“Daca am putea sa ne schimbam atitudinea, ar trebui nu numai sa ne vedem viata in mod diferit, ci chiar viata sa ne devina diferita.” – Katherine Mansfield
Sa stam in preajma celui bolnav, sa ii oferim raspunsurile si ajutorul de care are nevoie. Sa fim impreuna cu el in durerea aceea.
Nu exista cuvant mai greu pentru un suflet care sufera, decat acesta: „Lasa ca-ti trece!“. Sa nu spunem niciodata acest cuvant! Trece, dar atunci doare si acea durere trebuie respectata. Indiferent daca motivul e mic sau mare, durerea aceea trebuie respectata si a sta langa el nu inseamna a-l anestezia, ci a nu-l lasa singur in necazul lui si-n frica lui.
Daca vom primi necazurile ca pe o intalnire cu Dumnezeu si-L vom intreba: „Doamne, ce vrei Tu sa ma inveti? Ce vrei Tu sa-mi spui prin aceasta intamplare?“, vom afla minuni mari. Vom afla acolo lucruri direct de la Dumnezeu, care ne vor face sa ne simtim mangaiati in necazurile noastre.
Maica Siluana Vlad, in conferinta „Necazul, o calauza pe Cale”
Dumnezeu n-a venit ca sa ne scape de necazuri
Noi, de obicei, cand traim ceva neplacut, asteptam sa scapam, sau strigam la Dumnezeu sa ne scape. Or, Dumnezeu n-a venit ca sa ne scape de necazuri. Noi sa zicem asa: „Doamne, iata, necazul acesta este un loc de intalnire cu Tine. Tu cand ai spus: „in lume necazuri veti avea”, Te-ai gandit la necazul pe care il am eu acum. Si Tu spui ca ai biruit lumea. Uite, asta e o ocazie ca eu sa traiesc biruinta pe care ai avut-o Tu. Fa ceva cu mine. Ajuta-ma sa Te intalnesc, sa Te simt in aceasta incercare!”
Necazul, de obicei, este o intamplare care ma duce mai aproape de inima mea, imi inmoaie inima. Un om, cand nu are necazuri, traieste neatent, nici nu stie ce a facut. Cand e necajit, e mai atent. Asa ca punerea in fata lui Dumnezeu a acestui necaz si chemarea Lui ne schimba mult. Sa-I facem loc lui Dumnezeu in orice necaz al nostru. Cele mai potrivite situatii pentru a face acest salt sunt cele in care omul nu mai poate sa faca nimic. Cei care lucreaza cu dependentii spun: „Pacientul nostru a ajuns la fundul sacului”.
Se intampla de multe ori in viata, sau in zi, sa intram intr-o situatie fara iesire. Atunci sa zicem: „Doamne, treci la volan, ca eu nu mai pot, nu mai stiu pe unde sa o iau!”. Si veti vedea cat de frumos iese Dumnezeu din incurcatura in care noi L-am bagat… Cu o conditie: sa lasam totul deoparte si sa zicem: „Fa Tu asta!”. Din pacate, ne e greu sa facem asta pentru ca avem ceva de spus, avem dreptate, avem explicatii. Tendinta asta de a ne face dreptate ne mananca bucuria si ne arunca in mari si nenumarate necazuri. Numai de am intelege si am renunta la „dreptatea noastra”!
Maica Siluana Vlad, in volumul „Deschide cerul cu lucrul marunt”
“Această viaţă este a ta. Profită de puterea de a alege ce vrei să faci, şi fă bine acest lucru. Profită de puterea de a iubi ceea ce vrei în viaţă şi iubeşte cinstit. Profită de puterea de a te plimba în pădure şi de a fi parte din natură. Profită de puterea de a- ţi controla propria viaţă. Nimeni altcineva nu poate să facă asta pentru tine. Profită de puterea de a a- ţi face viaţa fericită.” – [Susan Polis Schutz]
