Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită…

“Nu am regrete. Nu mi-as fi trait viata in felul in care am facut-o daca imi faceam griji legate de ceea ce or sa spuna oamenii.” Ingrid Bergman Lucrurile pe care le-am facut in viata si pentru care nu imi pare rau: - că anumite decizii nu au fost cele mai bune, fiindcă am învățat din fiecare câte o lecție dureroasă. - că am dat curs viselor mele, în ciuda faptului că cele mai multe s-au destrămat de-a lungul timpului. - că am iubit chiar dacă sentimentul s-a dovedit înșelător și dureros, am descoperit astfel că iubirea este un dar mult prea prețios pentru a nu fi multiplicat de mii de ori. - că am avut încredere în oameni. În ciuda modului în care am fost tratată, în ciuda faptului că am fost dezamăgită de mulți dintre ei, am descoperit adevăratul sens al cuvântului ”prietenie” și am avut șansa de a putea ierta și a oferi o nouă șansă. - că am luat-o de la capăt de prea multe ori. Uneori, ai nevoie de un început nou ca să poți continua să mergi mai departe. Uneori, ai nevoie de timp și distanță, de singurătate și liniște, de tine și de Dumnezeu pentru a putea supraviețui și a te ridica din propria cenușă. - că am întins mâna celor aflați în nevoie, chiar dacă nimeni nu mi-a cerut ajutorul, chiar dacă de cele mai multe ori gestul meu de ajutor și suport a fost considerat o jignire. Nu este umilitor să ceri ajutor și nici să primești, este umilitor să nu faci nimic pentru a-ți reveni, să te complaci în situația dată. - că m-am schimbat, că am devenit o altă persoană. Tot ce contează este să fii mândru/ă de persoana care ai devenit, să fii conștient de alegerile pe care le faci, de drumul pe care-l parcurgi și de tot ceea ce te reprezintă. - că am plâns, că am urât, că am renunțat la vise, oameni, momente, amintiri, fiindcă toate acestea m-au preschimbat în persoana care sunt astăzi. Chinurile, durerea, dezamăgirea nu m-au determinat nici să-mi pierd încrederea și nici credința în Dumnezeu, ci m-au motivat să devin un om mai bun, un om care se acceptă așa cum este, cu bune și cu rele, și care încearcă cu fiecare zi care trece să dea tot ce este mai bun, să-ți învingă propriile temeri, să spargă propriile bariere și limite. - că încă mai cred în vise frumoase, în iubirea sinceră și necondiționată, în romantism, în suflete pereche, în principii, în inimi mari și pline de generozitate, în povești cu happy end și vieți împlinite. Pot fi un simplu om, dar atâta timp cât am atât de multe lucruri în care să cred, sunt un om special și nimeni nu-mi poate smulge acest gând din suflet. Nu avem cum sa stim “cum ar fi fost daca…” Regretele sunt inutile deoarece a ne cumpani viata cu fata spre trecut nu modifica nimic din istoria personala; putem insa sa privim spre viitor si sa gasim alternative valabile pentru viata noastra. Un singur lucru este cert: viata e plina de ocazii de a ne starni regrete. Asa ca, atunci cand te simti apasat de regrete, in loc sa le dai putere si sa continui sa le alimentezi, cel mai bun lucru pe care poti sa incepi sa il faci este sa fii sincer cu tine insuti. Cel mai trist este insa faptul ca, dupa ce permitem celorlalti sa ne influenteze drumul in viata, continuam apoi timp de ani de zile sa ne facem noi acelasi lucru, fara sa ne asumam vreodata puterea personala. Bineinteles ca, in acest ritm, vom continua sa ne traim viata coplesiti de regrete. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Această povestioară te va ajuta să reflectezi.  Continuă să citeşti, merită efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:

– Acesta – a spus – nu este un simplu pachet, e lenjerie.

A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.

– Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:

– Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.

Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.

Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef.

Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Publicitate

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre.

Fiecare zi trăită e o zi deosebită!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Avem timp – Octavian Paler

Avem timp pentru toate.

Să dormim,

să alergăm în dreapta şi în stânga,

să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,

să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii

şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările,

să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru puţină tandreţe.

Când să facem şi asta murim.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Sfantul Ardealului, Arsenie Boca, a lasat in urma multe legende despre el dar si multe pilde si povestioare pe care merita sa le dam mai departe. Pilda olarului este adresata tuturor romanilor care nu-si mai vad zilele de suferinta. Dupa ce vei citi aceasta poveste spusa de regretatul duhovnic, vei privi cu totul altfel viata. O familie a calatorit a plecat intr-o excursie in Anglia si au pasit intr-un magazin frumos de antichitati. Doreau sa cumpere un cadou frumos pentru a aniversa cei 25 de ani de casatorie. Cei doi soti erau incantati sa colectioneze produse din argila, asa ca au ales o ceasca de ceai. Doamna a observat ca cescuta de ceai incepe sa vorbeasca in momentul in care a atins-o. „Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,”Nu-mi place!” „Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: „inca nu!” Cescuta de ceai continua sa povesteasca spunand ca a fost asezata pe o roata si a tot fost invartita pana aproape a ametit, nestiind ce i se intampla. Aceasta i-a zis olarului: „Opreste-te!”, iar olarul i-a raspuns ferm: „inca nu!” Cescuta, pana se devina cescuta, a avut senzatia ca a ajuns in iad cand a fost bagata in cuptor. „Am strigat si am izbit usa cuptorului: Scoate-ma de aici!”. in tot acest timp, olarul se uita cum se zbate cescuta si zambea: „inca nu”. Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! „Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: „inca nu!” Apoi cescuta a ajuns iar in cuptor simtind ca se sufoca deoarece focul era de doua ori mai fierbinte. Dupa aceea, a fost scoasa afara si pusa pe raft. Olarul i-a spus in final urmatoarele cuvinte: „Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine”. Invatatura pe care Arsenie Boca a dat-o spunand aceasta poveste este evidenta: Olarul este Dumnezeu iar acesta stie toate suferintele prin care oamenii trec, insa niciuna dintre ele nu este intamplatoare. De multe ori, drumul pare atat de anevoios incat se instaleaza deznadejdea in fiecare dintre noi, insa Olarul continua sa framante argila pana se obtin lucruri frumoase. Fiecare dintre noi este o cescuta de ceai care la finalul suferintelor iese mai puternica si mai frumoasa. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!