti, nu doar pentru categoriile de mai sus. Suntem mai mult de un “fir de praf” in infinitatea cosmosului? Cine suntem noi, in comparatie, de exemplu, cu puterea Soarelui? Care, daca “se supara” si trimite catre pamant doar o mic suflu, ne distruge identitatea, stilul de viata, civilizatia si ne trimite in evul mediu pentru ani buni? Si asta, poate, mai devreme decat am putea crede. Poti pune la loc o floare pe care ai rupt-o si sa o faci sa creasca? Poti aduce viata la loc in trupul fiintei iubite pe care tocmai ai pierdut-o? Poti trai aproape la infinit, precum stelele de pe cer? Poti zbura singur, ca o pasare? Nu, nu poti, oricat ai incerca. Atunci de ce te consideri atat de “superior”? Atat de important incat crezi ca poti distruge, fie doar si prin cuvinte, natura, oamenii, pamantul. Si, daca ai putea, prin orgoliul tau, chiar si universul? Nu esti mai important decat o simpla bucata de lemn. Nu esti insa nici mai putin important decat cineva care salveaza milioane de vieti. Esti in mod egal valoros. Revino la normal, la sol, din turnul unde te-ai intemnitat singur. Vei constata ca viata are un alt aer, mult mai proaspat, aici. In lumea firelor de praf constiente de locul lor in REALITATE. autor: Marius Stan Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Rugăciunea împotriva deochiului este una puternică. Orice credincios adevărat ar trebui să o rostească. Atât la nevoie, cât și în fiecare zi, înainte de a ieși din casă. Ca să prevină deochiul.

Rugăciunea împotriva deochiului li se poate spune și copiilor, înainte de a părăsi casa, ca să fie protejați.

Rugăciunea împotriva deochiului

„Harul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, dă-ni-l, Doamne! Cum Tu ai spus pe bolnavi mâinile veţi pune şi bine le va fi. Și prin ei este dat şi nouă nevrednicilor slujitorilor Săi acest har. Prin mine, smeritul şi nevrednicul, ca să ne tămăduiască de toată boala şi neputinţa sufletească şi trupească. Și să ne dăruiască Bisericii Tale întregi, cinstiți, sănătoși, îndelungat în zile, bine umblând şi făcând poruncile lui Dumnezeu.

Stăpâne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel atotputernic şi atotţiitor, Care faci toate şi Însuţi le schimbi cu voia Ta. Tu ești Doctorul şi tămăduitorul sufletelor noastre. Ești mântuirea celor ce nădăjduiesc în Tine. Ţie ne rugăm şi Ţie cu umilinţă Îți cerem. Depărtează, înlătură, izgoneşte toată lucrarea diavolească, toată calea şi toată vrăjmăşia satanei, privirea cea rea, nesăţioasă şi pizmaşă a ochilor celor făcători de rele a oamenilor pizmaşi, de la robul Tău (se rostește numele).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Şi fie că din frumuseţe sau pentru putere, ori din întâmplare sau din pizmă şi răutate, mi‑a venit această neputinţă. Tu, Iubitorule de oameni, Stăpâne, întinde mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel atotputernic şi înalt. Și cercetează această zidire a Ta. Și‑i trimite înger de pace, stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului. Care să gonească şi să stârpească de la ea tot sfatul rău, toată pizma şi deochiul făcător de stricăciune al oamenilor răi. Izbăvită fiind cu puterea Ta, să‑Ţi cânte Ţie cu mulţumire.

Publicitate

Domnul este ajutorul meu. Și nu mă voi teme de ce‑mi va face mie omul. Și iarăşi nu‑mi va fi frică de rele. Pentru că Tu cu mine eşti. Că Tu eşti Domnul puterii mele, Cel tare şi stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie. Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveşte‑Te spre robul Tău. Și izbăveşte‑l de toată stricăciunea şi supărarea ce i s‑a făcut din pizmă. Pentru rugăciunile preabinecuvântatei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria. Cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cu rugăciunile arhanghelilor celor cu chip de lumină, ale cinstitului, măritului proorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan.

Ale sfintei şi marii muceniţe Marina, ale sfântului Stelian, ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva, ale sfântului sfinţitului mucenic Elefterie şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că Tu eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

Ce este deochiul?

Este o uitătură ori o vorbă care poate vătăma un om, copil sau un animal, şi este cel mai des fără voia celui ce deoache.

Deocheatul se poate face fără răutate, din plăcerea de a te miră sau de a laudă peste măsură, fără nici un gînd de a aduce vreun neajuns. Unele persoane au această însuşire de cînd s-au născut iar altele au căpătat-o de-a lungul vieţii, din cauza anumitor împrejurări. Acestea se pot deochea şi ele singure atunci cînd se arată peste măsură de fericite de ele însele.

Cel mai adesea copiii, fetele frumoase, bolnavii, femeile care alăptează (de aceea nu se lasă să între în casă om străin, după ce femeia a născut) precum şi mirele şi mireasă în ziua nunţii şi imediat după aceea.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Sfaturi
Spiritualitate