Se spune ca a fost odata o inima micuta, care nu stia ce inseamna fericirea. Intreaga ei viata fusese trista. Nu era iubita de nicio alta nimioara si nimeni nu o facuse vreodata sa isi dubleze bataile de emotie si fericire.
Inimioara statea cuminte in pieptul care o adapostea si astepta in tacere sa fie zarita de o alta inima dornica sa simta fluturi in stomac.
Insa timpul trecea nemilos, anii se duceau ca vantul, iar ea simtea tot mai mult ca devenea din ce in ce mai singura pe aceasta lume. Nici macar nu mai deschidea ochii pentru a privi in jurul ei. Ajunsese sa renunte sa mai creada ca ar exista cineva care sa insufleteasca.
Insa, intr-o zi, cand soarele inrosise cerul in timp ce apunea maiestuos, micuta inimioara se plimba tare abatuta pe marginea unui lac. Ochii ei erau inchisi si inlacrimati… nici macar frumusetea culorilor pictate de toamna nu o puteau face sa se mai bucure.
Statea amortita si ascunsa in pieptul persoanei care o detinea.
“Tic-tac… tic-tac..” a auzit ea.
La inceput a crezut ca i se pare. Apoi a auzit din nou… A deschis ochii si a privit mirata in jur. O alta inima pulsa fericita pe banca de langa ea.
Era o inimioara incredibil de frumoasa si chiar batea la unison cu ea. Mica inimioara simtea ceva ce nu mai simtise pana acum… fericirea a cuprins-o, facand-o sa tremure de emotie, iar ritmul ei s-a sincronizat perfect cu cel al inimii de alaturi. In fiecare dintre cele patru camarute ale ei s-au nascut mii si mii de fluturi care o mangaiau cu aripioarele lor sidefate.
Din ziua aceea, micutele inimioare au ramas impreuna ani si ani.. pana la ultima lor bataie, iubindu-se ca in prima zi.
Morala: Nu traiti cu ochii inchisi si nu va ascundeti inimile in cel mai indepartat colt al pieptului. Pastrati-le frumoase si calde pentru ca nu stiti cine le va calca pragul si nu va mai dori sa plece niciodata de acolo.
Dragilor, sa aveti inimi fericite!
Si, spune-mi…ti-am zis vreodata ca in noi traiesc doua inimi?
Una e a ta. Una e a mea. Ambele nebune, ambele ale noastre… Si niciuna dintre ele nu poate trai fara cealalta.
In tine traiesc doua inimi. Una aste a ta si a doua este a mea.
A doua, adica a mea, e o nebuna. Se naste in fiecare dimineata acolo, in pieptul tau. De fapt, in inima ta. Stiu ca tu nu o vezi niciodata, dar sunt sigur ca o simti… dezgolita de toate pacatele si-acoperita de fluturi. Ai facut-o sa uite de uitare, despartire sau indiferenta. Ai invatat-o sa se bucure de zambete, de Soare si de cer. Ai invatat-o si dezvatat-o de dor si sa imbrace seara camasi largi visand la viitor. Apoi ai obisnuit-o sa spuna “Buna dimineata!” cestii de cafea si “Noapte buna!” asternuturilor, tale, ce ascund lumea. I-ai ascuns nervii si temerile intr-o cutie ca sa ii deschizi usi si ferestre spre viitor. Ai invatat-o sa sarute lacrimi si sa se bucure de ploaie valsand fara teama printre stropi. E o nebuna care in cele mai neasteptate momente iti scrie pe corp cu atingeri fine, iubire.
A doua inima a ta, e a mea.
In mine traiesc doua inimi. Una este a mea si a doua este a ta. A doua, adica a ta, e o nebuna. Se naste in fiecare dimineata acolo, in pieptul meu. De fapt, in inima mea.
