“Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales înţelepciunea pentru a face deosebirea între cele două posibilităţi.”– Marc Aureliu
Nici nu mai conteaza cum te cheama si cine esti atata timp cat vantul si lumina soarelui te cheama pe numele tale de taina sa iesi din casa si sa iti primenesti sufletul, atata timp cat lumina stie ca esti copilul ei, si vantul stie ca este glasul tau. Poti avea o zi perfecta in fiecare zi, fara ca macar sa cauti perfectiunea sau sa stii ce este ea. Poti avea o zi perfecta chiar daca nu ai o slujba perfecta si nici oamenii din jur nu sunt perfecti, poti avea o zi perfecta chiar daca nu ai studii si nu ai bani, chiar daca hainele sunt mai vechi de un an si pantofii par ca au facut razboiul, chiar daca ai o casa mica si mergi pe jos…
Este suficient sa te dezbraci de asteptari si sa te descalti de bocancii cu care de obicei intri in sufletul altora, este suficient sa privesti in jur si sa te minunezi de perfectiunea creatiei. Priveste picatura de ploaie care defineste conturul unei frunzulite abia aparute… cum reflecta ea perfectiunea clipei. Respira cu nesat aerul incarcat de miresme si umple-ti plamanii de perfectiunea care sustine viata. Deschide ochii mari si prinde in cercul lor de lumina tot ceea ce te inconjoara… totul este expresia perfectiunii din care esti alcatuit!
Nu cauta ceea ce nu exista pentru ca nu trebuie sa existe, nu nega ceea ce esti, nu te mai pedepsi pentru ca nu ai ceea ce nu stii ca ai, suntem fiinte perfecte si nu este nevoie sa ne automutilam sufleteste pentru ca nu avem ceea ce noi numim succes in viata. Chiar credeti ca o pasare se intreaba vreo clipa daca zborul ei este perfect si credeti ca intra in depresie daca vede ca o alta pasare zboara mai bine decat ea? Credeti ca firul de iarba se ofileste doar pentru ca alt fir a crescut mai repede? Credeti ca pamantului acestuia ii pasa de ambitiile in care cheltuim nesabuit 90% din energia noastra distrugandu-ne perfectiunea in timp ce o cautam?
Putem avea o zi perfecta in fiecare zi fiind noi insine! Suntem perfecti caci intru perfectiune ne-a creat Cel necreat… mai ramane sa ne aducem si noi aminte de asta!
Lumea in care traim este un strop albastru de perfectiune intr-un ocean de infinit!
Trist este ca destinul nu ne da aproape niciodata indicii asupra importantei unei intalniri cu o persoana sau alta…
Lipsiti de valori universal valabile, ne trezim singuri fata in fata cu noi, constransi sa ne fabricam propriile raspunsuri la propriile intrebari fundamentale. Cu ideile ne putem juca in orice sens, mai ales ca limbajul este mecanismul gandirii impregnat de idei. Trupul, insa, este acela care ramane intotdeauna pe dinafara. Practic, absolutul cunoasterii sensibile este o mare problema a oamenilor. Nu exista nicio siguranta a perceptiilor noastre. Chiar si lucrurile cele mai cunoscute par, la o privire atenta, stranii si inacceptabil de misterioase.
Lumea exterioara este tot timpul aceeasi. Doar sentimentele consistentei ei se schimba. Inaintam in varsta, lumea isi pierde greutatea, forta de coplesire; ti-e mai usor sa faci din ea un concept. Gandirea oboseste, gandirea dezgusta adesea. Totul e repetabil, totul e aparenta. Ce poate fi mai rau decat o minte care sfredeleste ca un burghiu fiecare clipa a prezentului, sfaramand, prin ricoseu, toate nostalgiile trecutului? Caci oboseala mintii e precedata de cea a sufletului. “Cata luciditate, atata existenta si deci atata drama.”
Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
