Omul trebuie să aibă și prieteni, și dușmani. Prietenii îl învață ce trebuie să facă, iar dușmanii îl obligă să facă ce trebuie.

"Dragostea arde, dar lipsa ei usuca." - Ionel Teodoreanu Relaţiile care încep să se rupă sunt uneori dificil de identificat. Există o diferenţă între câteva certuri care apar într-o perioadă scurtă de timp şi o relaţie care începe să se corodeze (conflicte dese, distanţare emoţională, pierderea interesului şi a implicării). Peste un timp, când situaţia are momente de ameliorare, relaţia ruptă nici nu mai pare că are într-adevăr probleme, totuşi, în spatele anumitor scene, relaţia se prăbuşeşte. Când ceva se blochează într-o relaţie se întâmplă pentru că unul dintre parteneri începe să nu mai fie satisfăcut de comportamentul celuilalt şi să caute tot felul de pretexte pentru a-i submina puterea. Se întâmplă asta când are loc retragerea afecţiunii dinspre obiectul iubirii şi astfel apare un dezechilibru de interes, de implicare. “Semnele” unei relaţii care începe să şubrezească pot fi decodate, astfel: • distanţare emoţională ce trage după sine scăderea implicării şi a încrederii; • pierderea interesului pentru comunicare (lipsa dorinţei de a vorbi şi a-l asculta pe partener, nevoia de a ascunde informaţii sau de a ocoli anumite subiecte pentru a evita discuţiile, precum şi de a ascunde anumite trăiri/sentimente) şi pentru împărtăşirea experienţelor personale (nevoia de a face tot mai multe lucruri de unul singur) conduc la dispariţia sprijinului reciproc pe care partenerii şi-l acordau până în acel moment. Dacă partenerul capătă obiceiul de a veni târziu acasă, argumentând că şedinţele la birou s-au intensificat sau dacă partenera încetează să mai prepare felul preferat de mâncare sau să se mai îngrijească de nevoile celuilalt, acesta poate fi un semn de avertizare că ar fi cazul să deschizi ochii la ce se întâmplă. Încetăm să mai facem anumite lucruri pentru partener, să mai acordăm atenţie şi grijă faţă de nevoile partenerului în momentul în care începem să ne retragem afecţiunea şi să reacţionăm defensiv. • un comportament defensiv tot mai accentuat ce se observă printr-o tendinţă de a critica-corecta continuu acţiunile partenerului şi o iritare crescută provocate de comportamentul acestuia. Atunci când cineva greşeşte, nu este nepotrivit să-i atragi atenţia (în aşa fel încât să eviţi jignirea/umilirea); corectarea ocazională a greşelilor nu reprezintă un semn că relaţia se rupe, ci doar atunci când ea devine atracţia discuţiei se pune problema coroziunii. Corectarea constantă semnifică faptul că partenerul a devenit extrem de vigilent şi caută nod în papură, simte nevoia să sancţioneze orice greşeală. Astfel, partenerii încep să se simtă tot mai neglijaţi, să se retragă în propria cochilie şi să asculte tot mai puţin ce vine din partea celuilalt deoarece simt că orice ar face sau ar spune nu face decât să declanşeze critica şi revolta celuilalt. Fiecare se simte victimă, tinde să-şi protejeze eul şi începe să se apere de eventuale insulte sau conflicte. • certurile constante, indiferent dacă este vorba despre lucruri mari sau mărunte (despre bani, cumpărături, plimbatul câinelui,etc). Într-o relaţie sănătoasă partenerii învaţă să lase lucrurile să curgă, în timp ce în cele fisurate aceştia petrec mai mult timp certându-se decât fiind iubitori unul cu celălalt. • frustrarea spontană pentru lucruri mărunte care anterior nici nu ar fi fost remarcate sau ar fi fost o sursă de amuzament • un nivel al aşteptărilor tot mai ridicat, de multe ori nejustificat: când disputele iau locul comunicării armonioase, avem tendinţa să avem aşteptări tot mai mari (să-l testăm, să-l punem la tot felul de încercări pe partener ) pentru că ne dorim, mai mult sau mai puţin conştient, să vedem cum celălalt eşuează, pierde teren. Pe de-o parte acţionăm defensiv pentru a ne proteja eul, şi pe de altă parte trăim satisfacţia că celălalt nu mai dă randament, este tot mai inadecvat, ceea ce duce rapid la decepţie. Dacă partenerul perceput într-o lumină negativă doreşte să salveze aparenţele unei relaţii care a devenit un teren sterp, poate încerca să împlinească aşteptările impuse, adică să devină ceea ce îşi doreşte partenerul şi atunci când nu reuşeşte să fie cuprins de frustrare şi depresie. Rezultatul unei astfel de atitudini este iritare şi decepţie pentru cel care impune aşteptările şi sentimente de eşec şi tristeţe în dreptul celui care nu reuşeşte să împlinească aşteptări. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Am învățat că oricât de bun îți este un prieten, oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.” – Octavian Paler

Obisnuiesc sa-mi deschid bratele, sa pot cuprinde un suflet care isi cauta ragaz, poate si un suras in obraz. Stiti ca exista oameni care spera ca daca se vor purta cu ceilalti asa cum isi doresc sa fie tratati la randul lor, de altii, gestul li se va intoarce intr-o anumita masura?

Eu sunt prima care recunoaste acest lucru. Iar asta inseamna deja crearea unor asteptari – si nu-mi spuneti ca n-ati aflat inca care-i prognoza asteptarilor.. Cum nimic nu-i intamplator, am incercat sa prind cat mai mult din mesajul unor lectii care mi s-au intamplat, si care s-au aliniat printre prieteni. Da, o sa-i numesc inca asa.

Cel mai important e ca am inteles un lucru vital: prieteniile nu sunt ceva de care sa tragi. Pentru ca se rup usor. Uneori ricoseaza, chiar. Si-atunci sa vezi urmari, ca doar iti arde de asteptari, nu? Ei, pe mine asta ma face sa vad unele diferente cam foarte mari. Intre unii si altii. Intre cei care fie s-au rupt, fie – au rupt. Si ceilalti, care simplu si fara obligatii, n-au facut decat sa construiasca. Acolo ma trezesc de multe ori adapostindu-ma. Nu sunt multe locurile astea de oameni dragi, tocmai de aceea si sunt atat de importante.

Eu iti voi multumi tie, pentru ca mi-ai rabdat atatea transformari, le-ai lasat sa treaca, si-ai vazut in mine lucruri neivite inca.

Publicitate

Da, si tie iti voi fi mereu recunoscatoare, ai gasit de fiecare data o vorba calda, de incurajare, incat m-as fi simtit vinovata daca nu m-as fi ridicat sa merg mai departe. Aaa, inclusiv atunci cand am eu pofta sa copilaresc cu inghetata si leagane, iar pe tine nu te lasa o durere sa-ti porti zambetul in voie. Acela pisicesc.

Sigur, nici de tine nu m-as putea dezlipi niciodata, pentru ca sentimentele au cea mai mare viteza cand vine vorba de distanta. Asa m-ai invatat tu, si nu prea am cuvintele potrivite sa multumesc pentru asta.

N-aveam cum sa uit, de tine. Tu, nu stiu cum ai facut, dar m-ai invatat cel mai frumos lucru. Si continui sa-l invat, mai ales sa-l simt, in fiecare zi.

Acum, le voi multumi si celor pe care i-am primit in viata mea, dar care au plecat furisandu-se cu parti dintr-un suflet, care surprinzator pentru ei – era al meu. Zic sa nu mergeti prea departe cu gandul: e vorba despre nevoia mea de a pune cateva batai de inima, in lucruri si oameni care ma inconjoara. Pentru unii o fi prost obiceiul, mie mi-a prins bine.

As putea rezuma destul de scurt – voi fi, asa cum imi dai voie sa ma implic. Sincer, nu mi-as dori sa-ti raspund cu un – “Prieteni? Nu, multumesc.”. Asa ca te rog, lasa-ma sa fiu!

de Camelia Capitanu

“Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puțină tandrețe. Când să facem și asta, murim.” – Octavian Paler

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
"Dragostea este primul lucru capabil să schimbe total viața unei persoane de la o clipă a alta." – Paulo Coelho Niciodată să nu îți bați joc de un suflet bun pentru că niciodată nu o să știi când vei cădea și tu….și atunci să te ferești de cei cărora le-ai făcut rău. Ura persoanei care te-a iubit din tot sufletul o să te lovească și o să te doară, o să te îngenuncheze exact cum ai facut și tu… Să știi că în viață totul se plătește, nimic nu rămâne neachitat. Suferința celui care te-a iubit nu rămâne nepedepsită, nopțile nedormite, visurile spulberate, zilele care au trecut fără rost, clipele de durere și singuratate, strigătul surd al inimii zdrobite, sângerande, toate se plătesc. Cum oare pot sta unii oameni calmi, liniștiți, cum pot pune capul pe pernă atunci când știu că undeva un suflet sângerează din cauza lor?! Am citit undeva că “oamenii și-au pierdut umanitatea”….Tu, suflet bun să nu îți clădești niciodată fericirea pe nefericirea altui suflet, nu te încadra în categoria oamenilor care calcă totul în picioare, păstrează-ți bunătatea, căldura în suflet, inima pură, pentru că altfel zâmbetul de acum de pe buzele tale va fi plătit mai târziu cu râuri de lacrimi, te vei îneca în propria suferință. Dacă nu mai iubești o persoană ai demnitatea și spune-i acest lucru, chiar dacă suferă la început sau o perioadă de timp , va aprecia sinceritatea ta, faptul că nu ți-ai bătut joc și ai avut curajul să ieși din viața ei elegant. Nu-i rupe inima în bucăți, nu s-a inventat până acum un medicament care să vindece o inimă rănită de prea multă suferință din dragoste. Și doare…doare atât de rău… Dar unii sunt atât de egoiști încât se gândesc doar la ei, la sufletul lor, la binele lor și calcă în picioare totul, chiar și sufletul care le-a fost alături ani la rând, care le-a fost alături atunci când au căzut, care i-a ridicat, i-a susținut și nu le-a cerut nimic în schimb. Dar cine să mai aprecieze azi un suflet bun?! Când totul se bazează pe minciună, falsitate, lașitate, ipocrizie… Adevăratele valori au intrat în umbră, au fost detronate. Omul bun este luat de fraier, dar ai grijă că universul lucrează și totul ți se va întoarce la un moment dat, atunci când crezi că ești cel mai fericit om de pe pământ. Nu-ți bate joc de un suflet bun, nu merită să-i faci rău, nu-l înțepa inima cu spinul trandafirului dăruit căci va sângera atât de tare încat lacrimile vor forma un ocean roșu, plin de pești răpitori în care tot tu îți vei găsi sfârșitul. Și atunci să nu aștepți milă, pentru că nu meriți. Păstrează un suflet bun, nu-l păta cu egoismul tău, dacă nu-l meriți pleacă și lasă-l curat, asa cum l-ai găsit. Nu irosiți niciodată sentimente adevărate pe oameni ieftini! "E periculos să iubești! Iubirea e ca un drog. La început ai senzația de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îți place senzația și îți închipui că o poți ține sub control. Te gândești la persoană iubită vreme de două minute și uiți de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obișnuiești cu acea persoană și începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândești la ea trei ore și o uiți două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeași senzație ca și drogații când nu își obțin drogul. În acel moment, așa cum drogați fură și se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, și tu ești dispus să faci orice pentru dragoste!" – Paulo Coelho Sursa; dragaviata.ro