“Asumă-ți riscul! Viața întreagă este un risc. Cel ce merge cel mai departe este, în general, cel care e dispus să facă și să îndrăznească.” – Dale Carnegie
A fost odata un om, care hotarase sa faca o excursie prin Europa.
Ajungand in Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calatorie, ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate in M. Britanie, in el fiind mentionate zilele si orele de vizita, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, el a vazut o oferta speciala “Castelul Vietii Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rau ca altele…
Ghidul mai indica ca, din motive care vor fi anuntate mai tarziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmeaza a se face individual, la numarul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobisnuita, de cum ajunge la hotel, omul formeaza numarul de telefon si se intelege cu proprietarul despre data calatoriei. Totul in lume decurge dupa anumite legi, era inscriptionat la intrarea in castel, iar la usa, domnul a fost intampinat cu foarte multa amabilitate, de catre un om imbracat intr-o fusta tipic scotiana, in carouri.
– Ceilalti vizitatori au intrat deja?, se intereseaza turistul.
– Ceilalti vizitatori???, se mira omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele in Castelul nostru se efectueaza individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.Nespunand nimic cu referire la programul de lucru, el a inceput a-i povesti turistului istoria castelului si a facut o trecere in revista a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de langa intrare, armele militare din camera sub scari, catacombele si camera de tortura din temnita. Cand a terminat povestirea, el i-a inmanat vizitatorului o lingura si a cerut ca, pe parcursul intregii calatorii, sa tina lingura cu partea concava in sus.
– Si asta de ce?, a intrebat el nedumerit.
– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxa de intrare, iar costul excursiei il stabilim in felul urmator: fiecarui vizitator ii dam o lingura, umpluta cu nisip fin, in acesta fiind exact o suta de grame de nisip, iar fiecare persoana care intra pe tot parcursul vizitei trebuie sa poarte aceasta lingura cu el. Dupa terminarea calatoriei, masuram nisipul ramas in lingura, iar pentru fiecare gram lipsa, se achita o Lira sterlina …
– Si daca nu vars niciun gram?
– Oh, in acest caz, vizita este gratuita.
Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a inceput. Increzator in puterea mainilor sale, el a inceput sa urce incet treptele, neluandu-si privirea de la lingura. In partea de sus, langa galeria de tablouri, el a decis sa nu mearga, pentru ca vantul sufla puternic si ar putea varsa nisipul.
Se coboara sub scari, pentru a ajunge la sala cu arme militare, insa stand sub scara, isi da seama ca, pentru a ajunge in acea sala, trebuie sa sara peste o balustrada, lucru care nu iar fi pus viata in pericol, dar care la sigur avea sa duca la varsarea nisipului din lingura, asa ca, se limiteaza sa examineze camera de la distanta. Pentru acelasi motiv, el nu a coborat in temnita, deoarece trebuia sa coboare pe niste scari foarte abrupte.
Foarte multumit de faptul ca a pastrat continutul din lingura intact, a inceput sa se indrepte spre locul de unde si-a inceput turul. Acolo era asteptat de persoana in fusta scotiana, cu o balanta in mana. Turistul a golit continutul din lingura in balanta si a asteptat nerabdator, rezultatul.
– Surprinzator, ati pierdut doar jumatate de gram, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa platiti nimic pentru vizita efectuata, spune proprietarul.
– Multumesc.
– Ti-a placut vizita?, intreba la sfarsit, omul in fusta. Turistul, dupa un moment de ezitare, decide sa fie sincer.
– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gandit la nisip si nu am reusit sa examinez ceea ce era in jurul meu.
– Foarte regretabil!!… Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou iti voi umple lingura, pentru ca astea sunt regulile, dar de data asta uita de nisip; chiar daca il versi pe tot, nu vei plati nimic pentru vizita. Singura conditie e ca trebuie sa reusesti in 12 minute, deoarece dupa asta trebuie sa vina alt vizitator.
Fara a pierde nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de langa antreu, pentru a arunca o privire rapida la exponate. Dupa asta, a coborat repede pe scari, in temnita. Varsase deja tot nisipul, dar asta nu mai conta. Acolo, nu a petrecut nici un minut, pentru ca timpul se scurgea destul de repede.
Repede incepe sa alerge spre camera de sub scari, unde erau depozitate armele – dar, aruncand o privire la ceas, si-a dat seama ca au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotaraste sa plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.
– Vad ca nu aveti nimic in lingura, lucru ce ma face sa cred ca, nefiind obligat sa aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a placut. Vizitatorul nu a raspuns imediat.
– De fapt, nu, a spus el, in cele din urma. Ma gandeam cum sa nu intarzii, chiar daca am varsat tot nisipul, nu am avut nici o placere. Omul in fusta isi aprinde pipa si spune: Exista oameni care trec prin “Castelul Vietii” lor, incercand sa nu plateasca pentru nimic, si nu se pot bucura de aceasta calatorie.
Mai sunt si altii, care intotdeauna sunt grabiti, pierd repede totul si nu pot obtine placere. Putini inteleg stiinta vietii. Ei descopera fiecare ungher si se bucura de fiecare moment. Ei stiu ca trebuie sa plateasca pentru tot, dar inteleg ca in viata sunt lucruri pentru care merita sa platesti.
