Nu va mai asteptati viata. Traiti-o! Gustati-o! Lasati-o sa va traiasca cand este timpul si nu o mai grabiti!

In clipul video care a ajuns pe internet vedem cum elevii distrug la propriu o sala de clasa. Probabil si dumneavoastra va intrebati la fel ca noi, cum au ajuns la liceu? Cum au trecut fiecare clasa? Clipul video se regaseste la finalul articolului. In multe scoli din tara, in special la clasele cu profile de arte si meserii, unde nu conteaza media de la examenul din clasa a 8-a, adica acestea se pot inscrie si cu media 1, nu se poate vorbi de educatie. Desi acesti elevi promoveaza an de an, nivelul lor de cunostinte este mult sub nota de trecere si comportamentul acestora este unul de mahala. Toate acestea se intampla deoarece scoala admite acest lucru, situatia e simpla, daca un liceu, colegiu are un numar mic de elevi, acesta nu mai primeste finantari, bani suplimentari pentru prime, si astfel profesorii sunt presati de conducerea lor pentru ai trece si pe acesti elevi. Fiecare structura isi vede propriile interese, sa aiba elevi cati mai multi, sa aiba promovabilitate pentru arata ca totul se desfasoara normal. Inspectiile se fac doar la clasele cele mai bune, iar rezultatele sunt mereu favorabile. In astfel de unitati orele se desfasoara in functie de cum au chef elevii, in majoritatea cazurilor atunci cand profesorii le atrag atentia acestea sfarsesc prin a fi injurati, scuipati si chiar batuti, asa cum ati vazut si in alte clipuri postate pe internet. Ceea ce apare pe internet reprezinta mai putin de 1% din toate situatiile care se petrec in aceste scoli. Sub privirile amuzate ale colegilor, care-l încurajau să continue, adolescentul nu s-a lăsat până nu a făcut praf tabla. A lovit-o de mai multe ori cu o sabie şi a spart-o în mai multe locuri. Cei de lângă el au filmat întreaga scenă şocantă şi nu au părut deloc deranjaţi de ce făcea tânărul. Cel mai probabil, aceste scene s-au întâmplat într-o pauză, niciun profesor nu se vede pe filmare. Cel care a încărcat imaginile pe internet susţine că incidentul ar fi avut loc într-un liceu din Slatina. Această informaţia nu a fost confirmată oficial, încă, atât Inspectoratul Şcolar, cât şi poliţiştii demarând anchete. „Nu există nicio sesizare, dar în urma apariţiei filmuleţului pe site-ul de socializare, ne-am autosesizat şi facem verificări pentru a stabili dacă evenimentul s-a petrecut în Slatina sau nu”, a declarat purtătorul de cuvânt al IPJ Olt, Alexandra Dicu. Pentru fapta sa, elevul care a venit cu o sabie la liceu riscă dosar penal pentru port ilegal de arme albe. Noul an şcolar a fost umbrit de numeroase episoade violente în şcolile din România. Mai mulţi elevi s-au bătut, s-au umilit, s-au călcat pe cap, iar unii chiar au recurs la ameninţări împotriva unor profesori. La Craiova, un elev a fost operat de mai multe ori după ce a fost desfigurat de un coleg care face box. Facebook arata articolele doar persoanelor care sunt interesate. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Viata este unoeri foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.” – Paulo Coelho

Nu inteleg sub nici o forma de ce, in ultimii ani, oamenii isi amana atat de mult… fericirea.

In ultima vreme, ma gandesc din ce in ce mai mult la viata. La a mea si la viata in general. Nu pentru ca as simti anii ce au trecut, ci pentru ca imi doresc sa inceapa cumva. Viata. Tot o simt pe la mijloc. E tot pe la mijloc de ceva vreme si nu imi place.

Sunt un om sensibil, melancolic, iubesc sa fiu cu nasul in carti si capul in nori, dar sunt si foarte practica, iar omul practic din mine ma tot trage de ganduri. Si ma uit in jur. Se spune ca daca vezi si ca nu esti singur intr-o situatie, te poti simti mai bine. Problema este ca eu ma simt si mai rau. Ma deprima. Ma deprima sa vad oameni tristi si singuri. Ma deprima sa vad familii care se destrama din ce in ce mai usor. Sa vad oameni care se iubesc si renunta unii la altii cu mare usurinta, iar apoi stau si isi duc dorul. Ma deprima sa aud de oameni care se pierd in relatii virtuale ani de zile – deoarece nu stiu cum sa faca fata unei relatii reale – doar pentru a avea cu cine sa isi imparta gandurile si sa uite de singuratatea din ei si din jur.

Publicitate

Sunt frumoase si relatiile platonice, dar omul e fiinta sociala si are nevoie de oameni. Are nevoie de o seara intr-un local, de galagie in jur, de rasete, de o strangere de mana intamplatoare sau convingatoare. Are nevoie de un umar. De cineva cu care sa isi imparta nu doar gandurile ci sufletul, viata, patul. Patul care oricat de puternic ai fi, in timp devine din ce in ce mai mare, mai rece, mai apasator. Nu mai gasesti in el linistea. Gasesti nopti albe.

Nu inteleg sub nici o forma de ce, in ultimii ani, oamenii isi amana atat de mult… fericirea. Ori se grabesc si in graba lor se pierde toata frumusetea relatiei si se despart prematur, ori tot amana si amana pana raman singuri. Toti se gandesc la iubire, dar toti o dau deoparte. Unii din cauza carierei, altii din cauza fricii de suferinta, iar altii din inconstienta. Si ajungem aici. In mijlocul unei vieti care e tot la mijloc si nu mai incepe.

Suferim unii dupa altii. Ne pierdem in trecut fara nici o posibilitate de a ne rupe de el si nu mai vedem nimic in departare. Niciun cer, nicio zare, niciun soare. Nimic. Eu cred ca viata e bine sa o traiesti fara sa o gandesti prea mult. Pur si simplu ca si cum ai fi pe varful unui munte cu parasuta pe umeri si spui: sar! Si… sari! Daca nu sari atunci, poti pierde tot farmecul ei pe parcurs. Sau vei alerga dupa ea ca dupa un ultim tren in care daca nu mai ajungi se va duce, iar tu vei ajunge numai in statii trecatoare si reci.

Nu va mai asteptati viata. Traiti-o! Gustati-o! Lasati-o sa va traiasca cand este timpul si nu o mai grabiti! Viata are un ritm al ei. Cred ca daca vrem sa avem o viata buna, trebuie doar sa simtim acest ritm.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
"Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă." – Osho Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastră este aceea că în viaţă trebuie să-ţi cauţi jumătatea. Ni se inoculează această minciună, prin literatură, presă, filme, încă de când suntem copii. Ni se spune că nu putem fi fericiţi decât dacă ne găsim jumătatea. De ce spun ca e o minciună? Pentru că fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumătate de chip. Şi nu relația mea cu alt om mă împlineşte, ci relaţia cu Dumnezeu. Dacă stau mereu în legatură cu Dumnezeu simt pace, bucurie, mângâiere, echilibru. Abia atunci relaţia mea cu alţi oameni poate deveni relaxată, neposesivă, iar gelozia, controlul, invidia şi toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. Doi oameni care trăiesc în Dumnezeu nu pot avea decât o relaţie foarte bună. Altminteri, eu n-am fericirea şi o aştept de la celălalt şi el o aşteaptă de la mine. De aici vin atâtea dezamăgiri, nefericiri şi drame. Omul crede că şi-a ales partenerul greşit şi de asta nu e fericit. Îşi caută alt partener şi, după un timp, simte același gol şi aceeaşi neîmplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea greşită la viaţă, că tu crezi că există o jumătate cu care poţi să formezi un întreg. Noi, de fapt, ne avem rădăcinile în Dumnezeu, nu în alt om, iar seva, puterea noastră de viaţă vine de la Dumnezeu şi nu de la om. E clar atunci că împlinirea nu poate să fie decât în El. Nu de la alt om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu. Dacă am acea împlinire profundă în Dumnezeu, pot să am şi împlinirea familială, socială… Şi mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimbă numai dacă vrea. Mulți sunt nefericiţi pentru că încearcă să-şi schimbe “jumătatea”. Femeile, de exemplu, ştiu că bărbaţii cu care se căsătoresc au anumite defecte, vicii, neîmpliniri. Dar se însoțesc cu ei, sperând să-i schimbe. Când iubesti pe cineva, nu te căzni să-l schimbi, căci nu vei putea. Roagă-te pentru el, dă-i un sfat, o carte, şi mai departe rămâne lupta lui cu el însuşi. Eu pot să-ţi pun în farfurie, dar nu pot să mănânc în locul tău, îţi arăt drumul, dar nu pot să merg în locul tău. Nu trebuie să încercăm să schimbăm lumea din jurul nostru, ci încetul cu încetul să ne schimbăm pe noi înşine, pentru a se putea produce schimbarea. Părintele Dan Popovici, Schitul „Invierea Sf. Lazar” Poate fi greu pentru un ou sa se transforme într-o pasare, dar cu siguranta ar fi ceva mai greu sa învete sa zboare ramanand un ou. În prezent si noi suntem ca niste oua. Si nu putem continua la infinit sa fim doar niste oua obisnuite si de treaba. Trebuie sa iesim din gaoace sau o sa ne stricam. – C. S. Lewis Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!