Nu avem dreptul sa judecam pe nimeni atat timp cat nu stim ce simte sufletul lui! Este usor sa ne dam cu parerea din exterior…

„Noi cautam cu totii fericirea, insa fara sa stim unde este, la fel ca acei betivi care isi cauta casa stiind confuz ca au una pe undeva.” ~ Voltaire Starea de fericire poate fi atinsă dacă trăiţi în contact cu voi ajutaţi de cele 12 puncte de mai jos. Oamenii de ştiinţă au analizat mii de oameni, iar ceea ce a descoperit Leo Bormans este pe cât de suprinzător, pe atât de plin de inspiraţie. 1. Acceptaţi ceea ce aveţi Cercetarea arată că oamenii fericiţi au niveluri modeste de aşteptări şi aspiraţii, vor ceea ce pot să obţină, în timp ce persoanele nefericite nu reuşesc să obţină niciodată ceea ce îşi doresc. De asemenea, oamenii fericiţi ştiu să evite dezamăgirile şi cum să genereze surprize plăcute. Acest lucru se datorează faptului că ei se străduiesc să îndeplinească obiective realiste şi sunt mulţumiţi cu ceea ce au. Doctor Jose de Jesus Garcia Vega de la Universitatea din Monterrey, Mexic, spune că trebuie să acceptăm lucrurile pe care le avem. “Pentru a fi fericiţi trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem”. 2. Bucuraţi-vă de ceea ce faceţi Oamenii fericiţi fac ceea ce le place şi le place ceea ce fac, şi nu fac lucrurile pentru bani sau laudă. Nu are nici un rost să rămâi blocat într-un loc de muncă pe care îl urăşti, înconjurat de colegi neprietenoşi, doar pentru că banii sunt suficienţi. Oamenii uită că le este permis să fie şi fericiţi la servici. Mulţi dintre noi petrecem cei mai frumoşi ani din viaţa noastră încercând să facem bani, iar în timpul acestui proces ne sacrificăm sănătatea şi familia. Mai târziu, aceşti oameni îşi cheltuie aceeaşi bani încercând să îşi recupereze sănătatea pierdută şi familia îndepărtată. 3. Trăiţi pentru prezent Nu insitaţi asupra trecutului, asupra lucrurilor care nu au funcţionat cum trebuie sau a eşecurilor anterioare. În acelaşi mod, nu visaţi la un viitor idealizat care nu există sau nu vă îngrijoraţi că nu s-a întâmplat, încă. Oamenii fericiţi trăiesc pentru prezent şi au moduri pozitive de a gândi. Dacă nu puteţi fi fericiţi astăzi, ce vă face să credeţi că mâine va fi diferit? Nu trebuie să vă fie teamă să faceţi un pas înapoi şi să vă reanalizaţi obiectivele. Imaginaţi-vă viaţa ca pe o poveste pe care o puteţi modifica şi corecta pe măsură ce mergeţi mai departe. Acest mod de abordare flexibilă necesită gândire pozitivă şi o minte deschisă. Trebuie să alegeţi tot timpul să fiţi fericiţi. Această teorie este susţinută de Ingrida Geciene de la Universitatea Vilnius din Lituania, care a analizat fericirea oamenilor din 31 de ţări europene. Aceasta a descoperit că “voluntariştii” (oamenii care simt că au liberă alegere şi control complet asupra vieţii lor) erau mai fericiţi decât “fataliştii” (oameni care cred că pot fi schimbate foarte puţine prin intervenţia personală). În urma cercetării doamna Geciene a ajuns la concluzia că ţările nord europene conţin mai mulţi voluntarişti, în timp ce ţările latine precum Spania şi Italia au un procent mai ridicat de fatalişti. 5. Relaţii Cu toţii trăim fericirea în relaţie cu ceilalţi oameni. Trebuie să ţineţi minte că la fel cum alte persoane ne pot face pe noi fericiţi, şi noi suntem “alţi oameni” pentru altcineva. Încercaţi să preţuiţi oamenii care sunt importanţi pentru dumneavoastră. Cercetarea arată totodată că persoanele căsătorite sunt mai fericite decât cele singure. 6. Fii tot timpul ocupat Dacă vreţi să fiţi mai fericiţi, trebuie să vă dezvoltaţi o personalitate sociabilă, şi să fiţi un mare iubitor al ieşirilor din casă. Acceptaţi invitaţia la film, alăturaţi-vă unui club de carte sau unui grup de artişti. Cea mai bună metodă de a savura plăcerea este în compania celorlalţi. Eunkook M. Suh, profesor de psihologie la Universitatea Yonsei din Seul, spune că trebuie să vă construiţi o viaţă socială bogată, nu ca o obligaţie, dar pentru că este plină de satisfacţii, semnificativă şi distractivă. Potrivit cercetărilor, oamenii activi, ocupaţi, sociabili, sunt cei mai sănătoşi şi mai fericiţi din societate. 7. Nu comparaţi Claudia Senik, profesor la Universitatea Sorbona din Paris spune că ambiţia este sănătoasă şi îi face pe oameni fericiţi, însă invidia îi face nefericiţi. Trebuie să vă concentraţi asupra obiectivelor şi viselor pe care le aveţi astfel încât să vă bucuraţi de propriile reuşite. 8. Fii tu însuţi Aşa cum nu trebuie să vă comparaţi cu alte persoane, este important să nu vă îngrijoraţi în legătură cu ceea ce cred ceilalţi despre felul cum sunteţi. Oamenii fericiţi sunt spontani, naturali şi reali. Aceştia spun ceea ce cred şi ceea ce simt, şi nu sunt îngrijoraţi în legătură cu ceea ce cred alţii despre ei. 9. Nu vă îngrijoraţi Oamenii fericiţi nu se îngrijorează şi recunosc că 90% din griji nu se îndeplinesc. Lăsaţi grijile nejustificate deoparte! 10. Organizaţi-vă Poate ca îi invidiaţi pe cei cu o personalitate boemă şi care se lasă duşi de val, însă nu vă păcăliţi. Oamenii fericiţi plănuiesc şi organizează, au obiective şi un scop bine stabilit. Puteţi obţine doar ceea ce vă doriţi sau visaţi, asta dacă ştiţi exact ce doriţi sau visaţi. 11. Gândiţi pozitiv Sentimentele şi emoţiile negative crează disconfort psihic şi stres psihologic. Oamenii fericiţi elimină toate lucrurile negative şi privesc doar partea frumoasă şi pozitivă a lucrurilor. De exemplu, atleţii se vor gândi întotdeauna cum vor câştiga cursa nu cum vor pierde. Trebuie să trecem de la o perspectivă negativă, cea cu jumătatea de pahar gol, la perspectiva cu jumătatea plină a paharului, şi totodată să punem în practică optimismul. Optimismul este mecanismul natural de autoapărare al minţii împotriva depresiei. 12. Preţuiţi fericirea Fericirea poate fi învăţata, iar găsirea unui scop în viaţă îţi poate uşura drumul. Oamenii fericiţi apreciază şi realizează că fericirea le va prelungi viaţa. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Exista suflete pe lumea asta care au darul de gasi fericirea oriunde si de a o lasa in urma atunci cand pleaca.” – Frederick Faber

E un cerc vicios, acela al judecatii.

Pasim in el fara a fi invitati si aruncam cele mai usturatoare cuvinte dupa care predam stafeta cu nonsalanta. Si mai ciudat este ca ne asteptam ca ceilalti “sa guste” critica noastra de parca aceasta ar fi cel mai firesc lucru din lume.

Ne-am obisnuit sa ne hranim cu informatii care sa ne dezvolte simtul critic. Dar nu cred ca aceasta este adevarata problema, ci sentimentul de superioritate pe care il afisam de parca noi stim exact cum stau lucrurile in procesul tuturor de dezvoltare personala.

De ce pierdem esenta vietii?

Ce raspuns simplu…Pentru ca in loc sa admiram zambetul copilului, criticam evidenta diferenta de greutate intre parintii acestuia. Pentru ca in loc sa ne bucuram ca cineva ne cere sfatul pentru a-l ajuta, ii aratam inainte de toate cum “trebuie” sa stea lucrurile. Pentru ca in loc sa ne bucuram ca prietena noastra si-a gasit intr-un final fericirea, ne intrebam cum poate suporta langa ea o persoana deloc carismatica. Pentru ca in loc sa-i dam voie fiecaruia sa-si urmeze drumul, preferam sa-l redirectionam uitand ca nici pentru noi insine nu stim niciodata ce se pregateste.

Nu spun sa inchidem ochii atunci cand ne deranjeaza ceva, ci sa deschidem gura doar in momentele in care parerea noastra este cu adevarat necesara. Altfel, riscam sa pierdem linistea unor momente perfecte prin nezguduirea lor.

Publicitate

Ne-am obisnuit sa vedem in judecata acel fundal care acompaniaza o alta activitate exact ca in momentul in care lucram si ascultam muzica pentru a intretine atmosfera. Doar ca in acest caz, judecata devine zgomot, iar locul ei de propagare este adesea sufletul celorlalti. Aruncam venin asupra celorlalti din teama de a nu ne otravi cu propriile critici pe care speram sa le ingropam pe masura ce le trimitem celorlalti.

Personal, am observat ca incepem sa judecam atunci cand suntem nemultumiti cu/ de noi insine si rasfrangem aceasta povara pe umerii celorlalti. Apasator si uneori chiar indiferenti. Lenesi si lipsiti de dorinta de a ne intoarce spre noi insine.

De asemenea, judecam in momentul in care actiunile unei persoane nu corespund cu propriul sistem de credinte si valori. Dar oare faptul ca suntem diferiti ne obliga sa scoatem la suprafata armele albe ale criticii? Sau oare se cere de la noi un exercitiu de imaginatie numit compasiune? Oare faptul ca gandim altfel decat cel de langa noi ne ofera numai dezavantaje sau putem privi acest joc al perceptiei drept o incercare de a ne redefini si reinventa propria fiinta?

Iar intrebarea suprema ramane: avem oare dreptul de a judeca prietenul, parintele, vecinul, maturatorul de pe strada sau omul de care tocmai ne-am lovit in drum spre metrou atata timp cat noi nu stim ce se ascunde cu adevarat in sufletul lui? Si stiti ce ma amuza? Ca nu vom sti niciodata…

Voi ce parere aveti?

“Este viata atat de intunecata? Nu cumva mainile tale sunt prea mici, sau viziunea ta prea impaclita ? Tu esti acela care trebuie sa se inalte.” – Dag Hammarskjold


Publicitate


Alte Articole