A ierta este un semn al puterii noastre, asta pentru că e mult mai ușor să întorci spatele, decât să îmbrățișezi pe cineva care tocmai te-a rănit. Mark Twain spunea, pe bună dreptate, că „Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.”
Un profesor a dat fiecărui student ,ca temă pentru lecţia de săptămâna viitoare ,să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere şi să o ierte ,să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.
Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul patului.
Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la început, şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilarie.
Apoi, încetul cu încetul, pe masură ce zilele treceau studenţii adăugau nume ale oamenilor pe care îi întâlneau şi care considerau ei că au un comportament de neiertat. Fiecare a început să observe că devenea cutia din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustator, şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte.
O problema dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte permanent, să aiba grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masa, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.
Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice profesorul când s-au revăzut după o săptămână, şi anume că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu a fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi, atunci când strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.
De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.
În cutia ta câte piersici sunt şi ce ai de gând să faci cu ele?
Sursa acestei povestioare este internetul, dar pentru aducere aminte, merită citită și recitită ,așa din când în când, de către fiecare dintre noi.
A greşi este omenesc; a ierta este divin.(după Alexander Pope) . Osho însă nu este de acord cu aceasta afirmație. Asta pentru că a greşi este omeneşte şi a ierta este tot omeneşte. A ierta este divin? – atunci ridici asta prea sus, în afara accesului omului. Adu iertarea la îndemâna omului şi învaţă să ierţi. Învaţă să te bucuri de iertare, învaţă să ceri iertare; nu pierzi nimic când îi poţi spune partenerului tău: „Îmi pare rău, am greşit!”
Să ne fie foarte clar :”Numai cei curajoși știu să ierte!” (Lawrence Sterne)
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
