Odată, a fost un om care era mulțumit de aproape toate aspectele din viața lui, dar, ca majoritatea oamenilor, avea visele sale. Avea doar trei: își dorea să-și valorifice potențialul și talentul într-un loc de muncă bine plătit și minunat, visa să se căsătorească cu o femeie frumoasă, cu care să formeze o pereche armonioasă și să devină faimos în întreaga lume.
Într-o zi însorită, dar friguroasă, când omul se grăbea la o întâlnire de afaceri care, după părerea lui, ar fi trebuit să fie un punct de lansare excelent în cariera lui înghețată, în fața lui, alunecând pe trotuar, a căzut un bătrân.
Omul nostru doar l-a privit în treacăt pe bătrân, crezând că acesta probabil a băut cam mult în dimineața aceea și abia se ține pe picioare. Așa că trecut pe lângă el în graba lui.
Întâlnirea de afaceri era mai importantă pentru el, decât ajutorul pentru pensionar. Întotdeauna vor exista oameni dispuși să-și ofere timpul lor pentru a ajuta, dar omul acela nu a vrut. Timpul lui valora mult mai mult, nu l-a interesat deloc critica celor din jur.
A avut noroc și nu a întârziat la întâlnire, așa că s-a prezentat acolo aranjat și gata pentru interviu. Cu toate acestea, asta nu l-a ajutat, pentru că interviul a fost un eșec. Poziția dorită i-a scăpat printre degete.
Într-o seară de vară, omul se plimba prin oraș. Luminile de pe stradă tremurau printre frunzele dese, ceea ce făcea ca umbrele să se miște pe trotuar. În depărtare, o trupă de artiști stradali distrau locuitorii orașului. Omul s-a oprit, s-a așezat pe iarbă și s-a bucurat de spectacol.
Chiar dacă era târziu, erau destui oameni acolo. Ei au reacționat cu entuziasm la fiecare glumă, izbucnind în râs și oferind aplauze. Când spectacolul s-a încheiat, cei prezenți le-au mulțumit actorilor pentru reprezentație. Treptat, recuzita și echipamentul au fost demontate, iar locuitorii orașului s-au împrăștiat.
Omul nostru, de asemenea, a vrut să plece spre casa lui, dar cineva l-a atins timid pe umăr. S-a întors și a văzut o femeie îmbrăcată în clown care l-a întrebat politicos dacă i-a plăcut spectacolul, dacă a fost mulțumit de actori. Dar bărbatul nu a vrut să poarte o conversație și a plecat spre casă.
Într-o seară ploioasă de toamnă, bărbatul se grăbea spre casă, venind de la ziua de naștere a unui prieten apropiat. Vântul bătea tare, aruncând picături reci de ploaie în gulerul paltonului său. Vântul i-a zburat umbrela bărbatului din mână, forțându-l să fugă după ea pe stradă.
Bărbatul era foarte obosit. Ziua lui fusese plină de muncă grea, plină de îngrijorare, gânduri triste și multă muncă. Apoi a trebuit să stea și să zâmbească într-un local toată seara, bucurându-și prietenul cu o dispoziție forțată. În capul lui, se înfiripau gânduri despre o baie caldă, un pahar de vin înainte de culcare, cartea lui curentă, pe care abia o începuse, despre patul lui moale.
Brusc, bărbatul a început să audă suspine și țipete din apropiere. O femeie plângea. Stătea pe o bancă lângă casa bărbatului și plângea, fără umbrelă, singură. Văzându-l pe bărbat, i-a cerut ajutorul. Avea o problemă în familie și avea nevoie doar de o persoană empatică, cu care să vorbească. Doar să se descarce. Omul s-a gândit să se oprească, dar apoi și-a amintit că îl așteaptă patul cald, așa că s-a grăbit să intre în clădire.
În cele din urmă, omul a trăit o viață nefericită, iar la un moment dat a încetat din viață. Așa cum se întâmplă cu toată lumea mai devreme sau mai târziu.
Ajuns în Rai, omul și-a întâlnit Îngerul Păzitor. Erau pe leagănele cerului și purtau o conversație.
– Știi, am trăit o viață complet nefericită și lipsită de sens. Aveam trei vise. Doar trei vise! Dar nimic nu s-a împlinit. A fost dezamăgitor…
– Prietene, eu am făcut tot ce am putut ca toate visele tale să devină realitate! Dar pentru asta aveam nevoie doar de: mâna ta, ochii tăi și inima ta.
– Cum adică?, spune bărbatul.
– Îți amintești bătrânul căzut pe drumul înghețat? Acum îți voi arăta acea imagine. Acel om era directorul general al firmei la care visai să intri. O carieră uluitoare te aștepta. Tot ce trebuia să faci era să îi dai o mână de ajutor.
Îți amintești de acea femeie îmbrăcată în clown care te-a oprit după spectacolul stradal? Era o tânără frumoasă și talentată, care s-a îndrăgostit de tine la prima vedere. Vă aștepta un viitor fericit, copii, dragoste adevărată. Tot ce trebuia să faci era să-ți folosești ochii pentru a vedea adevărul.
Îți amintești femeia care plângea lângă intrarea de la blocul tău? Era o scriitoare cunoscută. Trecea printr-o criză familială și avea nevoie disperată de sprijin moral. Dacă i-ai fi oferit câteva cuvinte înțelepte de consolare, ar fi scris o carte despre acea experiență.
Cartea ar fi devenit cunoscută în întreaga lume și ai fi devenit faimos, deoarece numele tău ar fi apărut în acea operă. Tot ce-ți ceream atunci era inima ta.
Omul a suspinat… A coborât încet de pe leagăn și a început să meargă agale pe calea stelelor…
Amintiți-vă: Fericirea are fața unei Enigme… Uitați-vă mai atent în jur și veți putea vedea ce vă oferă viața cu adevărat.
