Image

Nu mereu vom avea o a doua sansa – o pildă care iți va da de gândit

Publicat de Patricia Esca pe 30 January 2020 in De Suflet

O pilda frumoasa despre a doua sansa, te invit sa o citesti cu mult drag.

După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:

– Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!

În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:

– Bucură-te, omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat?

– Sigur că da, zise omul cu nerăbdare, sigur că m-am schimbat!

– Bine! A mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.

Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.

– Ce faceţi ?! Strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi ?! Ţipa omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele. În clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.

– Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!

– Nu se poate! I-a răspuns îngerul.

– Cum aşa? Doar n-am nicio vină, firul s-a rupt din cauza lor!

– Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt.

În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoana. Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.

Totul sau nimic?

O femeie care îşi pierde încrederea în bărbatul iubit devine o femeie puternică. Chiar dacă iniţial lumea ei se prăbuşeşte, iar ea se simte cea mai vulnerabilă fiinţă, după un timp, ea învaţă că nu bărbatul de lângă ea era cel care o definea. Cu fiecare care zi care trece, învaţă să se pună pe sine pe primul loc şi învaţă să se privească pe ea însăşi cu alţi ochi.

Încrederea în oameni, dar mai ales încrederea pe care i-o oferi omului de care te îndrăgosteşti, este ceva ce acorzi în totalitate o singură dată în viaţă. Când vine vorba de încredere nu există jumătăţi de măsură. Nu mai există a două şansă. Sau, dacă există, nu mai este ca prima. „Te iubesc” nu va mai fi niciodată „Te iubesc” şi atât, pentru că va fi urmat de o mulţime de întrebări generate de nesiguranţă. Fiecare cuvânt şi gest de iubire va fi trecut prin sita îndoielii, căci încrederea pe care o ai a doua oară este precum un vas spart, pe care l-ai lipit ca un meşter nepriceput. Şi, cel mai probabil, într-o zi se va sparge din nou.

O femeie care îşi pierde încrederea în bărbatul iubit devine o femeie puternică. Dar înainte de asta va termina de plâns tot ce are în suflet de plâns. Şi nu va mai iubi la fel. Nu va mai crede nici măcar jumătate din ce i se va spune. Nu va mai simţi niciodată că iubirea ei e în siguranţă. Va trăi mereu cu un dor în suflet…dorul de femeia îndrăgostită şi credulă, de dinaintea primei trădări.

Eu? Eu nu mai cred de mult în a doua şansă. A doua şansă e mai degrabă un mod prin care îţi produci singur suferinţă. Încrederea nu se mai recuperează, oricât te-ai strădui tu să ierţi sau celălalt să demonstreze că s-a schimbat. E ca şi cum rochia ta preferată s-a rupt în cel mai vizibil loc şi te apuci să o coşi, numai ca să o mai porţi de câteva ori, pentru că îţi pare atât de rău să o arunci. Cusătura, oricât de fină ar fi, e acolo, e vizibilă, îţi aminteşte că rochia ta perfectă e acum defectă. Şi nu o vei mai purta niciodată cu aceeaşi plăcere, pentru că nu o vei mai vedea niciodată cu aceeaşi ochi. Aşa e şi cu „a doua şansă”. Exact aşa.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!