Noua generație este educată de adulți epuizați psihic, care trebuie cumva să supraviețuiască până la următorul salariu…

Va intrebati de ce unele cupluri rezista si imbatranesc impreuna in timp ce altele, desi s-au iubit, se destrama repede? „Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!” – sfaturi pentru o relație durabilă Fii gata la timp, nu vă certați de la nimicuri, nu fiți egoiști, iubiți-vă necondiționat! 1. Nu subaprecia importanța gestului de a întreba cum a trecut ziua partenerului. Micile plăceri nu devin mai puțin plăcute doar din cauza că sunt parte din rutină. La sfârșitul zilei, chiar dacă simți de parcă nimănui nu i-ar păsa de ceea ce ai făcut, partenerului i-ar plăcea să audă despre asta, ba chiar să împărtășiți faptele realizate timp de o zi. 2. Unele certuri sînt doar mici neînțelegeri, nu motive de despărțire. Poți fi îndrăgostit nebunește de cineva, fiind supărat rău în același timp. Certurile nu semnifică sfârșitul relației, partenerii ce se iubesc cu adevărat pun în prim plan relația dintre ei, și nu certurile. 3. Recunoaște obligațiunile dintr-o relație. Poate nu-ți place muzica pe care o ascultă partenerul, sau un film la care te invită, dar nu uita că îl faci fericit cu prezența ta în acele momente, deci se merită pe deplin să mai cedezi din egoism. 4. Micile surprize au o valoare mare. Dacă partenerului tău îi plac portocalele cu ciocolată, nu ezita să îl surprinzi cu această mică plăcere. Îi vei demonstra că anume la el și la plăcerile lui te-ai gândit în timpul cumpărăturilor. 5. Sărutări la plecare și revenire acasă. Sau dacă nu stați împreună, nu ezitați să vă oferiți mici sărutări de fiecare dată când vă salutați, sau despărțiți. Înainte de treburile casnice, cină sau oricare planuri aveți pentru seara în familie, în primul rând sărutați-vă. Astfel veți demonstra că în primu rând aveți grijă unul de celălalt, apoi de alte treburi. 6. Uneori e bine să refuzați invitațiile în oraș doar ca să petreceți timpul doar în doi. Vor apărea tot mai mulți prieteni cu care vă veți petrece multe seri de weekend. Nu ezitați să refuzați uneori aceste invitații pentu cîteva ore în plus petrecute în liniștea casei Dvs. 7. Familia partenerului e și familia ta. Vei fi apreciată și respectată dacă oferi același lucru familiei partenerului. Iar acest fapt va fi apreciat cel mai mult de jumătattea ta. Nu uita că liniștea și armonia vieții voastre de cuplu depinde foarte mult și de atitudinea familiilor voastre față de alesul inimii. 8. „Te iubesc” nu are supradozaj. Aceste două cuvinte nu își pierd niciodată din importanță și semnificație, chiar dacă sunt rostite în fiecare zi. 9. Fii alături atunci când partenerul se simte rău. Acest lucru poate implica planuri amânate, o cafea cu prietenele, sau o întâlnire, o fugă la faramcie după medicamente sau mai mult timp petrecut la bucătărie, pregătind ceaiuri. Nu te plânge de acestea, nimeni nu se îmbolnăvește intenționat, iar dacă v-ați schimba cu locurile, el ar fi alături. 10. Preia treburile casnice atunci când unul din voi e prea ocupat la serviciu. Poate nu vrei să speli rufe, să arunci gunoiul sau să faci curat prin casă, dar o faci pentru a prelua din sarcinile partenerului. Gândește-te că astfel veți avea mai mult timp de petrecut împreună atunci când iubitul sau iubita revine acasă. 11. Nu fă glume pe seama partenerului în prezența altor persoane. Fii respectuos și analizează ce ar vrea și el ca prietenii voștri să cunoască. 12. Fii gata la timp. Multe certuri se pot evita dacă începi să te pregătești cu 30 minute mai înainte. Vei reuși cu aranjatul părului sau călcatul bluzei și vei fi gata la timp, astfel partenerul, sau cineva de la petrecrea la care mergeți, nu avea motive de supărare pentru că ați întârziat mult. 13. Dacă cineva vorbește urât de partenerul tău, ține-i apărarea! Chiar dacă îți place să fii politicos și tacticos atunci când oamenii vorbesc urît, e loc și de excepții uneori, mai ales când vine vorba de jumătatea ta. Sunteți sprijin unul pentru celălalt. 14. Informați partenerul despre planurile individuale. Evitați surprizele neplăcute atuci când îl anunțați din timp despre ieșirile cu prietenele sau vizite. Astfel el nu se va îngrijora că lipsiți prea mult, va avea și el loc pentru planuri personale. Nu se pune problema în a cere permisiune, e vorba de respect față de persoana dragă. 15. Răspundeți la apel sau mesaj. Chiar dacă sunteți împreună de mai mult timp, nu ignorați apelurile telefonice sau mesajele. Acestea ar trebui să fie o prioritate. Fiți sigur că jumătatea Dvs are ceva important de comunicat, fie chiar și un simplu „Te iubesc.” 16. Nu vă certați în timpul călătoriilor. Motive de certuri pot fi o mulțime, fie hotelul ales prost, sau lucruri uitate acasă. Dar niciunul nu poate fi atât de important, încât să vă strice vacanța. 17. Fii spotan. Rezervează o masă la un restaurant sau treceți prin parcul de lângă casă în timp ce vă întoarceți de la servciu, iar o partidă de sex spontan vă poate ridica moralul pentru toată ziua. Fii imprevizibil, astfel vei aduce mai multă culoare vieții de zi cu zi. 18. Iubiți-vă necondiționat! E atât de simplu să o faci. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Noua generație este educată de adulți epuizați psihic, care trebuie cumva să supraviețuiască până la următorul salariu…
Astăzi s-a întâmplat un lucru oribil. Am vorbit necenzurat la lecție. Din neputință. Am roșit imediat și mi-am cerut iertare. Mi-e rușine chiar și acum.

Din fericire, era clasa mea, ”copiii mei”. Clasa în care vocabularul necenzurat – nu este o rușine pentru profesor, ci un indicator că omul este de-al lor. Au râs pe seama mea și au uitat (sper). Am alergat să mă confesez unei prietene, colege. Drept răspuns nu a fost nici înmărmurire, nici frapare, nici condamnare: ”Cam devreme ți s-a întâmplat… Pe mine mă apucă spre sfârșitul anului școlar.”

Deseori citesc pe internet diferite situații în care profesorii manifestă comportamente neprofesioniste: a lipit gura unui elev cu scotch, i-a scris pe frunte o insultă, a lovit, a venit în stare de ebrietate la ore, a aruncat cu creta în elevul care l-a provocat, a insultat, a adus până la lacrimi un elev în încercarea disperată de a face disciplină sau chiar el, profesorul, a izbucnit în lacrimi la oră.

Și dintr-o parte, din punct de vedere umanist, toate aceste situații sunt profund nedrepte. Copiii îi sunt încredințați profesorului, cu trup și suflet, iar el nu are dreptul să-i traumatizeze. Îi înțeleg pe părinții care nu iartă profesorilor asemenea scăpări. Însă, aflându-mă de partea cealaltă a baricadei, nu pot să condamn aspru pe nimeni.

Îmi aduc aminte că și anul trecut am avut o ieșire. La sfârșitul anului școlar, un elev de clasa a șaptea m-a provocat într-atât de mult încât am aruncat în direcția lui cu un manual. Din fericire, nu am nimerit în el, doar am făcut zgomot. Și s-au întâmplat toate acestea pentru că am omis perioada în care era nevoie să iau din nou tranchilizante și antidepresante. Pe de altă parte, eu sunt flegmatic, și însăși structura psihicului mă ajută.

Deci, reiese că, în prezent, un profesor poate fi iubitor, înțelegător, comunicativ și atent doar dacă se îmbuibă cu preparate medicamentoase.

Pe parcursul unui an, din dulăpior ”pleacă” o sticluță de valeriană, și asta doar în situații critice, însoțite de tremurul mâinilor. În fiecare săptămână aud cum tatăl meu, și el profesor, de educația tehnologică, o persoană răbdătoare din fire, strigă câte 30 de minute în continuu. Odată, intrând în școală, el, care este mereu puternic și reținut, a șoptit ca pentru sine: ”Doamne, ajută!”

De ce s-au transformat profesorii în niște personalități isterice? De ce tot mai des auzim în mass-media despre conduitele nedemne ale profesorilor? E simplu: tensiuni inhibate și ardere profesională, nemiloasa birocrație, conduita consumeristă a elevilor, probleme în cadrul tradiționalului colectiv feminin, probleme în familie.

Epuizarea apărută ca rezultat al celor trei norme nu mai este un nonsens, iar două norme ale filologului sunt deja indispensabile supraviețuirii. Opt ore te afli la lecții, două ore – asupra caietelor și lucrărilor, 1-2 ore – îți ia pregătirea pentru ore. În total, 12 ore de muncă, plus familia, cratița și lecțiile cu propriul copil.

Opt ore de stres care nu se reduce la sfârșitul zilei de lucru, ci dimpotrivă, se acumulează și este gata să explodeze la sfârșit de săptămână.

În zilele de odihnă – la vilă, la scos cartofi, spălat și călcat albituri, cumpărături. Sau la scris rapoarte interminabile, caracteristici, programe de lucru, planificări didactice, completarea a două-trei tipuri de cataloage, activitate metodică locală, prelucrarea datelor din anchete, verificarea rezultatelor de la olimpiade, efectuarea diagnosticării psiho-pedagogice, etc.

Publicitate

O bună parte din acest uriaș morman de hârțoage nu trebuie nimănui și se folosește doar formal în situațiile când se fac temutele verificări ale ministerului. Lucru cu hârțoagele este fără rost și transformă munca de creație a pedagogului în nimic altceva decât o interminabilă corvoadă de completare a tabelelor. Timpul ”liber”, în afara orelor de lucru, este duminică seara.

Și uite așa a venit acasă profesorul, epuizat și enervat, plus un teanc de caiete de verificat, iar acasă – la fel de obosiți și iritați, ceilalți membri ai familiei – cine din cauza șefului, cine din cauza profesorului de geometrie… Apoi urmează luptele familiale asupra temelor pentru acasă și banalele certuri din cauza situațiilor cotidiene, iar dis de dimineață începe din nou lanțul de slăbiciuni – opt ore, rapoarte care trebuiau să fie gata încă alaltăieri, iar în week-end iar fără odihnă. Iar la sfârșit de lună urmează salariul, care, nici cu eforturi supraomenești de lucru peste program, nu acoperă câtuși de puțin ipoteca și necesitățile curente.

Pe lângă toate acestea, și părinții elevilor sunt deseori o piatră de încercare pentru profesori. Fie o încredere oarbă în copil, chiar și în cele mai absurde situații (de exemplu, cum că profesorul a furat manualul elevului), fie o neîncredere totală în copil și, prin urmare, apeluri telefonice interminabile în cele mai inoportune momente pentru pedagog (când acesta se află la o întâlnire, în sala de clasă, în concediu medical, etc.) Și bineînțeles, cea de-a treia posibilitate – o neîncredere totală în pedagog.

Am încetat să mai merg la ședințele cu părinții la alte clase, pentru că am simțit acolo doar agresivitate la adresa profesorilor. Dacă profesorul este tânăr, înseamnă că nu poate fi competent; dacă este sever, dur și are cerințe mari – nu avem nevoie de el, e prea complicat; dacă este bun, mai în vârstă și indulgent – nu e bun nici el, că se lasă clasa pe tânjală.

Iar dacă mai sunt și conflicte în cadrul grupului, intrigi sau pur și simplu relații preferențiale cu directorul, atunci iese cu adevărat trist. Există o opțiune, preferată de mulți – să pleci. Deci, dacă nu-ți place, nimeni nu te ține cu forța. Ce vor face cei care locuiesc în sate sau suburbii? Dar cum să procedeze cei care-și iubesc meseria, care au visat toată viața să devină pedagogi și altă soartă nu își imaginează? Să se resemneze cu umilința, mizeria, să ardă mocnind, să ajungă să-și urască meseria?

Nici măcar satisfacția de la profilul practicat, disciplina predată sau de la însuși procesul predării nu poate compensa epuizarea de moarte. Și nici valorile familiale nu pot fi întotdeauna astfel salvate. Dar profesorii pensionari care lucrează până în prezent, ce pot face? Uite așa predau și educă generații întregi, de care depinde viitorul țării, tulburați, isterici, epuizați psihic, pentru că au nevoie să supraviețuiască cumva de la un salariu la altul.

…Îmi pare extrem de rău că am procedat așa. Promit să îmi controlez mai mult discursul, să fiu și să prezint un model de conduită pentru tânăra generație. Pedagogul are o datorie și o misiune, și de vreme ce a pornit pe acest drum, atunci trebuie să fie mereu la înălțime. Pentru a putea apoi să plece demn și ireproșabil.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Articole