O privesc pe mama si o intreb: “Mama, tu obosesti vreodata?”

Publicitate

Are timp pentru toti si uita de ea, pastreaza fiecare ban pentru mofturile tale de adult cu suflet de copil, nu se supara, iarta si a iertat capricii peste capricii, distanta pe care ai impus-o atunci cand voiai sa faci parte din cel mai misto grup, cand credeai ca nimeni nu te intelege, cand te ascundeai si nu voiai sa vorbesti cu ea. A fost acolo cand ai avut parte de prima despartire, cand ai trait primul sarut, cand a trebuit sa alegi ce este mai bine pentru tine… Este incredibil! Nu venim pe lume cu un manual de viata, insa mamele reusesc intotdeauna sa imbunatateasca lumea, ne indruma si ne sustin.

Cand eram mici, cu greu realizam cat de norocosi suntem atunci cand mama ne spune te iubesc. Nu pretuim momentele in care ne rasfata si consideram ca acele gesturi sunt o certitudine, crezand ca asa trebuie sa fie. Gresim. Si intelegem asta in timp.

La un moment dat ne trezim cu valizele in masina si sufletul cat un purece. Realizam ca familia fara mama nu ar exista si ca oriunde am pleca in lume… ea va crede in noi pana la final. Sunt momente in care realizez ca in timp ce eu imi traiesc viata si ma distrez cu prietenii, ma indragostesc, imi fac o familie…mama mea imbatraneste. Atunci realizez ca sunt un om neputincios pentru ca nu-i pot asigura eternitatea si probabil au fost momente in care am facut-o sa supere, sa sufere din cauza unor cuvinte rostite de un copil mofturos care inca nu descoperise ce se ascunde in lumea asta, cata rautate si lipsa de respect. Ma simt bine printre oameni, insa bratele mamei mele sunt castelul meu, acolo unde ma simt ca o printesa, acolo unde ma simt protejata… insa nu sunt oare egoista?

O privesc pe mama si o intreb: “Mama, tu obosesti vreodata?”

Stiu sigur face tot de dragul meu, stiu sigur ca viata nu i-a oferit ceea ce ea imi ofera mie, stiu sigur ca mama mea este o eroina ca multe alte femei. Stiu sigur ca tot ce-i frumos in sufletul si viata mea… datorez mamei mele. Stiu ca mama mea este prietena mea cea mai buna.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Mama nu e substantiv

La școală, profesoara de limba română, le dă copiilor o lucrare în care, printre altele, le cere să analizeze dintr-un text substantivul mama.

Unul dintre elevi răspunde acestei cerințe cu o propoziție simplă : „Mama nu e substantiv.”

Profesoara îl penalizează pentru greșeala sa și îi scrie pe lucrare răspunsul:

„mama = substantiv comun, numărul singular, genul feminin, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect”.

Ea le cere copiilor ca a doua zi să vină la oră cu lucrările semnate de către părinți.

A doua zi, lucrarea acelui elev nu era semnată dar pe ea apărea scris ceva nou:

„Nu sunt de acord. Comun este cel mai nepotrivit apelativ pentru mama. Mama e specială. Genul e neutru nu feminin, ea a muncit cot la cot cu bărbații și a fost blândă și frumoasă ca o sfântă.

Iar cazul nu e nominativ, ci vocativ, când o caut strig: mamă! Aș putea fi de acord cu numărul singular pentru că, da, întradevăr, mama e unică. Dar mama nu e substantiv, de sâmbătă mama e înger și nu mai poate semna lucrarea, iar asta a fost semnătura mea în locul ei. Cred că e de acord.”

Profesoara a citit și i-a spus elevului : „Cu siguranță e de acord.”

Citate despre mama

Aici vei gasi o colectie de citate despre mama si despre ce inseamna sa fii mamica.

“Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, asa ca a creat mamele!”

O mama buna nu e doar aceea care face cele mai fragede cornulete, ci aceea care il priveste pe tatal copiilor ei cu lumina in ochi, cu drag, cu dorinta, cu respect, asa cum si-ar dori ca fiicele ei sa priveasca, peste ani, catre barbatul langa care traiesc.
autor necunoscut

Mama este inceputul tuturor inceputurilor. – Grigore Vieru

Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si in inimile copiilor. – William Makepeace Thackeray

Publicitate

Mama este banca la care ne depunem toate ranile si toate grijile. – Thomas De Witt Talmage

O mama nu este o persoana pe care sa te sprijini, ci o persoana care face sprijinul nenecesar. – Dorothy Canfield Fisher

Fara mama nu se poate iubi. Fara mama nu se poate muri. – Hermann Hesse

O mama buna pretuieste cat o suta de profesori. – Johann Friedrich Herbart

Adevarata mama nu este cea care-i da viata copilului, ci buna crestere. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Cum ati putea voi banui cate lumi misuna intr-o raza de soare, cate lupte se dau intr-o gaura de furnici, cate dureri ascunde o inima de mama trudita si cate daruri se pot naste intr-un suflet de copil! – Panait Istrati

Sufletele de mama n-au nicio cumpatare la recunostinta, cum n-au nici la iubire. – Hortensia Papadat-Bengescu

Nu cartile cresc oameni, ci mamele. – August Strindberg

Cand esti mama, nu esti niciodata cu adevarat singura in gandurile tale. O mama trebuie intotdeauna sa se gandeasca de 2 ori: o data pentru ea si o data pentru copilul ei. – Sophia Loren

Inima mamei este sala de clasa a copilului. – Henry Ward Beecher

Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama. – Abraham Lincoln

Atunci cand exista o mama in casa lucrurile merg bine. – Amos Bronson Alcott

Mama a fost prima mea intalnire cu un inger. – Neale Donald Walsch

Mama, ideal de femeie, fermecator si venerat. – Lev Tolstoi

Poate ca pe nimeni nu chinuim atat de mult ca pe propria noastra mama; poate ca fiindca nici o dragoste nu sacrificam mai putin: atat de siguri suntem ca ne-a fost data pentru totdeauna si ca intotdeauna ne va ierta. – Jacinto Benavente

Exista o fiinta minunata fata de care vom ramane intotdeauna datori: mama. – Nikolai Alexeevich Ostrovsky

Sotia este necesara pentru un sfat bun, soacra pentru o primire buna, dar nimeni nu este ca o dulce mama. – Lev Tolstoi

Inima mamei este un adanc abis la capatul caruia gasesti de fiecare data iertare. – Honore de Balzac

Ruga mamei apara de orice primejdie pe apa si pe uscat. – N. Gogol

Mamele au o varsta unica, nu exista mame tinere, mame batrane, mame frumoase sau urate. Exista doar mame.  – Alba de Cespedes

Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creatiunii e tot inima unei mame. – E. Bersot

Inima de mama e singurul loc din lume unde va puteti refugia, chiar cand parul va e carunt. Ferice de aceia carora le mai traieste mama. – Ad. Stifter

Pentru mame nu exista spatiu: o adevarata mama presimte si-si vede copilul de la un pol al pamantului la altul. – Honore de Balzac

Dragostea de mama e cel mai puternic si cel mai statornic sentiment al femeii. – Bautain

Profesorii buni fac scolari buni; numai mamele bune fac oameni buni. – Aime Martin

Numai o mama stie ce înseamna a iubi si a fi fericit. – Chamisso

Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale. – Napoleon 1

Ce puternica e iubirea de mama! Chiar daca vede rautate din partea copiilor ei, ea indura cu resemnare, dar nu-i poate dusmani si uri. – Sofocle

Mama pentru-al ei copil are scumpe dezmierdari, / Are inima cu ochi, are ochi cu sarutari. – Sofocle

O mama e acea persoana care poate lua locul oricui, dar nu poate fi inlocuita cu nimeni. – Cardinal Mermillod

Mama este comoara dumnezeiasca, o comoara pe care nici un om n-ar indraznii s-o targuiasca. – Helen Hunt Jackson

Mama este mult prea inteligenta pentru a intelege ceva ce nu-i convine. – Anne Morrow Lindbergh

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Vrei sa scapi de tristete? Citeste cele mai frumoase sfaturi de la Parintele Arsenie Papacioc

Publicitate

Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci!

N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist.

Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi.

Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea.

Ce înseamna asta: “Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip.

Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti, este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că asta este secretul: să ai inima prezentă.

Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoştinţele tale, ştie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenţia ta. Vezi, nişte părinţi, mama şi tata, când văd pe copilul lor că-şi pune toata nădejdea în ei, mor de dragul lui şi nu ştiu ce să-i mai dea.

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din ”Ne vorbeste părintele Arsenie”, Vol. III, Ed. Mânăstirea Sihastria, 2004, pag. 105

O primă cauză a tristeţii poate fi lipsirea de o plăcere, fie existentă, fie nădăjduită, aşadar, concret vorbind, pierderea unui bun material sau neîmplinirea unei dorinţe trupeşti sau dezamăgirea adusă de ea.

În acest caz, leacul tristeţii este în esenţă lepădarea dorinţelor şi plăcerilor „trupeşti”, înstrăinarea de „bunurile” materiale şi deplina lor dispreţuire. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că „cel ce fuge de toate poftele lumeşti se aşază pe sine mai presus de toată întristarea lumească” şi dă ca leac al întristării dispreţuirea celor materiale.

Publicitate

Sfântul Ioan Scărarul arată şi el că „acela care a urât lumea a scăpat de întristare; iar cel ce e împătimit de ceva din cele văzute încă n-a scăpat de ea. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte ?” Iar Evagrie spune:

„Cel ce se fereşte de toate plăcerile lumeşti e o cetate de nepătruns pentru demonul tristeţii. Căci tristeţea e lipsa unei plăceri, ce stă de faţă ori nădăjduite. Şi nu poate fi biruit un astfel de vrăjmaş de avem vreo înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc. Căci el întinde năvodul şi naşte tristețea tocmai în locul de care vede că suntem atraşi cel mai mult”.

Întrucât toate patimile au la baza lor iubirea plăcerii, e de la sine înţeles că la tămăduirea tristeţii este în strânsă legătură cu tămăduirea de celelalte patimi.

Evagrie tâlcuieşte lucrul acesta astfel: „tristeţea apare când nu dobândim ceea ce dorim în chip trupesc; or, de orice patimă e legată o dorinţă; de aceea, cel care a biruit patimile nu va fi stăpânit de tristeţe […]. Cel care stăpâneşte asupra patimilor a biruit tristeţea, iar cel învins de plăceri nu va scăpa de lanţurile ei.

Cel ce iubește lumea se va întrista adesea […]. Dar cel care dispreţuieşte plăcerile lumeşti nu va fi tulb de cugetele tristeţii”.

Omul supus trupului pofteşte nu doar bunuri materiale, ci şi cinstea şi slava lumească, şi atunci când am vorbit despre patima tristeţii am arătat ce strânsă-i legătura dintre ea şi slava deşartă. De aceea, una dintre pricinile cele mai dese ale tristeţiie dezamăgirea omului că n-are parte de cinstiri şi onoruri ori că ele sunt prea modeste, prea mici.

În cazul acesta, tristeţea se lecuieşte prin dispreţuirea slavei şi demnităţilor lumeşti, sau şi mai bine printr-o deplină nepăsare faţă de ele, fie că le ai, fie că eşti lipsit. „Pentru întristare […] dispreţuieşte şi slava, şi necinstea”, îndeamnă Sfântul Maxim.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet