Orice greutate in viata te face un om mai puternic! Astfel vei putea sa ajungi in varful muntelui!

A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind mentionate zilele si orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială „Castelul Vietii Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai indica că, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat. Intrigat de oferta neobisnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data călătoriei. „Totul în lume decurge după anumite legi”, era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scotiană, în carouri. – Ceilalti vizitatori au intrat deja? – se interesează turistul. – Ceilalti vizitatori??? – se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual si nici serviciile unui ghid nu oferim. Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului si a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele si camera de tortură din temnită. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură si a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să tină lingura cu partea concavă în sus. – Si asta de ce? – a întrebat el nedumerit. – Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După terminarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină … – Si dacă nu vărs nici un gram? – Oh, în acest caz, vizita este gratuită. Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-si privirea de la lingura. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic si ar putea vărsa nisipul. Apoi coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, îsi dă seama că pentru a ajunge în acea sală trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu i-ar fi pus viata în pericol, dar care sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, asa că, se limitează să examineze camera de la distantă. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu a coborât în temnită, deoarece trebuia să coboare pe niste scări foarte abrupte. Foarte multumit de faptul că a păstrat continutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana în fustă scotiană, cu o balantă în mână. Seniorul a golit continutul din lingură în balantă si asteaptă nerăbdător rezultatul. – Surprinzător, ati pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiti nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul. – Multumesc. – Ti-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârsit omul în fustă. Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer. – De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit să examinez ceea ce era în jurul meu. – Foarte regretabil!!… Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl versi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica conditie e că trebuie să reusiti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator. Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temnită, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, si-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăste să plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar. – Văd că nu mai aveti nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut. Vizitatorul nu a răspuns imediat. – De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere. Omul în fustă îsi aprinde pipa si spune: – Există oameni care trec prin ”Castelul Vietii” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, si nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt si altii, care întotdeauna sunt grăbiti, pierd repede totul si nu pot obtine plăcere. Putini înteleg stiinta vietii. Ei descoperă fiecare ungher si se bucură de fiecare moment. Ei stiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înteleg că în viată sunt lucruri pentru care merită să plătesti. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Sarcina ta nu este să cauţi iubirea, ci doar să cauţi şi să găseşti toate barierele dinlăuntrul tău pe care ţi le-ai construit singur pentru a te feri de ea.” – Rumi

Inconstientul oricarei vietuitoare de pe Pamant tinde intotdeauna catre viata. Puterea Vietii se preumbla undeva, in abisurile inconstiente ale omului, ale pasarii, ale animalului, ale florilor si ale pomilor, invingand toate obstacolele cu o maiestrie de exceptie. Viata nu admite esecurile niciodata.

Viata nu esueaza, chiar daca toate formele poarta inscris in ele si un program al mortii, si unul al distrugerii, si unul al autodistrugerii. Schimbarea formelor nu schimba viata si, cum formele toate poarta in ele acest cod al vietii, ele stiu, in acelasi timp, ca Viata nu cunoaste esecul. Ceea ce numim esec apartine mai degraba mintii decit Vietii.

Pasarile, animalele de prada, or alte vietuitoare, carora le atribuim incapacitati nenumarate, poate si pentru a aseza ratiunea umana pe un soclu, nu accepta esecul atat de usor cum o face o fiinta umana. Daca leul n-ar depasi esecul de a fi vanat acum, ar sucomba cu specia sa cu tot in doi timpi si-n trei miscari. Daca pasarilor li s-ar parea prea obositoare calea dintre o tara rece si una calda, n-am mai admira stolurile ce se rotesc intr-un dans sublim al vietii, facand cerul mai frumos si viata mai vesela.

Animalele resping esecul si sarbatoresc viata in fiecare clipa. Mintea animalului sau mintea pasarii, in nebuneasca ei irationalitate (aceea pe care noi i-o atribuim, mai degraba), incearca iarasi si iarasi pana ce reuseste. Natura inconstienta a vietuitoarelor le conduc catre viata, iar acel dram de inteligenta, care le determina sa distinga lumea si obiectele lumii inconjuratoare, „stie” precis drumul catre succes.

Publicitate

Omul, insa, cunoaste in mod esential „esecul” si-i datoreaza cunoasterea aceasta tocmai mintii, care-l face superior animalului. De indata ce a inregistrat un esec, omul nu are intotdeauna incapatanarea, motivatia puternica si pasiunea de a depasi ..drama. Pasarii nu-i este teama sa se avante in aer, caci inconstientul sau stie ca zborul inseamna viata, libertate si fericire. Omul, insa, ajunge – in anumite circumstante – sa se teama de mers, de inaltime, de spatii inchise, de alti oameni, de copii, de paianjeni, de sucecs, de fericire, de dragoste, de poduri, de drumuri, de cai ferate, de moarte, de boala, de intuneric sau de lumina. Mintea il conduce pe om in frica de frumusete si de fericire, de dragoste si de bucurie, la fel cum il ghideaza catre frica de opusele acestora. In toate se poate intrezari radacina fricii de esec, capabila sa paralizeze mintea rationala pana acolo unde o poate sterge complet.

Instinctul catre viata este o forta inconstienta, care se opune intotdeauna esecului, dar una pe care omul nu se bazeaza cand crede cu prea mare tarie in mentalul sau. Forta vietii ne coordoneaza perfect, numai ca mintea rationala o poate folosi doar atunci cand crede in ea. Din momentul in care mintea se bazeaza pe forta vietii, puterea omului se poate transforma in ceea ce numim putere miraculoasa. Forta vietii este forta ascunsa in zborul pasarii si-n puterea animalului de a depasi orice esec.

In puterea semintei de a deveni intr-o zi ..floare si-n izbinda… embrionului de a se transforma in copil. Sa fii incapatanat ca o pasare, care vrea sa zboare intaia oara, ca o saminta, ce se avanta in existenta catre starea de floare, ca embrionul, programat sa devina…copil, si atunci vei sti ca si tu esti facut pentru succes, facut sa fii – simbolic – pasare, copil sau un fir de iarba in existenta…

Sa mergi mereu catre succes, la fel ca Viata… din tine!

Pasi catre tine insuti – Maria Timuc


Publicitate


Alte Articole