Fie ca acest anotimp sa va aduca sanatate, liniste in suflete, bucurii, iubire pentru tot ce va inconjoara, ganduri bune si momente frumoase sa aveti tot anul! Buna dimineata! Va imbratisez cu drag.
Primavara e cand nu regreti nimic. Primavara e cand treci pe strada si zambesti necunoscutilor, fara motiv. Primavara e cand iti esti tie insuti de ajuns sa fii fericit. Primavara e cand te opresti sa daruiesti si il intrebi pe cersetor cum il cheama. Se uita mirat la tine. L-ai vazut! Ai vazut ca e om. E primavara!
Primavara e cand te opresti sa vorbesti cu un catel care doarme intins la soare. Cu o gargarita ce s-a aventurat pe o frunza. Cu un prieten cu care n-ai mai vorbit de un milion de ani. Cu batrana din colt care vinde usturoi si e suparata ca pe ea n-o iubeste nimeni de 1 martie. Primavara e cand iubesti si nu astepti sa fii iubit.
Primavara e cand abia astepti nu sa primesti flori, ci sa daruiesti. Primavara e cand cineva te-a ranit, dar, pur si simplu, ii multumesti. Ca uite asa, poti sa inveti cum sa ierti. Primavara e cand ai putea fi gelos, dar, pur si simplu, nu esti, caci realizezi ca nu poti trai o viata temandu-te de toti oamenii mai frumosi, mai destepti, mai buni ce-ar putea aparea sa-ti ia locul in viata celui iubit. Asa ca ridici din umeri, continuand sa fii tu.
Primavara e atunci cand cineva te-a dezamagit crunt, dar alegi sa taci, sa nu spui nimic si sa vezi in continuare tot ce are bun. Primavara e cand un vis ti s-a facut tandari si te apleci sa culegi, cantand, cioburi de nadejde si de credinta, sa faci unul mai bun. Primavara e cand ai putea sa vezi ce nu ai, dar alegi sa multumesti pentru tot ce ai primit. Primavara e atunci cand crezi in minuni. Cea mai mare parandu-ti a fi…chiar tu.
Primavara e cand a iesit soarele, cand s-a topit zapada, cand au aparut ghioceii si cand toata lumea incepe, in sfarsit, sa reflecte, dupa o iarna lunga si grea, ce ai tu in suflet. Mereu.
Sa te iubesti pe tine insuti – sa te accepti cu adevarat si sa te pretuiesti – este, in cele din urma, o sarcina pe viata. Desi procesul poate parea complex, in inima ta nu este chiar asa de complicat. El inseamna parcurgerea a patru pasi simpli, in calatoria catre iubirea de sine: vorbeste deschis, actioneaza, elibereaza‑te si porneste. Descriu acesti patru pasi, in Partea a doua.
Scurtele povestiri pe care le voi relata in capitolele care urmeaza, ilustreaza, prin exemple, pasii pe care i‑au facut altii in calea lor catre compasiunea de sine. S‑ar putea sa nu fie in mod necesar pasii pe care trebuie sa‑i urmezi tu – dar, cu siguranta, te pot indrepta catre directia corecta. Sper ca te vor inspira si te vor incuraja sa le intelegi, sa iei partile care ti se potrivesc si apoi sa le folosesti pentru a te impulsiona sa actionezi.
Schimbarea are nevoie de curaj. Sa actionezi cu mult curaj – ceea ce inseamna sa te comporti in moduri care nu‑ti sunt familiare, sau chiar te sperie – este ceea ce creeaza schimbarea reala. Odata ce ai pasit – cu gandul, cuvantul, cu fapta, sau in practica – peste limitele tale interioare, vei incepe sa functionezi in moduri noi si diferite. Acest comportament schimbat iti va afecta profund modul in care te apreciezi pe tine. In loc de descurajare sau auto‑critica, vei incepe sa simti iubire de sine.
Cu aceste idei in minte si cu incurajarea si dragostea mea, te indemn sa parcurgi acesti patru pasi importanti pe calea ta catre compasiunea de sine.
Fie ca drumul sa‑ti fie placut! Si, atunci cand vei ajunge la capat, fie ca inima ta sa fie plina de Tine!
Primavara esti tu! Uneori insa uiti.
