Fiecare om este născut pentru a fi fericit. Totuși, mulți oameni pot să afirme că sunt cu adevărat fericiți? Probabil doar câțiva. Însă care este secretul fericirii adevărate?
Fericirea constă din următoarele componente: „vreau”, „pot” și „trebuie”. În cazul multora acestea nu coincid. Dacă vreau, nu mi se primește. Dacă trebuie, nu vreau. Însă dacă vrei, dar nu poți, încearcă să înveți asta. Trebuie pur și simplu să începi să acționezi.
Atunci când îți setezi un scop, vezi întâi dacă drumul pe care mergi acum duce către acest scop. Principalul e să acționezi fără să eziți. Nu încerca să schimbi circumstanțele și alți oameni, schimbă-te pe tine. Fii un om cu o maturitate psihică.
Trăsăturile maturității psihice:
-Personalitatea matură acționează;
– Omul imatur psihic își concentrează toate forțele pe viața personală. Pentru personalitatea matură este importantă acțiunea, dobândirea îndependenței. În activitatea profesională am întâlnit exemple de oameni imaturi psihic care se plângeau pe viața personală. Le-am recomandat să câștige mai mulți bani. Și, atunci când au realizat asta, au apărut mult mai multe opțiuni de căutare a jumătății;
– Necesitățile omului matur psihic depind de realizările lui;
– Omul matur psihic își setează activitățile singur, cel imatur vrea ca cineva să îi ordone ce să facă;
– Omul imatur psihic își face griji de aspectul său exterior, cel matur nu;
– Omul imatur psihic tinde să ajungă cineva, cel matur nu.
Mulți clienți de-ai mei întâmpină greutăți, pentru că încearcă să pară ceea ce nu sunt în realitate. În realitate trebuie să fii, nu să pari. Trebuie să-ți setezi scopuri mari: spre un scop mărunt există un singur drum, spre un scop măreț – mai multe. Totuși, nu trebuie să uiți că scopurile trebuie să fie reale.
Omul trebuie să placă altor trei oameni: sie însuși, șefului și partenerului. În același timp, de soț (sau soție) poți să te desparți, de la serviciu te poți concedia. Și numai de tine nu poți să fugi. De aia în primul rând trebuie să te iubești pe tine. Mulți m-ar contrazice, ar spune: „Dar copiii?” Copiii sunt pe locul patru în acest clasament. Pe la 12-14 ani aceștia deja încep să fie independenți. La 20 de ani copilul pleacă. Familia însă, dacă e creată corect, poate rezista încă 30-40 de ani. Nu trebuie să trăiești doar de dragul copilului. Trebuie să-l educi, ca la 20 să se poată întreține singur.
Și încă ceva despre soartă. Inițial omul este programat pentru creștere, apoi încep să apară „viruși”. Dacă vrei să schimbi soarta – trebuie să ieși din scenariul obișnuit. Trebuie să te schimbi, ca să poți schimba scenariul vieții. Și cel mai important – să ai o părere bună despre tine.
Nu trebuie să imiți pe alții, trebuie să creezi o lume a ta. Dacă nu faci nimic, cum poate să te ajute cineva? Din băltoaca sorții tale trebuie să ieși, ca să poți merge mai departe.
Nu-ți fie teamă să pari prost, dar să fii unul din ei. Nu trebuie să-ți fie teamă de critici. Trebuie să-ți folosești posibilitățile. Lucrează asupra ta și nu te gândi la alții. Dacă vrei să rămâi așa cum ești, nu te aprecia așa cum te apreciază vecinul. Urmează-ți calea. Omul în căutarea fericirii seamănă cu o bătrână care-și caută ochelarii pierduți, în timp ce aceștia erau pe capul ei. Noi suntem cei care putem schimba totul!
Mi s-a întamplat să aud un schimb de cuvinte între o mama si fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lânga poarta de securitate, s-au îmbrațișat și mama i-a spus
“Te iubesc și îți doresc destul!”
Fata, zâmbind, i-a raspuns:
“Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul.
Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mama!”
S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a facut câțiva pasi înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile, aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă:
“Vi s-a întamplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că il vedeți pentru ultima dată?”
“Da, mi s-a întâmplat.” i-am răspuns.
“Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un ramas-bun pentru totdeauna?”
“Sunt batrana, iar ea locuiește foarte departe. Mă asteaptă momente grele înainte și realitatea este nu stiu cand si daca ne vom mai vedea.
“Pe când vă luati ramas bun, v-am auzit spunând, “ Îți doresc destul ”. Pot să vă întreb ce înseamna asta?”
Ea începu să zâmbească.
“Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obisnuiau să le-o spună la toți.” A făcut o mică pauză și s-a uitat în sus, ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi a zambit și mai mult. ”Când spunem “ Îți doresc destul!” vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină.”
Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie urmatoarele:
Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua.
Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult.
Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țina spiritul viu cât vei trai.
Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare.
Îți doresc destul câstig pentru a-ți satisface dorințele.
Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.
Îți doresc destule salutări până a ajunge la finalul rămas-bun.
Aici ochii ei se umeziră din nou și se îndepărtă.
Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
