Povestea curcubeului – “În spatele fiecărui curcubeu e zâmbetul lui Dumnezeu.” – Viorel Vintila

Publicitate

“Încearcă să fii un curcubeu în norul cuiva.” -Maya Angelou

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai iubită.

Verdele spuse: “Uitati-vă la iarbă, frunze şi copaci. In mod evident vedeti şi voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vietii şi a speranţei. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot”.

Albastrul l-a întrerupt şi exclamă: “Gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii şi fără mine nu ar exista cerul albastru. Fără mine nu ar exista nimic!”

Galbenul râse: “Eu sunt luminos şi cald, iar tu eşti atât de serios. De fiecare dată când te uiţi la o narcisă galbenă sau la o floarea-soarelui zâmbeşti. Soarele, luna şi stelele sunt galbene, frumuseţea mea este atât de evidentă încât oricine mă vede rămâne uimit.”

Portocaliul începu să se laude: ” Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere. Morcovul, portocala şi dovleacul au multe vitamine. Şi atunci cănd portocaliul umple cerul, la răsărit sau la apus, frumuseţea mea este atât de evidentă încât toţi cei ce mă văd se opresc să mă privească cu admiraţie şi uimire.”

Ei bine, Rosul începu să strige: “Eu sunt conducătorul întregii vieţi. Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă. Eu sunt culoarea pasiunii şi a iubirii.”

Violetul se ridică în picioare şi era foarte înalt. El vorbi dând foarte multă importanţă spuselor sale: “Eu sunt culoarea imperiala şi a regilor. Oamenii puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii.”

Publicitate

La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă, Indigoul spuse: “Cu greu mă observaţi, însă deşi sunt tăcut, fără mine nu aţi fi nimic. Aveţi nevoie de mine pentru echilibru şi contrast şi pentru linişte interioară.”

Argumentarile au continuat, fiecare culoare în parte lăudându-se, ridicându-se în slăvi şi certându-se. Fiecare în parte considera că este perfecţiunea întruchipată. În timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Începu să tune şi să plouă cu găleata.

Culorile tremurară de frica şi se strânseră în braţe pentru a se linişti şi proteja una pe alta.

Apoi ploaia începu să vorbească: “Voi, culorilor, sunteţi atât de nesăbuite. Vă certaţi care este cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlate. Nu înţelegeţi că fiecare în parte aţi fost făcute cu un scop special, Curcubeufiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de mâini şi urmaţi-mă!”

Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară şi se luară de mâini. “De acum încolo”, zise ploaia, “când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al păcii şi al speranţei.”

Astfel, oameni buni, de fiecare dată când ploaia curaţă pământul, căutaţi un curcubeu pe întinsul cerului.

Când apare, ţineţi minte că fiecare dintre voi este special.

Lăsaţi culorile curcubeului să vă reamintească să vă apreciaţi pe voi înşivă şi pe cei din jur!

Sursa: momenteinviata.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde

Cu totii ne dorim sa fim apreciati de cei din jur! Cum ne afecteaza viata dorinta noastra de a fi apreciati de cei din jur si lipsa aprecierii!

Publicitate

“De îndată ce ţi-ai înlocuit gândurile negative cu unele pozitive, vei incepe să obţii rezultate pozitive.” – William Nelson.

Sa ne privim retrospectiv viata! Fiecare pentru el. Nu e greu, ne dam seama unde am gresit, unde am fi putut face lucrurile altfel, ce situatii puteam evita, ce trebuia sa zicem si lista poate continua.

Poate ai observat, sau poate nu ca nu m-am referit la lucrurile pozitive; in mintea mea, acum, lucrurile pozitive sunt cele ce trebuia facute.

Dar m-as putea gandi ca le-as fi putut face mai bine si mai usor? Da, normal! Insa majoritatea dintre oameni se gandesc la trecut ca la ceva negativ: “Daca as fi facut alfel, e… alta ar fi fost viata mea acum…” ai putea zice.

De ce ne chinuim noi pe noi astfel?

De ce in loc sa ne bucuram de viata asta minunata, ne-o intunecam cu amintiri negative? Probabil exista o explicatie stiintifica, in mod categoric s-au mai gandit si altii la asta. Opiniile mele sunt doar ale mele si le interpretez asa cum vreau eu.

De aici si explicatia logica, normala, naturala a acestei intrebari. Omul este liber sa aleaga ce doreste sa-si aminteasca despre trecut. El si numai el poate decide in fiecare secunda a vietii lui ce sa faca cu gandurile, cu faptele, cu toate calitatile si defectele lui.

El si numai el, omul, unicul, poate decide azi daca il afecteaza un trecut negativ sau daca il calauzeste un trecut pozitiv.

In fiecare zi a vietii mele mi-am dorit sa realizez cate ceva, orice, sa simt ca nu traiesc degeaba, sa simt ca am un rost in aceasta viata, sa simt ca ii pot ajuta si pe altii si, mai ales, intotdeauna mi-am dorit sa fiu apreciata.

De curand, insa mi-am dat seama ca asta e ceea ce caut de ani de zile, aprecierea.

Trist, dar adevarat. Insa niciodata nu este prea tarziu.

Publicitate

Rasfoind file din trecutul meu, realizez ca tot ceea ce am facut a fost in mare parte pentru a fi apreciata: fie ca am facut curatenie, mancare, temele de la scoala, ajutorul dat prietenilor si colegilor, familiei, felul in care ma imbracam, vorbeam sau mergeam, totul cersea aprecierea celor din jur.

Oare asta este un lucru pozitiv sau negativ despre trecutul meu?

Eu zic ca e un lucru bun pentru ca m-a ajutat sa cresc frumos, sa fiu mai buna, sa citesc si sa-mi dezvolt calitati si abilitati pe care altfel nu le-as fi dezvoltat.

Atunci cand vrei sa fii apreciat, devii mai bun, mai deschis la ce este nou, mai dornic sa asimilezi informatii si, nu in cele din urma, un om care merita sa fie APRECIAT.

Pana la urma fiecare om cred ca isi doreste asta. Aprecierea este un element important in viata noastra, de nelipsit as putea spune.

Insa sunt oameni care inteleg gresit asta. Daca nu reusesc nicicum sa obtina aprecierea celorlalti, atunci sigur vor face parte din categoria persoanelor care isi amintesc negativ trecutul.

Dar si asta se poate schimba cu putina vointa si cu multa onestitate.

Fii onest cu tine insuti si recunoaste ce-ai gresit, invata din acea greseala si fa mai bine data viitoare. Doar asa poti avea un viitor mai bun si cu mai putine regrete.

Fii perseverent si invata intotdeauna din trecut, insa traieste mereu in prezent. Viitorul va fi sigur mai bun si pentru tine!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala