Pentru o viata sanatoasa, evita sa asculti vorbele rautacioase, comentariile celor din jur si “sfaturile” lipsite de esenta. Te-ai intrebat vreodata cat timp din viata ti-ai consumat incercand sa le faci pe plac celorlalti? Sau mai bine spus in cate seri ai adormit cu gandul la intrebarea “oare ce zice respectivul legat de asta”, in loc sa meditezi la lucrurile frumoase de peste zi? In urma unor actiuni ne place sa venim cu replica “ah, pe mine oricum nu ma intereseaza ce zic altii”, iar asta-i doar pe buze, ca-n rest doar tu stii ce ai in suflet si-n minte.
N-am o experienta vasta in viata, n-am nici intelepciunea bunicii, nici umorul bunicului legat de trecut, insa daca e sa fi invatat ceva pana acum, este o lectie scurta: tu esti cel mai important, nu-i lasa pe altii sa-ti traiasca viata! Ne uitam in stanga si in dreapta si-ncercam sa citim in ochii oamenilor impresiile pe care le au despre noi sau despre faptele noastre. Intr-adevar, traim intr-o societate, apartinem unei comunitati, suntem inconjurati de oameni si trebuie sa ne adaptam, in niciun caz sa devenim salbatici. Insa in momentul in care secunda de secunda ne gandim la x, y, z, nu facem decat sa ne rupem cate o bucatica din fericire.
Si uite asa dupa zile si zile, ajungi secatuit, cu inima impartita ‘ici si ‘colo; la cel care ti-a zis ca facultatea asta nu-i de tine, la cel care nu ti-a sprijinit o idee doar pentru ca era invidios si la cel care a zis un lucru neadevarat despre tine doar ca sa atraga atentia asupra lui. E ciudat cum oamenii reusesc sa imprastie atat venin doar din proprii frustrari nerezolvate, nu-i asa?
Nu trebuie tu sa iti consumi energia si timpul, sa iti macini sentimentele, sa nu dormi noptile, doar pentru a trai in regulile pe care altii le scriu si pentru tine. Am intalnit parinti care aproape isi implorau si obligau copilul sa aleaga o profesie, doar pentru ca aveau ei senzatia ca au mai multa prestanta in fata vecinilor, a colegilor de munca si a membrilor din familie cand le spun “copilul meu e doctor!” Nu zic acum sa iesim din cuvantul parintilor; ii respectam, ii iubim, le ascultam sfatul. Dar ce facem atunci cand ei vor sa ne scrie fila vietii? Este pur si simplu un exemplu, gandeste-te ca oricine altcineva ar putea in mod involuntar sau nu, sa iti marcheze intreg demersul. Pana la urma, ce vrei tu defapt?
Cand ma gandesc la viata, ma gandesc la puterea de a lua decizii mai bune sau mai putin bune, mai imature sau mai argumentate, la fericire sau agonie, fara a ma gandi ca trebuie sa fac pe plac cuiva, ca trebuie sa ma incadrez in standardele unei persoane care maine poate isi schimba parerea. Vreau sa fiu autentica, sa traiesc dupa principiile mele, sa ma diferentiez, sa fiu eu! Nu vreau sa fiu “cumva” doar pentru ca toti isi traiesc viata in aceleasi norme, unele chiar lipsite de substanta. Vreau sa am puterea sa spun “asta sunt eu!”, fara sa imi fie rusine sau sa ma tem. Sa imi traiesc viata exact asa cum visez.
Mi-as dori sa adun in preajma mea oameni care prin atitudinea lor ma inalta, ma ajuta sa cresc, ma motiveaza si ma iubesc pentru ceea ce sunt! Oameni care atunci cand le cer un sfat, sunt sinceri si nu se gandesc sa obtina ceva in schimb. Crede-ma, ca exista si astfel de oameni! Cu totii trecem prin momente in care avem senzatia ca mai bine fugim decat sa fim inconjurati de persoane care ne rapesc din bucuria vieti. Depinde doar de tine daca ai discernamantul si curajul sa triezi oamenii care te ajuta sa iti traiesti viata asa cum visezi din primii ani in care ai realizat ca ai un drum lung de parcurs.
Nu uita ca acesta-i doar inceputul! Tot vei intalni oameni, apoi alti oameni, cei vechi vor disparea, vor veni altii noi si tot se vor perinda prin viata ta de-a lungul timpului. Lasa-i sa iti marcheze viata doar atat cat consideri de cuviinta, nu-i lasa sa intre incaltati cu bocancii in intimitatea ta, nu le deschide usa sufletului atunci cand esti vulnerabil si invata sa triezi sfaturile bune, de cele fara esenta. Retine…nu-i lasa pe altii sa iti traiasca viata!
