Ai incredere in tine, valoarea ta este mult peste ce cred cei din jur

Ce se intampla insa cu karma din trecut si cum ne influenteaza ea prezentul? Exista numai trei raspunsuri la aceasta intrebare. Mai intai de toate, este necesar sa ne platim datoriile. Este exact ceea ce fac marea majoritate a oamenilor, inconstient desigur. Aceasta reactie este la randul ei o optiune, pe care o putem prefera sau nu. De multe ori plata vechilor datorii implica foarte multa suferinta, dar Legea karmei afirma ca nici o datorie nu poate ramane neplatita. Contabilitatea pe care o tine universul este perfecta, iar schimburile de energie curg in sensul compensarii acestor datorii. Cea de-a doua optiune pe care o putem alege consta in transmutarea si transformarea karmei noastre intr-o experienta mai placuta. Exista un proces foarte interesant prin care ne putem intreba, atunci cand ne platim o datorie karmica: „Ce anume pot invata din aceasta experienta? De ce se intampla acest lucru si care este mesajul universului pentru mine? Cum as putea transforma aceasta experienta in ceva util pentru mine si pentru ceilalti oameni?” Prin aceasta atitudine noi putem cauta semintele unor oportunitati noi, asociindu-le apoi cu dharma noastra, cu scopul nostru in viata. Acest proces ne permite sa ne transmutam karma intr-o expresie noua. De pilda, daca ne rupem piciorul in timp ce jucam sport, ne putem intreba: „Ce pot invata din aceasta experienta? Care este mesajul pe care mi-l transmite universul?” Poate ca mesajul consta in faptul ca trebuie sa incetinim putin ritmul si sa fim mai atent cu corpul nostru. Daca dharma noastra consta in a-i invata pe ceilalti ceea ce stim, pornind de la intrebarea: „Cum i-as putea ajuta pe semenii mei pornind de la aceasta experienta?”, ne putem decide sa scriem o carte despre sport, sau putem crea niste pantofi mai siguri, ori niste suspensoare care sa previna accidente de felul celui care ni s-a intamplat noua. In acest fel nu numai ca ne platim datoria karmica, dar transformam elementul advers intr-un beneficiu care ne poate aduce bunastare si implinire. Asta inseamna transmutarea karmei intr-o experienta pozitiva. Nu se pune problema de a scapa complet de karma, ci de modificare a atitudinii noastre fata de episodul karmic respectiv, generand astfel o karma noua, pozitiva. Cea de-a treia modalitate prin care ne putem trata karma consta chiar in transcenderea ei. A-ti transcende karma inseamna a deveni independent fata de ea. Calea prin care ne putem transcende karma consta in experimentarea permanenta a Sinelui sau a Spiritului. Procesul ar putea fi asemanat cu spalarea unei rufe murdare intr-un curent de apa curata. Ori de cate ori o spalam, cateva pete de pe ea dispar. Cu cat o spalam mai des, cu atat mai curata devine. In mod similar, semintele karmei pot fi spalate sau transcense prin intrarea in starea de vid si revenirea in lumea manifestata. Evident, acest lucru nu poate fi realizat decat prin practica meditatiei. Orice actiune reprezinta de fapt un episod karmic. Bautul unei cesti de cafea reprezinta un episod karmic. Actiunea respectiva genereaza o amintire, care are capacitatea sau potentialitatea de a genera apoi dorinta (de a relua actiunea respectiva). Programul operational (sofware-ul) al sufletului nostru este asadar alcatuit din karma, memorie si dorinta. Sufletul nostru este un nod de constiinta care poarta in el semintele karmei, amintiri si dorinte. Devenind constienti de manifestarea acestor seminte, putem deveni un generator constient al propriei noastre realitati. Facand in mod constient alegerile, putem incepe sa generam actiuni care sa reprezinte o evolutie pentru noi, dar si pentru cei din jurul nostru. Asta este tot ceea ce avem de facut. Atat timp cat karma are un sens evolutionist (progresiv) – deopotriva pentru Sine si pentru cei afectati de Sinele nostru – fructele ei vor fi fericirea si succesul. Aplicarea Legii karmei, sau a cauzei si efectului Voi pune in aplicare Legea karma-ei, angajandu-ma sa urmez urmatoarele etape: 1. Astazi voi deveni martorul constient al propriilor mele decizii, in fiecare moment al zilei. Prin contemplarea constienta a acestor optiuni, le voi aduce in campul constiintei mele. Voi constientiza astfel plenar faptul ca cea mai buna cale de a ma pregati pentru viitor consta in a trai plenar constient in prezent. 2. Ori de cate ori voi avea de facut o alegere, imi voi pune urmatoarele doua intrebari: „Care sunt consecintele alegerii mele?” si „Ne va aduce aceasta alegere – mie si celor din jurul meu, care sunt afectati de ea – mai multa fericire si implinire?” 3. Imi voi intreba apoi inima si voi asculta raspunsul ei, exprimat sub forma unei senzatii de confort sau de disconfort. Daca alegerea mea imi va trezi in inima un sentiment de confort, voi merge inainte, fara a ma crampona insa de ea. Daca ea imi va trezi insa un sentiment de disconfort, voi examina mai atent consecintele ei cu ajutorul luciditatii interioare. Aceasta tehnica de intrebare a inimii imi va permite sa iau cele mai bune decizii, cele care sunt corecte in mod spontan, deopotriva pentru mine si pentru cei din jurul meu.
Publicitate

Odata un tanar s-a apropiat de un intelept si i-a spus suspinand:

– Am venit la tine pentru ca ma simt atat de slab si inferior fata de ceilalti, incat nu mai vreau sa traiesc. Toti din jurul meu spun ca sunt un ratat, un idiot. Te rog, inteleptule, ajuta-ma.

Inteleptul, privind atent tanarul, i-a raspuns repede:

– Iarta-ma, dar acum sunt foarte ocupat si nu te pot ajuta. Trebuie sa rezolv o problema foarte importanta – si gandindu-se putin, a adagat:

– Dar daca esti de acord sa ma ajuti sa rezolv aceasta problema, cu drag te ajut si eu.

– Cu… cu placere, inteleptule, a soptit neincrezut tanarul.

– Bine, a spus inteleptul si a scos de pe degetul mic al mainii stangi un inelus cu o piatra frumoasa pe el.

– Ia calul meu si pleaca imediat la piata. Trebuie urgent sa vinzi acest inel, ca sa dau o datorie. incearca sa il vinzi pe un pret bun, dar in nici un caz sa nu fie mai putin decat o moneda de aur. Mergi si intoarce-te repede.

Tanarul a plecat. Ajungand la piata, el a inceput sa propuna inelul mai multor vanzatori. La inceput acestia priveau cu interes inelul. Dar era suficient sa auda pretul, ca pierdeau orice interes. Unii radeau fatis de tanar, altii pur si simplu ii intorceau spatele. Numai un vanzator batran i-a explicat ca o moneda de aur este un pret prea mare pentru un asemenea inel si ca ar putea sa-l cumpere cel mult pentru o moneda de argint.

Auzind vorbele batranului, tanarul s-a intristat mult, amintindu-si de ordinul inteleptului de a nu vinde mai ieftin decat o moneda de aur. Dupa ce a tot propus inelul la cativa zeci de oameni, tanarul a urcat pe cal si a venit la intelept.

– Inteleptule, nu am reusit sa indeplinesc rugamintea ta – a spus el cu tristete. – in cel mai bun caz as fi putut lua de pe acest inel o moneda de argint. Tu insa nu ai vrut mai putin de o moneda de aur.

– Tinere, tu numai ce ai spus cuvinte de aur. – i-a raspuns batranul. – Inainte sa incerci sa vinzi inelul, trebuia cel putin sa-i afli adevarata valoare. insa cine ar fi putut face asta daca nu un giuvaiergiu? Du-te asadar la un giuvaiergiu si intreaba cat ofera pentru asa inel. Insa indiferent cat iti va propune, sa te intorci la mine cu inelul.

Tanarul a plecat la giuvaiergiu si l-a intrebat cat face inelul. Acesta l-a analizat mult timp, apoi l-a cantarit si in cele din urma s-a adresat catre tanar.

– Transmite-i inteleptului ca acum nu pot sa-i ofer mai mult de cincizeci de monede de aur. Dar daca va astepta putin, ii voi putea da 70 de monede de aur pentru acest inel.

– saptezeci de monede? – a zambit uimit tanarul? – Imposibil. si a alergat din nou catre intelept.

Publicitate

– Aseaza-te aici, – a spus inteleptul, ascultand povestea baiatului. si tine minte, fiule, ca in realitate tu esti acest inel. Unic si nepretuit. Sa-ti aprecieze valoarea poate doar un expert. Atunci de ce mergi prin piata, asteptand sa-ti spuna pretul primul intalnit?

Morala: in fiecare din noi exista un potential enorm. Conteaza doar sa nu-l pierzi degeaba, la prima dezaprobare nefondata.

Sursa: devorbacutine

Te-ai întrebat deja ce valoare ai? Dacă îţi măsori valoarea prin prisma materialului din care este alcătuit organismul tău, ca de exemplu apă, fier, calciu, grăsime şi alte substanţe, valorezi mai puţin de cincizeci de dolari! Dar există şi alte modalităţi de a-ţi măsura valoarea. Keith Knuit spune că organismul tău este compus din aproximativ un septilion de atomi, echivalentul unei cifre cu 27 de zerouri. Pentru a ne ajuta să înţelegem acest număr, Knuit s-a folosit de următoarea ilustraţie:

Să ne imaginăm un potop de seminţe care cad din cer. Atunci când suprafaţa egală ca teritoriu cu cea a statului Pennsylvania (aproximativ o sută opt mii de kilometri pătraţi) este acoperită de o pătură de seminţe înaltă de un metru, putem spune că a plouat cu un cvadrilion de seminţe. Dar încă mai lipsesc nouă de zero, aşa că avem nevoie de mai multe seminţe. Să continuăm deci să acoperim suprafaţa pământului, inclusiv oceanele, cu o pătură de seminţe înaltă de un metru.

După aceea, să mergem în spaţiu şi să găsim două sute cincizeci de planete de aceeaşi dimensiune cu a pământului şi să le acoperim cu o pătură de un metru de seminţe. Atunci vom avea un sextilion de seminţe, adică încă ne mai lipsesc trei de zero pentru a ajunge la septilion. Atunci trebuie să mergem în cosmos şi să găsim două sute cincizeci de mii de planete cu aceeaşi dimensiune cu a pământului şi să le acoperim cu o pătură de un metru de seminţe. Acum avem un septilion de seminţe, număr egal cu numărul atomilor din organismul nostru.

Cum am putea calcula valoarea acestor seminţe? Knuit spune că atomii din organism au potenţialul de a genera unsprezece milioane de kilowatti pe oră la 450 g de greutate corporală. Adică, dacă tu ai 45 kg şi compania de electricitate plăteşte şapte cenţi per kw/oră, valoarea potenţială în electricitate este de şaptezeci şi şapte de milioane de dolari! Desigur, ar trebui să mori pentru a primi aceşti bani. Ai fi dispus să îţi dai viaţa pentru şaptezeci şi şapte de milioane de dolari?

Eu vreau să spun că, cu toate aceste calcule matematice complicate, nimeni nu poate pune un preţ pe fiinţa ta. De fapt, pentru Dumnezeu, tu valorezi mai mult; atât de mult încât Hristos Şi-a dat viaţa pentru tine.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sunt doi copii de nedespartit. Dragostea si cunoasterea sunt doi copii care se tin de mana si sunt de nedespartit. Cresc impreuna, invata impreuna, alearga impreuna, se joaca impreuna, zambesc si plang impreuna, traiesc impreuna. Doar atunci cand iubesti te cunosti pe tine la adevarata ta valoare, cu bune, cu rele, cu tot ceea ce ai. Atunci te descoperi, abia atunci simti ca traiesti. Drumul cunoasterii si autocunoasterii nu il poti face decat prin iubire. Si iubirea nu o poti simti decat prin cunoastere. Iubirea de sine si iubirea pentru persoanele din jurul tau… Prin autocunoastere ajungi sa crezi in tine, sa ai curaj sa iti doresti si sa obtii ceea ce iti doresti, si mai presus de toate, sa te iubesti pe tine. Sa ai curaj sa iubesti viata si oamenii de langa tine. Nu intotdeauna vom obtine ceea ce ne dorim, insa aceste esecuri, aceste dureri, neimpliniri fac parte din noi, din procesul de maturizare si ne ajuta sa ne cunoastem mai bine limitele. Cu cat cunosti mai mult ceea ce iubesti, cu atat iubesti mai mult. "Daca as mai ramane o zi, as mai ramane un an, iar daca as mai ramane un an, n-as mai pleca niciodata." (11 minute - Coelho) Acum simt ca iubesc, si cu cat cunosc mai mult, iubesc mai mult, si cu cat iubesc mai mult, cu atat nu as mai pleca niciodata de langa el. Si totusi ii doresc lui toata fericirea din lume, chiar daca va fi sa fie alaturi de mine sau nu. Cred ca aceasta este adevarata dragoste, atunci cand suntem capabili sa dorim tot ceea ce este mai bun pentru celalalt, fara egoism, fara sa ne gandim la noi. Aceasta este dragostea neconditionata. Cu ceva ani in urma am iubit. Sau doar credeam ca iubesc. A fost o forma de a iubi, dar a fost acea iubire care mi-a adus cunoasterea de sine. Am invatat sa lupt, sa fiu puternica, sa ma ridic atunci cand cad, sa nu ma supun oricui. Am invatat sa arat ca sunt tare, desi tremuram toata. Am invatat sa zambesc dulce, desi in ochi aveam lacrimi amare. Am invatat sa vreau mai mult de la mine; si am aflat ca pot mai mult si merit mai bine. Am realizat cine sunt si pentru cine merita sa lupt, si cui merita sa ma daruiesc. Am aflat ca am puterea de a pleca atunci cand acolo unde ma aflu nu mai am nimic de cunoscut si iubit; ca am puterea de a porni de la inceput in alta parte si cu altcineva; si am aflat ca toate sunt trecatoare in viata mai putin trairile noastre, placute sau mai putin placute. De multe ori, raman doar invatamintele trase din aceste trairi, nici macar trairile in sine. Si toate prin cunoastere si dragoste, cei doi copii de la inceputul povestii noastre... Fiecare din noi este un copil. Doar un copil stie si poate sa iubeasca neconditionat, si doar un copil are setea si resursele necesare de cunoastere si autocunoastere. SUNT UN COPIL CARE IUBESTE! Un articol de Raluca Uluiteanu